Baikal Euxinus

In saptamanile care s-au scurs, scena politica romaneasca a fost tulburata din pricina recentelor declaratii pe care presedintele Traian Basescu le-a facut in timpul vizitei sale din Statele Unite. In problema politicii externe, presedintele roman a afirmat ca Rusia a tratat timp de secole Marea Neagra ca pe "un lac rusesc". Liderul opozitiei social-democrate, Mircea Geoana, a calificat aceasta declaratie drept "o insulta fara precedent la adresa Rusiei, natiune importanta si partener ce trebuie respectat". Mai mult, Geoana a apreciat ca discursul presedintelui Basescu a reprezentat si o insulta la adresa statelor membre NATO si a tarilor care inconjoara Marea Neagra.
Aceasta confruntare politica de la Bucuresti ne determina sa ne intrebam cine are dreptate. Exista vreun adevar politic in folosirea metaforei "lac rusesc" pentru Marea Neagra?
Din punct de vedere istoric, data de 5 august 1771 - cand capitanul Yakov Sukhotin a fost trimis sa navigheze cu patru vase rusesti, in prima traversare a Marii Negre - reprezinta inceputul celor doua secole de suprematie rusa in fostul Pontux Euxinus, numele dat de vechii greci Marii Negre. Apoi, Imparateasa Caterina a II a invins armatele Otomane, cucerind Crimea si stabilind aici puternica flota a Marii Negre, fapt care a facut ca Rusia sa devina principala putere din regiune. Mai mult, in timpul razboiului ruso-turc dintre 1877-1878, in perioada celor doua razboaie mondiale si in timpul Razboiului Rece, Rusia si fosta URSS au detinut controlul discretionar asupra Marii Negre, transformand-o, intr-adevar, intr-un "lac rusesc".
Interesele geopolitice ale Rusiei in regiune continua chiar si in prezent. Astazi, Rusia are o influenta economica puternica in regiune, dar si o putere politica si militara. Tarul Putin, birocratii de la Moscova si oligarhii instruiti in timpul regimului sovietic nu realizeaza ca, dupa sfarsitul Razboiului Rece, situatia geostrategica de pe mapamond s-a schimbat. Ei actioneaza in continuare ca si cum Marea Neagra ar fi un lac rusesc, precum Baikalul, si trateaza mai departe noile state independente, foste sovietice, ca si cum ar fi niste republici necivilizate bananiere.
Noile elite de la Moscova sunt constiente ca aceasta regiune este o zona strategica de interes pentru Rusia. Iar Occidentul nu ar trebui sa ignore intentiile evidente ale unor oligarhi, cum este cazul lui Anatoly Chubais, seful corporatiei ruse RAO UES, care, in 2003, declara ca "afacerile ruse trebuie sa poata sa se extinda cu scopul de se crea un imperiu liberal" in sfera fostei URSS.
Conform unui raport al Congresului, in ultimul an, cea mai mare companie petroliera rusa, Yukos, a fost desfiintata iar prin intermediul Rosneft bunurile sale au fost consolidate sub controlul Kremlinului. Si imediat ce Rosneft va fuziona cu Gazprom, Vladimir Putin va detine controlul direct asupra celei mai importante companii petroliere.
Politicile duse de Putin indica in mod clar o dorinta de consolidare a deja puternicei pozitii detinute de Rusia pe pietele energetice din Europa so Eurasia. Daca monopolul puterii rusesesti va creste in zona Marii Negre, atunci statele mai mici vor putea rezista cu greu presiunii economice si politice a Rusiei. Armenia si Belarusul depind de mecanismul energiei rusesti, in vreme ce Moldova, Ucraina si Georgia, precum si tarile Baltice sau cele din Asia Centrala au inceput sa realizeze nevoia stabilirii rapide a unor planuri extinse a securitatii energiei care sa nu mai depinda de Federatia Rusa.
In acest caz, nu cred ca tarile din jurul Marii Negre ar putea sa nu fie de acod cu declaratia lui Basescu, atata vreme cat stiu foarte bine cum e sa fii santajat de Rusia cu chestiunea energiei. In timp ce guvernul de la Moscova condamna si reprima orice miscare de independenta in interiorul vastului si multietnicului teritoriu rus, Kremlinul si Duma de Stat sprijina activ politic, financiar si militar guvernele separatiste- marioneta din Osetia de Sud, Abhazia si Transnistria. In numele intereselor geostrategice, Rusia refuza sa se conformeze tratatului de la Istanbul, continuand sa ocupe ilegal partea estica a unui stat suveran cum este Republica Moldova.
Iata ca acum aceiasi oameni care nu au facut nimic in ultimii 15 ani, lanseaza afirmatii gratuite la adresa noilor politici ale presedintelui Basescu. Pentru prima data dupa 15 ani de politica echivoca in privinta problemei transnistrene si a Republicii Moldova, Romania are in sfarsit o politica directa si curajoasa, promovand, alaturi de aliatii sai, stabilitatea si democratia in regiunea Marii Negre, in special in R. Moldova si in Transnistria. Internationalizarea regiunii Marii Negre este absolut necesara pentru democratizarea si stabilitatea Romaniei si a intregii zone. Iar in noul context geopolitic, Rusia trebuie sa inteleaga ca vechiul Pontus Euxinus nu este deloc lacul Baikal din Siberia.
Copyright: World Security Network
www.worldsecuritynetwork.com

---

Despre autor: