In ultimii ani au aparut in Germania numeroase studii istorice dedicate Romaniei. Chiar daca interesul marelui public nu se indreapta neaparat spre astfel de subiecte speciale, totusi volumele aparute demonstreaza existenta interesului constant al unui anumit segment al cititorilor si specialistilor. Cele mai bune exemple sunt studiile semnate de Mariana Hausleitner. Dupa ce a publicat acum patru ani studiul de referinta "Romanizarea Bucovinei. Impunerea pretentiei national-statale a Romaniei Mari 1918-1944" ("Die Rumänisierung der Bukowina. Die Durchsetzung des nationalstaatlichen Anspruchs Grossrumäniens 1918-1944"), cercetatoarea este prezenta in librariile germane cu un nou volum. Cartea a aparut la editura IKGS din München si se numeste "Germani si evrei in Basarabia 1814-1941. Politica minoritara a Rusiei si a Romaniei Mari" ("Deutsche und Juden in Bessarabien 1814-1941. Zur Minderheitenpolitik Russlands und Grossrumäniens"). In spatele acestui titlu incitant se ascund cercetari atente si foarte critice, interpretari obiective si concluzii lipsite de complezente. Fara a tine cont de anumite sensibilitati nationale, Mariana Hausleitner deseneaza harta conflictelor etnice si nationale intr-o regiune multinationala, punand accentul pe doua minoritati, germanii si evreii. Totodata, Hausleitner se opreste asupra revendicarilor privind autonomia culturala a celor doua minoritati, propunand si un raspuns la intrebarea de ce nu a existat intre evrei si germani o linie comuna de actiune. Totusi, alaturarea oarecum fortata a celor doua minoritati diminueaza raspunsurile autoarei, producand un efect secundar neintentionat, prin care se creeaza o imagine cam exagerata a arogantei germanilor.
Politica minoritara a Rusiei si a Romaniei prezinta numeroase elemente comune, deseori negate sau ignorate in discursul istoriografic din cele doua tari. Mai mult, istoriografia oficiala si nationalista trece cu vederea politica de deznationalizare practicata de-a lungul anilor. La aceasta se adauga prejudecatile antisemite care au impiedecat, in cazul de fata, stabilirea unor relatii pragmatice intre minoritatea germana si cea evreiasca. Ambele minoritati au disparut aproape total din spatiul basarabean, in urma efectelor distrugatoare ale politicii celui de-al III-lea Reich. Minoritatea germana a fost obligata sa se repatrieze in urma pactului Hitler-Stalin, iar minoritatea evreiasca a devenit tinta politicii de nimicire practicate de regimul antonescian, aliat cu Hitler.
Tot despre istorie este vorba si in volumul publicat de Eduard Schneider la aceeasi editura IKGS din München, volum intitulat: "Literatura in «Temeswarer Zeitung» 1918-1949" ("Literatur in der «Temeswarer Zeitung» 1918-1949"). Cartea, insotita de un CD bibliografic, este, de fapt, o antologie reprezentativa a textelor literare aparute in acest ziar timisorean de limba germana in perioada 1918-1949. Fondat in 1852, "Temeswarer Zeitung" a fost la inceput un organ oficial al guvernului imperial de la Viena. Primul proprietar al ziarului a fost Karl Nikolaus Hirschfeld. Dupa primul Razboi Mondial, "Temeswarer Zeitung" devine un ziar cu tendinte liberale si cosmopolite. Din pricina aceasta, ziarul nu s-a bucurat de simpatia miscarilor nationaliste si profasciste germane banatene care au aparut in perioada interbelica. In "Temeswarer Zeitung" au aparut nu numai semnaturile unor jurnalisti si scriitori banateni, precum poetul expresionist Franz Xaver Kappus. Printre scriitorii de prestigiu international care au publicat in acest ziar trebuie amintiti Thomas Mann, Ady Endre, Franz Werfel sau Julius Meier-Graefe.
Dupa venirea la putere a lui Hitler, acest cotidian timisorean a relatat despre infiintarea lagarelor de concentrare in Germania si despre prigoana rasiala a regimului nazist. In perioada dictaturii fasciste si militare a lui Ion Antonescu, aparitia ziarului a fost interzisa. A inceput sa reapara in toamna lui 1944, transformandu-se treptat, pana in 1949, cand isi inceteaza definitiv aparitia, intr-un soi de ziar oficial al noii puteri comuniste.