SIDERCA, scenariul unor mari hotii

In Combinatul siderurgic Calarasi, devenit dupa decembrie 1989 SC SIDERCA SA, statul a investit aproximativ 1,8 miliarde de dolari. Fiind realizat doar in proportie de 85-90%, in 1993 s-a aprobat o infuzie de capital de 65 de milioane de dolari, pentru pornirea otelariei electrice, care ar fi trebuit sa produca in principal sina de cale ferata. Din nefericire, SIDERCA n-a generat decat pagube si datorii, functionand ca o veritabila gaura neagra a economiei romanesti. A urmat o serie intreaga de tentative de privatizare esuate lamentabil, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) solicitand declansarea procedurii falimentului. Din decembrie 1999, combinatul n-a mai fost capabil sa desfasoare vreo productie.
La 3 noiembrie 2000, Pricewaterhouse Coopers a fost numit lichidator, succedand SC Reconversie si Valorificare Active SA (care s-a retras), Dl. Florea Scaunasu si SC Reconversie Milenium III SRL. Apoi s-a stabilit strategia de vanzare, care "trebuie sa urmareasca separarea activelor in:
- active viabile ce urmeaza a fi puse in functiune de cumparator: otelaria electrica, laminorul de sina si profile grele si utilajele aferente;
- active neviabile ce urmeaza a fi valorificate ca fier vechi sau dezmembrate si vandute la licitatii: uzina cocsochimica, fabrica de aglomerate si otelaria convertizoare;
- active neclasificate, asupra carora decizia trebuie luata ulterior, in functie de ofertele primite: fabrica de oxigen, laminorul universal de profile mijlocii s.a."
Un combinat la indemana tuturor
In 2001, Guvernul Nastase a aprobat un Program de Restructurare si Redresare Financiara, desemnandu-i ca asa-zisi investitori strategici pe italienii de la AFV ACCIAERRIE BELTRAME SpA. Acestora li s-a oferit pachetul de 70% din actiunile unei noi societati pe nume SC DONASID SA, constituita pe scheletul viabil al ruinelor combinatului calarasean. Cu toate ca activele in discutie au fost evaluate initial de IPROMET SA si IPROLAM SA la 90 de milioane de dolari, Guvernul - incalcand flagrant legile acestei tari - a dat o ordonanta si a vandut italienilor partea viabila a combinatului cu numai 16 milioane de euro, in rate, pe o perioada de 12 ani, si cu o perioada de gratie de doi ani. Dreptul de proprietate, insa, s-a derulat incepand cu data semnarii contractului de vanzare-cumparare. Cu alte cuvinte, italienii au inhatat partea viabila a SIDERCA, fara sa plateasca sau sa investeasca vreun eurocent, la aceasta escrocherie de proportii, un aport esential avand Roxana Ileana Bichel - subordonata de trista amintire a ministrului Ovidiu Musetescu -, poreclita de presa nasa privatizarii siderurgiei romanesti. Dupa aceea, macaronarii au vandut DONASID cu un profit fabulos unei firme a grupului TENARIS, in pofida faptului ca nu platisera nimic pentru aceasta societate comerciala.
Productie si locuri de munca in loc de lichidare
In timp, mai multi creditori ai SIDERCA - societati comerciale private - au inceput sa-si caute dreptatea in justitie pentru a-si recupera creantele, vazand ca statul are de gand sa vanda combinatul pe gratis. Printre acestia se numara si SC LEMTRANS INTERNATIONAL PROD COM SA, care a obtinut printr-o decizie definitiva si irevocabila dreptul de a executa silit SIDERCA SA, in limita sumei de 32 de milioane de dolari.
Ca sa nu existe discutii si acuzatii ulterioare, LEMTRANS a cerut executarea doar a acelor obiective ale SIDERCA SA considerate de stat neviabile si bune de taiat ca fier vechi. Astfel, au fost puse in functiune forja, turnatoria, o fabrica de mobila, la momentul actual fiind in stare foarte avansata de finalizare inca o fabrica de tigla si euro caramizi. In ceea ce priveste modernizarea si punerea in functiune a centralei electrice, in parteneriat cu o firma americana, lucrurile sunt ceva mai complicate, dupa cum vom arata in continuare.
Cert lucru, LEMTRANS a creat pe platforma calaraseana, pana in prezent, 300 de locuri de munca, in vreme ce la SIDERCA - aflata in lichidare judiciara - mai trag mata de coada pe banii creditorilor mai putin de 50 de oameni.
Sabotaj in mileniul III
Pentru atragerea de personal specializat, LEMTRANS a cesionat sindicalistilor de la SIDERCA, din creanta sa, trei milioane de dolari, infiintand cinci societati comerciale. Oamenii au fost bucurosi sa dobandeasca noi locuri de munca si s-au apucat de treaba.
Pentru punerea in functiune a centralei electrice, LEMTRANS s-a asociat cu GABSTER ASSOCIATES Ltd. SUA, careia i-a garantat investitia cu alte patru milioane de dolari din creanta sa la SIDERCA. Americanii au intocmit studiile de fezabilitate necesare si proiectele de executie, angrenand in aceasta activitate circa 40 de specialisti, cu costurile aferente.
Din acest moment, AVAS si lichidatoarea SC VALCHIM Braila, prin Carmen Franga, s-au dedat la un sabotaj greu de imaginat pentru mileniul in care ne aflam, avand ca unic scop lasarea pe drumuri a sindicalistilor. Cele doua entitati stiu foarte bine ca nu se pot atinge de creanta LEMTRANS, insa telul lor josnic a fost si mai este acela de a impiedica cu orice pret dezvoltarea platformei calarasene, impotrivindu-se unor asocieri benefice si absolut legale. De aceea, au contestat in instanta tot ce-au putut, influentand justitia intr-un mod de neimaginat.
Liderii de sindicat si-au vandut oamenii
Initial, sindicatul din SIDERCA a fost de acord cu asocierea cu LEMTRANS, incepand razboiul cu AVAS si lichidatoarea VALCHIM, care aveau si mai au ca unic scop distrugerea platformei calarasene. Ce s-a intamplat in continuare.
Majoritatea sindicalistilor si-au gasit locuri de munca in cele cinci societati infiintate cu LEMTRANS, in SIDERCA ramanand doar 39 de oameni pentru a taia frunze la caini, in frunte cu liderul Georgeta Cirjila. Aceasta, in cardasie cu concubinul ei, Aurel Radi - tartorul federatiei METAROM pe ramura - au cedat presiunilor lichidatoarei Franga si a reprezentantilor AVAS, pur si simplu retragand recursul inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) Bucuresti. Totul s-a intamplat in urma unor murdare jocuri de culise. Ramasi fara aparare, peste 200 de sindicalisti au constituit o noua organizatie, fiind lasati de izbeliste de propriul lider. Dar incercarea lor de a-si apara locurile de munca s-a izbit de tertipurile judecatoresti, considerandu-se ca sindicalistii n-au calitate procesuala in speta, de parca ar fi fost teleportati la Calarasi de pe alta planeta si n-ar fi fost mai devreme lucratori cu acte-n regula la SIDERCA. Si astfel, fara a avea vreo proba, AVAS si lichidatoarea SIDERCA au obtinut castig de cauza.
Judecatorul Mihaianu - repetent
SC GABSTER a primit din partea Judecatoriei Calarasi dreptul de a executa silit ruinele centralei electrice de pe platforma calaraseana (in scopul retehnologizarii si punerii in functiune), in urma semnarii contractului de cesiune de creanta incheiat cu LEMTRANS.
AVAS si lichidatoarea Carmen Franga au contestat decizia, ajungandu-se la aceeasi Curte de Apel Bucuresti. Aici, presedintele de sedinta Cosmin Mihaianu a avut o atitudine demna de atentia DNA, incalcand in mod voit legea care spune ca: "judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor...". Cu toate acestea, el a facut-o.
Avocata Octavia Bujor, care a reprezentat o vreme interesele GABSTER la Judecatoria Calarasi, a depus o adresa la dosar, prin care aducea la cunostinta ca nu mai are imputernicire de a reprezenta societatea la Curtea de Apel Bucuresti, cerand citarea la sediul acesteia din SUA. Documentul a fost inregistrat la data de 28.10.2004.
La data de 18.11.2004, adica 21 de zile mai tarziu, Mihaianu a considerat ca avocata "nu a dovedit ca ar fi avut un mandat limitat acordat de intimata sau eventual ca ar fi renuntat la acesta, cu respectarea disp. art. 72, al. 2 C pr civ" - Cod de procedura civila.
Din pacate, aceasta mentiune judecatoreasca implica doua aspecte la fel de nocive pentru societatea romaneasca si privesc in buna masura reforma din temelii a Justitiei romane. Ori Mihaianu este corupt sau cel putin influentat in privinta solutiei pe care a dat-o, ori n-are nici o treaba cu legea pe care trebuie s-o respecte. Si vom arata de ce.
Dreptul la aparare ignorat de Justitia romana
Codul de procedura civila, la art. 72, al. 2 zice asa: "Mandatarul, care renunta la imputernicire, este tinut sa instiinteze atat pe cel care i-a dat mandatul cat si instanta, cu cel putin 15 zile inainte de termenul de infatisare sau de implinirea termenelor cailor de atac". Iar avocata Bujor a adus la cunostinta Curtii problema respectiva cu 21 de zile inainte.
Din acest motiv, dar si din altele, GABSTER a facut recurs la ICCJ. Incredibil, dar nici aici legile nu sunt cunoscute de Completul de judecata compus din nu mai putin de patru membre ce merita citate spre nefasta aducere-aminte: Veronica Radulescu - presedinte, Anca Viciu - judecator, Veronica Popescu - judecator si Marinela Novac - magistrat asistent. Aceste stimabile doamne invoca din nou dispozitiile Codului de procedura civila invocate anterior de Mihaianu, fara ca macar sa le citeasca, respingand recursul firmei GABSTER.
In concluzie, dreptul la aparare al unei parti a fost ignorat de Justitia romana prin necitare, ceea ce poate fi condamnat de orice instanta din lumea civilizata.
In incheiere, sa punctam inca un fapt nu lipsit de importanta. Veronica Radulescu, presedintele sedintei din data de 10.06.2005 a ICCJ, Sectia Comerciala, a fost colega de facultate cu fostul chirias al Palatului Victoria in legislatura trecuta. Datorita acestui trecut glorios, numirea sa la instanta suprema s-a facut cu incalcarea procedurilor legale la acea vreme. Asupra averii pe care a dobandit-o in timp record si a prieteniei cu persoane importante cum este Dana Barb, ne vom opri intr-unul dintre episoadele ce vor urma. La fel cum vom proceda, referindu-ne la anumite interese obscure ce intentioneaza sa daruiasca intreaga platforma calaraseana grupului Tenaris, prin intermediul Siprofer.

---

Despre autor: