Zicala " nemultumitului i se ia darul" nu se potriveste in domeniul fiscal. Mai ales atunci cand vorbim de taxarea fortei de munca. Intr-adevar, anuntul ministrului Finantelor, Sebastian Vladescu, privind reducerea cu doua puncte a contributiilor pen
Zicala " nemultumitului i se ia darul" nu se potriveste in domeniul fiscal. Mai ales atunci cand vorbim de taxarea fortei de munca. Intr-adevar, anuntul ministrului Finantelor, Sebastian Vladescu, privind reducerea cu doua puncte a contributiilor pentru asigurari sociale poate reprezenta o veste buna.
Insa, cand faci calculele, obtii o cota de 47,5 la suta, din care 30,5 din fondul de salarii, in cazul firmelor, si 17 la suta pentru salariati, nivel extrem de inalt, peste media tarilor europene, unde nivelul de taxare se situeaza la 42 de procente.
Este un pas mic, necesar, dar total insuficient. Sunt lucruri care ar trebui sa tempereze optimismul ministrului Vladescu, care acum este convins ca diminuarea contributiilor pentru firme vizeaza incurajarea introducerii in zona fiscala a unei cote cat mai mari din forta de munca, dupa ce salariatii au beneficiat de suplimente de venit, prin introducerea cotei unice de 16 la suta.
Relaxarea pe forta de munca este aproape insesizabila si nu va genera efecte palpabile. Intreprinzatorii, desi saluta demersul finantelor, nu au motive sa anunte angajari masive sau macar sa scoata la lumina fiscala salariile reale platite angajatilor.
Suntem inca departe de ceea ce ar trebui sa se intample de fapt. Nici macar promisiunile/proiectiile fiscale din anii anteriori nu au fost indeplinite. Aceasta deoarece se uita tocmai de unde s-a plecat si cat de mult ne-a costat rigiditatea fisacala.
In intervalul 1998-1999, contributiile la asigurarile sociale au fost majorate cu 15 la suta, de la 45 la 60 de procente. Efectul a fost resimtit imediat. Cu un nivel de taxare pe forta de munca ridicat, nefericit si neinspirat, cu 19 procente fata de Ungaria, cu 17 peste Polonia si cu 10 peste Slovacia, dezvoltarea pietei muncii in Romania a fost inghetata, iar firmele private au fost decapitalizate, impinse incet spre faliment.
Este un lucru recunoscut si de analistii Aliantei DA, care, in anul 2004, criticand dur politica fiscala a PSD, subliniau intr-un document oficial urmatoarele: "Rata reala a fiscalitatii, pe care ar trebui sa o plateasca un intreprinzator corect, este de aproape 40 la suta - daca pentru un venit net de 100 de euro totalul impozitelor este de 65 de euro. In aceste conditii, o mare parte a veniturilor salariale sunt platite, partial sau integral, in afara evidentelor legale. Spre exemplu, in anul 2002, numarul persoanelor care au declarat un venit global de peste 1 miliard de lei a fost, in toata tara, de 1.771 de persoane, ceea ce arata dimensiunile uriase ale evaziunii fiscale la care sunt nevoiti sa recurga contribuabilii romani".
Daca specialistii actualei puteri indicau inca de anul trecut nivelul corect al impozitarii fortei de munca si implicatiile grave ale mentinerii unei fiscalitati ridicate, atunci este greu de inteles de ce acum nu au fost puse in practica solutiile vehiculate, solutii argumentate solid la acea data.
In rest, doua procente nu reprezinta decat doua procente. Foarte putin, fapt ce transforma mesajul finantelor ca unul fara nici o valoare practica.

Curierul National

Sursa: Curierul National



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.