"Niet!"

Cu putine saptamani in urma, dl Petre Roman clama cu dezinvoltura de star hollywoodian, necesitatea unui nou "pol de stanga" pe esichierul politic romanesc. Ideea a fost insistent promovata de liderul Fortei Democrate, mai mult sub aspect militant decat doctrinar. Putem presupune, in absenta unor analize ale noii comunitati de informatii preconizate de Cotroceni, ca mai multe intalniri si discutii private au avut loc pe aceasta tema. Din moment ce, conform stirilor de presa, ideea reapare si in afirmatiile publice ale fondatorului fostului partid de guvernamant, cu o doza mare de interes. Lucrurile par sa se inchege, cu toate dezmintirile liderilor de azi ai celui mai puternic partid de opozitie actual, sub explicatia, logica altminteri, ca deja un astfel de pol-putere exista, si oricine poate adera la el. Iar apar afirmatii contradictorii si in raspar - suntem in Romania 2005 si nu avem, din fericire, unanimitatea coreeana, de care am beneficiat din plin decenii intregi. Totusi, ideea prinde cheag, pe fondul luptelor intestine din gruparea politica ce a inghitit partidul regretatului Sergiu Cunescu. Dar si din afara lui. Caci dl Petre Roman, cu toata forta simpatiei si farmecului sau personal, indubitabile si de necontestat, nu mai constituie nici un fel de "forta democrata" in largul maselor si mai largi de alegatori. Suntem in 2005, luna octombrie, inca putin si vom avea multasteptatul "raport de tara", cu inundatiile am avut necazuri, cu gripa aviara avem belele, nici macar la mondialele de fotbal nu ne-am calificat, iar pe deasupra si ministrul Educatiei isi da demisia. O demisie cam pripita, dupa aprecierea noastra, ca si cea a dnei Mona Musca, altminteri. Hop-top ne suparam, ba pe principii, ba pe procentul din PIB. Parca nu se face. Un capitan de cursa lunga nu-si da demisia cand nava a luat apa sau a sarit in aer, este obligat sa se lupte cu greutatile, daca tot are responsabilitati decizionale, liber asumate si acceptate. Sefia presupune multe sacrificii si elasticitate in a lucra cu oamenii, cu deciziile, cu banii si feluritele ispite, dincolo de pomposenia titulaturilor si batailor de cap inerente. De ce vrea dl Petre Roman sa se coaguleze un nou "Pol al Stangii", care, mai nou, in viziunea parintelui fondator al fostului partid de guvernamant, devine "Pol Social"? Ar fi chiar necesar Romaniei de azi?
Consideram ca nu. Fostul ministru de Externe sovietic, Andrei Gromako, care a rezistat in functie 27 de ani - probabil un record mondial, demn de Cartea Recordurilor, era supranumit Mr. Niet. De ce? Pentru ca la orice propunere avansata raspundea mai intai cu un lipsit de echivoc "Niet!". Adica "Nu" mai pe romaneste. S-au schimbat timpurile: dar ce pol de stanga sa ne mai fie oferit azi, dupa ce am depasit cu suprademasura toate polurile de stanga? Mai poate fi echivalata in Romania social-democratia lui Olof Palme, cu partinica autocratica birocratie a PCR care ne-a umilit decenii in sir? "Mormanele de fiare",pomenite de dl P. Roman, nu sunt o marturie a risipei de bani, timp si vieti omenesti? De la neeconomicul canal Dunare-Marea Neagra si inutilul Transfagarasan, pe unde umblam cu rucsacurile in spinare, caci nu pupam nici Rusciuk-ul, in timp ce "polul de stanga" isi permitea sa-si trimita odraslele sa invete "pa frantuskii iazak", pana la puzderia de combinate cu care nu mai stim ce sa facem azi? Ce pol de stanga s-o mai coacem dupa ce ne-am fript, nu numai degetele, dar si sufletele si constiintele in fel de fel de porcarii de care ne este rusine sa pomenim, chiar si la spovedaniile prea ritos exhibate in public? Si pare cumva jenant ca de la Pitesti sa vina propunerea cu "polul": chiar am uitat cu desavarsire de groaznica "reeducare" de la Pitesti, una dintre cele mai abjecte file de istorie nationala? Sau vrem sa stergem trecutul la iuteala? Cu "stanga" teoretica mai merge poate pe "Rive Gauche" sau in "Primaverii", dar nu in Balta Alba, Colentina si Ferentari. Sinistratii, de toate felurile, care suntem, nu mai vrem Feurbach si Dobrogeanu Gherea, pe fondul hameselii din p-ul, plusvaloarea lui Marx, care i-a capitalizat pe cei care ne tot ofera un pol-doi poli ca sa mai tacem din gura. Tinerimea romana este pusa pe fapte mari europene, atatia Victorasi si Cozmini si Lavinii si Daciane dau cu tifla unui trecut care a fost chiar viata si umilinta a doua-trei generatii. Ce sa mai facem cu "polul de stanga" al dlui Petre Roman cand "batranetul" se bate pentru "compensate", in timp ce "tineretul" o tine pe "manele" si "karaoke": "We are not interested in!"- adica, nu ne intereseaza. "Istoria recenta" nu e deloc decenta si o minima judecata a propriului nostru trecut ar fi trebuit sa aiba loc. Daca nu in public, macar in particular, nimeni nu ne obliga sa si tacem sau sa ne si retragem din viata publica. La o adica. La oferta dlui Petre Roman, cu gandul la asasinarea lui Gheorghe Ursu, nu putem raspunde decat utilizand formula lui Andrei Gromako: "Niet!"

---

Despre autor: