Irecuperabil

Ion Iliescu a scos din dulap haina de fost sef al statului si, tragand-o peste rubasca, s-a infatisat natiunii. Pregatise din nou un comunicat important pentru tara, asa ca nu se cuvenea sa se prezinte sub reflectoare imbracat in modestul costum de senator pesedist. "Dramatismul" situatiei impunea o tinuta adecvata. Si a inceput: "ne confruntam cu o situatie absolut inacceptabila"; suntem martorii unor "flagrante incalcari ale Constitutiei si legilor tarii"; asistam la "un plan de anihilare a Opozitiei politice, atat in Parlament, cat si la nivel local si judetean"; partidele mici ale actualei coalitii la putere sunt nevoite sa indure, saracele, "santajul exercitat de Alianta PNL-PD asupra lor". Asta a fost introducerea. Din cuprins am aflat (mai, draga!) care-i baiul, de fapt: "Este de neinteles insistenta cu care actuala putere promoveaza schimbarea presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului". Fostul presedinte sustine ca prezenta exponentilor opozitiei in fruntea Legislativului este un semn de "normalitate democratica", iar schimbarea acestei stari de fapt ar provoca un dezastru in plan politic si social (!). In fine, Iliescu ii cere presedintelui Basescu sa intervina, sa medieze conflictul pentru a nu impinge lucrurile catre o stare de "razboi politic".
In ultima parte a discursului, Ion Iliescu se adreseaza propriului bazin electoral. Aminteste de costurile vietii, de scaderea puterii de cumparare, cresterea taxelor si impozitelor, degradarea calitatii serviciilor publice, criza din sanatate, degradarea infrastructurilor. Spune ca actualele politici fiscale ii penalizeaza pe cei cu venituri mici si medii, favorizandu-i pe cei bogati.
Astfel s-a consumat a doua interventie a lui Ion Iliescu, facuta in calitate de fost sef al statului. Prima a avut loc in iulie 2005, in toiul inundatiilor si al discutiilor despre alegerile anticipate si s-a bucurat de un "real succes". Atunci, Iliescu a inceput prin a se declara "ingrijorat si preocupat" de "situatia dramatica" in care se gaseste Romania aflata sub ape. Apoi si-a tradat scopul, cerand Guvernului si Presedintiei sa renunte la alegeri anticipate in vremuri de rastriste. Tariceanu nu a mai demisionat, anticipatele s-au inecat. Iliescu s-a bucurat. Fostul presedinte incearca acum sa repete figura. Agitand false pericole la adresa democratiei, Iliescu vrea sa-i mentina pe Nastase si Vacaroiu in fruntea Camerelor Parlamentului.
La prima vedere, manevrele lui Iliescu in sensul evitarii anticipatelor si mentinerii pesedistilor la conducerea Legislativului pot fi interpretate ca semnale de solidaritate emise de un om politic atunci cand partidul din care face parte se afla la ananghie. Nu este cazul. Ion Iliescu nu intervine de dragul PSD - partid al carui nume nici nu l-a pomenit in discurs, ci pentru a-si (re)cladi propria imagine. Aceea de LIDER. Vrea sa demonstreze "talharilor" care i-au blocat instalarea in varful partidului ca este un "jucator" mai mare decat ei. Iliescu vrea sa devina seful opozitiei, al Polului de stanga, sa zicem. Sa fie, oricum, ceva peste Geoana, Nastase, Mitrea si "pesedeul lor". Daca Ion Iliescu ar cauta implinirea propriilor ambitii in interiorul gastii politice din care face parte, nu ar fi nici o problema. Insa el vrea, prin populism si demagogie, sa-si usureze ascensiunea pe spatele acelorasi sarmani care au votat, neconditionat, "Iliescu", ori de cate ori li s-a cerut. Din acest motiv, personajul nostru si-a redescoperit "obligatia" de a se adresa natiunii in calitate de fost sef al statului.
Incercand o evaluare a comportamentului ex-presedintilor, observam ca Emil Constantinescu este, deocamdata, singurul termen de comparatie. Ar mai fi fost, poate, si altii, daca Iliescu nu s-ar fi lacomit la mai multe mandate decat prevede Constitutia. Atat Constantinescu, cat si Iliescu au optat in perioada post-Cotroceni pentru implicare politica activa. Deosebirea este ca primul intervine in momentele in care sistemul institutional democratic tradeaza derapaje (de pilda, situatia Curtii Constitutionale), in timp ce al doilea reduce totul la consideratii profund demagogice.
Un ultim amanunt: in interventia sa, Iliescu a cerut presedintelui Basescu sa medieze "conflictul politic" generat de intentia schimbarii presedintilor Camerelor si sa se consulte cu partidele implicate si cu organizatiile societatii civile. Cum ar fi, acum, ca Traian Basescu, privind in urma, sa-si aduca aminte de perioada in care a fost cu jalba-n protap la portile Cotrocenilor, in timpul "dinastiei Iliescu"? Doar solicitarea sa de a nu se "pedeseriza" Curtea de Conturi, facuta in urma cu patru ani, a fost luata in deradere! La fel ca si cererea de a muta de la Guvernul-Nastase la Presedintia-Iliescu centrul actiunilor anti-coruptie.

---

Despre autor: