Romania a facut referendum pentru modificarea Constitutiei, unul dintre punctele nevralgice ale primei forme a legii fundamentale din 1991 fiind lipsa unor garantii concrete pentru proprietatea privata. Constitutia s-a modificat, dar exista totusi destui ce incrimineaza persoana care si-o apara. "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular".
Acesta este unul dintre textele pentru care romanii au iesit in week-end din case, in urma cu circa doi ani, pentru a vota noua Constitutie.
Prevederea, impreuna cu cea referitoare la renuntarea la stagiul militar obligatoriu, i-a facut pe multi sa mearga la urne din convingere si sa voteze noua lege fundamentala. Altii au mers pentru alimente sau electrocasnice puse la mezat prin diverse tombole de baronii locali ai PSD, care au facut totul pentru ca noua Constitutie sa treaca, pentru a multumi partidul aflat atunci la putere.
Concret, statul poate garanta proprietatea printr-un singur mod: adoptand legi care sa-l apere pe proprietar de orice atingere adusa bunurilor sale si aplicandu-le, prin "organele abilitate".
Primul pas spre concretizarea acestei prevederi constitutionale a fost facut in iulie 2005, atunci cand, prin asumarea raspunderii Guvernului in Parlament, in pachetul de legi privind justitia si proprietatea a trecut o modificare in Codul Penal privind legitima aparare. Reglementarea anterioara a starii de legitima aparare a fost indelung contestata de juristi, care o considerau caduca, desueta.
Conform noii prevederi, adoptata "la pachet" in 13 iulie 2005, "se prezuma ca este in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane, prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit".
Dezbaterile intense in media asupra "Cazului Iovan" pierd din vedere recenta modificare adusa Codului penal. Practic legea da, fara echivoc, dreptate celui care isi apara proprietatea.
Legea penala nu dispune nimic referitor la modul in care cineva trebuie sa-si apere proprietatea, la armele de care poate uza - atat timp cat sunt detinute legal - , la dreptul de a-si pierde sau nu cumpatul, la dreptul de a fi sau nu pilot si de a avea sau nu autocontrol. Legea spune clar ca cel care "savarseste fapta" - in acest caz omor, fie el din culpa sau nu - este in legitima aparare in fata unui intrus gasit in casa.
Expertii judiciari din intreaga lume considera ca rezolvarea problemei reglementarii legitimei aparari in fata unei violari de proprietate (celebrul "tresspassing") este dovada de maturitate juridica a unui popor. Exemplele din legi ale altor tari sunt arhicunoscute.
Un unic exemplu: in cel mai mic stat american, Rhode Island, autoritatea care emite licente de port-arma "este obligata" sa emita un astfel de document solicitantului care "are motive serioase sa se teama de atacuri asupra sa sau a proprietatii sale", atat timp cat "este potrivit" pentru a obtine dreptul de port-arma.
Concret, dincolo de patimi sau parti-pris-uri, cazul sotului Romanitei Iovan care a impuscat mortal un strain gasit in casa sa este relativ simplu de ilustrat.
Din datele de pana acum, Bogdan Iancu - indiferent daca recidivist, hot de meserie sau nu - a intrat fara permisiunea proprietarilor in casa Iovan. La fel de cert este si faptul ca Adrian Iovan are permis de port-arma.
Luand doar aceste doua aspecte in calcul, legea pare a-i da dreptate lui Iovan. Mai ales ca o alta modificare adusa Codului Penal prevede ca "este, de asemenea, in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul".
Este regretabil faptul ca, pentru cateva bijuterii, un om isi pierde zilele. Insa regulile noi ale jocului par a-i da dreptate lui Adrian Iovan. Sau oricui s-ar afla in situatia lui de acum. Asta, desigur, daca datele problemei sunt cele cunoscute in prezent.
Legea penala nu spune nimic despre obligativitatea asigurarii locuintei cu alarma. Nu vorbeste despre piloti, nici despre moda, nici despre bogati sau saraci. Nu incrimineaza modul de actiune in functie de ocupatia celui aflat in atare situatie si nu vorbeste despre antrenamente pentru situatii limita.
Cat despre mediatizarea cazului, formatorii de opinie care isi dau cu parerea pe la televizoare ar trebui sa nu uite de dispozitiile concrete ale legii, daca nu au alte dovezi.
Evident, o instanta va da verdictul privind presupusa vinovatie a pilotului Iovan. Acum insa pare destul de clar ce unitate de masura ar trebui sa aplice.