Ce este de fapt CES si care ar trebui sa fie rolul si implicarea sa in realitatea socio-economica romaneasca? Potrivit primului articol din lege, "se constituie Consiliul Economic si Social, organism tripartit, autonom, de interes public, in scopul r
Ce este de fapt CES si care ar trebui sa fie rolul si implicarea sa in realitatea socio-economica romaneasca? Potrivit primului articol din lege, "se constituie Consiliul Economic si Social, organism tripartit, autonom, de interes public, in scopul realizarii dialogului social dintre Guvern, sindicate si patronat, a climatului de pace sociala". Si s-a constituit. Are sediu, personal propriu si, ca o consecinta a caracterului "de interes public" este finantat din bani publici. Are si membri: 27 la numar, cate 9 pentru fiecare parte reprezentata. De ce 9 si nu 19 sau 99? Nimeni nu stie. Legea prevede totusi ceva foarte limpede la art. 13: "CES are o structura tripartita si este compus dintr-un numar de 27 de membri, numiti de partenerii sociali. Pentru orice om stiutor de limba romana, asta vrea sa insemne ca indiferent de structura, marimea si organizarea interna a fiecarui partener social, acestia isi delega fiecare cate 9 persoane pe criteriile de cuviinta proprii (tehnicieni, negociatori, experti etc), care reprezinta unitar, in numele mandatului acordat si nu in nume propriu, sau numai al unui grup, interesele si pozitiile partii reprezentate. Ce au inteles partenerii? Pai fiecare dupa pricepere. Sindicatele si-au facut bine lectiile si au asigurat reprezentarea in CES a tuturor organizatiilor proprii prin delegati bine scoliti si combativi. Guvernele, indiferent de nume si culoare, au inteles si ele cat au putut, ori cat au vrut. Nu Guvernul este membru in CES, ci doar unele ministere. Cei 9 membri reprezinta fiecare cate un minister. Asta inseamna ca 6 ministere (cine si pe ce criterii o fi stabilit asta?!) nu au treaba cu CES-ul, ba mai mult, exista posibilitatea ca ceva decis cu majoritate in CES, cu participarea unora dintre ministere sa contravina liniei guvernamentale ori altor ministere. Inspre partea patronala lucrurile s-au transat simplu. La vremea constituirii CES-ului existau vreo 7 confederatii cu acte de reprezentativitate in regula. Dupa o regula interna, straina de spiritul legii, dar urmand pilda guvernamentala, din 9 reprezentanti ai comunitatii patronale cum ar fi trebuit sa fie, s-a ajuns la perceptia, eronata, dar deja de notorietate publica, a existentei a numai 7 confederatii patronale "membre" ale CES, chiar daca in realitate ele sunt 11. Intr-un asemenea context nu mai am nici un dubiu de ce angajatorii romani nu simt nevoia unificarii intr-o miscare sociala viabila, de ce nu beneficiem inca de vreo strategie socio-economica generala ori sectoriala functionala, previzibila si coerenta, de ce legile se fac, se desfac si mai ales se aplica "dupa ureche", de ce conflictele de munca se rezolva in strada si altele asemenea. Pe hartie dialogul social romanesc e superb, in practica insa, si mai ales daca il raportam la modelul european... lipseste. Visez la ziua cand CES-ul romanesc va fi un loc viu, in care sa misune specialistii romani, cu sali de dezbateri pline, cu comisii active si preocupate, partenerii sociali sa elaboreze si sa negocieze drafturile normative, viitoare legi pe care publicul sa le astepte cu speranta si nerabdare, initiative la care Guvernul si Parlamentul sa faca ore suplimentare pentru a le rezolva, visez adica la ceva normal.
Despre autor:
