Afganistanul acum

Ambasadorul Emil Ghitulescu, un fin cunoscator al "Marelui Joc" din Asia Centrala, a fost, inainte de a intra in diplomatie, ca si noi - reporterii speciali ai ZIUA care l-am intalnit pe teatrul de operatiuni din Pakistan/Afganistan - ziarist. Aflat acum la Bucuresti incarcat cu o importanta experienta de front, Excelenta sa s-a reintors la scrisul pentru publicul larg (dar si factorii de decizie), dorind sa impartaseasca celor interesati din tainele Afganistanului. Lucrarea sa, "Toate drumurile duc la Kabul", urmeaza sa apara in librarii in cel mai scurt timp.
De ce mai este important Afganistanul?
Cred ca Afganistanul ramane inca unul dintre cele mai active locuri ale jocurilor strategice mondiale. Daca luam evolutiile din ultimii patru ani, cred ca imi veti da dreptate. Doresc sa-mi intitulez aceasta carte "Toate drumurile duc la Kabul", tocmai pentru a sublinia aceasta particularitate a Afganistanului care concentreaza toate atentiile. Putem sa ne gandim si la faptul ca, intr-o perioada pe care o cunoastem amandoi foarte bine, nu a existat un loc in lumea asta unde sa vina un numar asa de mare de emisari la cel mai inalt nivel. Sigur, Afganistanul reprezinta un interes pentru intreaga comunitate internationala. Este un pariu extraordinar pe care nu numai afganii, ci si noi, locuitorii acestei planete, ni-l punem. Pot sa spun ca am scris aceasta lucrare despre Afganistan ca o carte de memorialistica si pentru ca orice lucrare de acest gen este ca o supapa de descarcare. Am scris cartea despre Afganistan cu multa dragoste pentru afgani, un popor care, pe mine personal, m-a impresionat prin darzenie, prin rezistenta, prin modestia de a trai in conditiile in care a trait pana acum acest popor...
Sa nu uitam ca aceste neamuri au tinut in loc si pana la urma chiar au infrant si marea masinarie de razboi a Uniunii Sovietice. Poate de aceea rusii i-au atras pe americani in joc.
Posibil. Dar sa ne amintim ca nici britanicii nu au reusit sa ii cucereasca in sensul clasic al cuvantului. Vorbind de darzenie, imi aduc aminte un fapt impresionant: am cunoscut un om simplu, intr-o piata, care n-avea maini. Ii fusesera taiate de talibani pentru ca ascunsese, chipurile, arme. Or, in Afganistan, dupa cum se stie, toata lumea are arme. Era, de fapt, un pretext, pentru ca cineva il reclamase ca nu prea ii iubea pe talibani. Si totusi, omul acesta era in stare sa zambeasca si inca mai avea incredere ca poate trai si fara compromisuri. Pentru mine asta este un exemplu de viata. Pot sa va mai spun ca am dedicat aceasta carte prietenilor mei afgani, dar si celor din Pakistan, din Uruguay, din Filipine, pe unde am lucrat ca diplomat si, bineinteles, militarilor romani care au luptat si lupta in Afganistan. Este interesant ca ei se afla acolo si lupta tocmai ca, dupa un timp, sa se retraga, iar Afganistanul sa fie cu adevarat liber si suveran. Ei sunt acolo pentru a se asigura ca, mai devreme sau mai tarziu, nu va mai fi nevoie de prezenta lor. De asemenea, aceasta carte o dedic si celor doi presedinti - Hamid Karzai, cu care am avut placerea sa discut de multe ori si pe care il consider un prieten extraordinar, si presedintelui nostru, care a fost primul sef de stat care a ajuns in Afganistan.
Pot sa va mai spun ca am scris aceasta carte si dintr-un alt motiv, unul particular: ca sa ma eliberez de frica.
In Afganistan inveti sa rezisti
Se poate spune ca in Afganistan te eliberezi de frica?
Se poate spune, pentru ca aici vezi ca sunt oameni ca si tine, foarte aproape de noi, in ciuda tuturor aparentelor. Si rezista. Desi unii gandesc ca afganii se impiedica in salvari, nu e chiar asa. Nu trebuie sa ne asteptam la o cultura politica sau o cultura clasica, dar este aici un cod de conduita pe care eu l-am pretuit. Iar aceste coduri etice ale lor m-au impresionat pe mine. Sigur, poate e putin exagerat, pentru ca nu trebuie acum sa mergi in Afganistan ca sa te eliberezi de frica. Dar, scapand de frica asta fizica realizezi ca poti face mult mai multe. Vazand ca exista oameni care inca pot sa isi spuna cuvantul, chiar in conditiile lor precare de existenta, arata ca este o solidaritate care iti da tie curaj, te face sa consideri ca oriunde in lumea asta trebuie sa existe o axiologie a valorilor, a competentei, a asezarii omului acolo unde trebuie.
Cat de mult s-a schimbat Afganistanul dupa talibani?
Oricat ar parea de ciudat, sigur, cu diferentele absolut necesare, cred ca ceea ce s-a intamplat dupa decembrie 2001 in Afganistan poate fi comparat cu o revolutie. Nu in termenii clasici cu care ne-am obisnuit, desi si aici a fost vorba despre o rasturnare de regim. S-a facut trecerea de la regimul talibanilor la cel care a organizat alegeri prezidentiale si parlamentare considerate libere, democratice, in pofida multor inconveniente de ordin tehnic. Iar la aceste alegeri multi au participat pentru prima data. Cat despre modul in care au votat afganii, s-a pus intai problema cum sa puna degetul pe buletinele de vot, iar apoi unde sa puna degetul. Eu nu pot decat sa am cuvinte de apreciere pentru acesti oameni simpli. Iar cand cineva ma intreaba daca nu mi-a fost frica sa lucrez in Afganistan, eu spun ca nu mi-a fost. Si daca prietenii si colegii mei jurnalisti m-ar intreba "v-ati intoarce in Afganistan", as raspunde simplu da, pentru ca este o tara ca oricare alta.
Care sunt concluziile acestei carti?
Concluzia cartii este aceea ca in viata oricarui om sau a oricarei tari pot interveni imense obstacole. Iar numai prin solidaritate aceste obstacole imense pot fi strabatute. Sigur ca am incercat sa dau si alte dimensiuni in aceasta carte, care este una si de evocari, si de reflectie si de meditatie privind diplomatia si rosturile diplomatiei. De asemenea, este o carte de comparatie intre ceea ce am vazut in lume si ceea ce a fost si este la noi. Este o carte care raspunde, in primul rand, la unele intrebari pe care mi le-am pus eu si, apoi, la unele intrebari ce ar putea trezi interes in randul unor cititori.
Am incheiat aceasta carte si cu unele reflectii privind alegerile parlamentare din septembrie 2005 din Afganistan si am apreciat ca momentul cel mai rau a fost razboiul si ca drumul spre stabilitate, pace si progres poate fi considerat ca ireversibil. Cu o conditie: natiunea sa nu fie fracturata, iar ajutorul international pentru aceasta tara sa continue.
Rolul Romaniei ar putea fi major
Inclusiv ajutorul romanesc, pentru ca Romania are acolo un rol important alaturi de NATO.
Consider ca da. Eu am fost foarte aproape de militarii nostri de la Kabul si din Kandahar. Mi-a facut placere sa evoc in carte aprecieri din partea multor personalitati, incepand cu Donald Rumsfeld si cu presedintele Hamid Karzai si pana la multi alti generali americani care au participat la decorarea militarilor romani si au avut cuvinte elogioase la adresa lor. Eu insumi am primit o inalta medalie a armatei americane. Vreau sa va spun numai ce imi spunea Jean Louis Py, care a fost comandantul ISAF timp de cateva luni: "Daca ar fi mai multi romani in Afganistan, probabil ca noi, strainii, am pleca mai repede acasa". Eu cred insa ca, desi in Afganistan lucrurile evolueaza pe un trend ascendent, pozitiv, sunt inca elemente care trebuie depasite. Securitatea in multe parti ale Afganistanului inca se cere imbunatatita; procesul de reconstructie, care e strans legat de starea de securitate, trebuie sa aiba o viteza mai mare; exista inca grupuri inarmate ilegal care actioneaza; procesul de demilitarizare, demobilizare si reintegrare s-a finalizat in iulie 2005, dar exista inca milioane de arme care nu au putut fi confiscate.
Cum ar putea contribui efectiv Romania acum, in afara de eforturile pentru asigurarea securitatii? Exista beneficii reciproce?
Exista. Vreau sa va spun ca pornesc de la o misiune de experti afgani care s-a deplasat la Bucuresti, in martie 2004. Si exista acest interes de a organiza astfel de misiuni de experti, din diferite domenii, inclusiv din cel privat, care sa exploreze concret in Afganistan posibilitatile de a dezvolta o relatie cu aceasta tara. De exemplu, Romania ar putea contribui foarte bine cu expertize in domeniul fabricilor de ciment care constituie o materie prima foarte necesara pentru afgani. Noi am putea contribui si in domeniul energiei electrice, in domeniul agriculturii, unde ar fi posibil sa dam o mana de ajutor pentru culturile alternative. Putem ajuta si la consolidarea unor institutii democratice in Afganistan, pentru ca si la noi, si la ei au existat procese de tranzitie, iar noi ne-am izbit cu capetele de toti peretii pentru ca nimeni nu avea vreo reteta despre cum sa treci de la comunismul cel mai accentuat al statului la o forma de economie de piata. Nici ei nu au vreo reteta de trecere de la un stat falimentar la un stat cu norme democratice, cu stabilitate. Orice expertiza asupra momentelor de tranzitie este benefica.
Va multumim si asteptam lansarea cartii cat de curand.

---

Despre autor: