Colonistii evrei si cultura violentei

In timpul dificilei retrageri din Gaza, cultura violentei - tolerata timp de decenii in coloniile evreisti - s-a intors impotriva autoritatilor israeliene. Pretul cel mai greu l-au platit militarii, obligati sa se confrunte direct cu o populatie ostila, obisnuita sa-si faca singura dreptate, sa-si impuna punctul de vedere cu arma in mana si chiar sa se considere, uneori, deasupra legilor pamantesti. Soldatii au trait scene de cosmar, blestemati si injurati de oameni pe care, ani de zile, i-au aparat. Violentele nu au fost doar verbale. In unele localitati, militarii au fost atacati cu pietre sau stropiti cu substante acide. Aceste incidente transmit autoritatilor un semnal de alarma cu privire la posibilele consecinte ale unei retrageri de anvergura, din mult mai populata Cisiordanie. Si demonstreaza inca o data ca perspectivele procesului de pace in Orientul Mijlociu nu sunt dintre cele mai optimiste. Fiindca nici o decizie politica - oricat de bine intentionata - nu poate schimba peste noapte mentalitati cultivate timp de generatii intregi. Indemnati candva sa repopuleze - inclusiv cu forta - teritorii ale Israelului biblic (ocupate dupa razboiul din 1967), colonistii evrei au fost multa vreme priviti ca niste eroi, gata sa-si riste vietile pentru consolidarea noilor frontiere. La inceputul anilor '80, acesta era mesajul generalului Sharon. Astazi, acelasi Ariel Sharon - devenit intre timp prim-ministru - le cere sa-si abandoneze caminele si pamantul. Sa-i considere pe palestinieni nu dusmani, ci vecini. O metamorfoza care, pentru multi colonisti, pare deocamdata imposibila.
Furia criminala
In timpul evacuarii din Gaza, grupuri de colonisti evrei s-au dedat la actiuni violente. Nimic neobisnuit, in afara de faptul ca, de data aceasta, "tintele" lor erau soldati israelieni. Atacurile cu arma in mana nu sunt, insa, nici o noutate pentru colonisti, oameni invatati sa reziste in mijlocul "inamicului" palestinian. Prin metoda "care pe care". Dusa, uneori, la extrem. Organizatia Amnesty International avertizeaza de ani de zile cu privire la abuzurile si violentele comise de colonistii evrei - aproape niciodata investigate si pedepsite de statul israelian. Consecintele acestei politici a strutului se vad acum. Retragerea unilaterala din Gaza - decisa de Ariel Sharon - a provocat o escaladare a violentelor in teritoriile ocupate. Efect previzibil, asupra caruia serviciile secrete israeliene avertizasera din vreme. Totusi, nimeni nu a luat nici o masura pentru a preveni "represaliile" impotriva populatiei palestiniene, acuza "Amnesty International". Iar tragediile nu au intarziat sa apara.
Patru palestinieni au fost ucisi si un al cincilea a fost grav ranit, in seara de 17 august, impuscati de un colonist evreu - "enervat" de retragerea din Gaza. Asasinul locuia in asezarea Shvut Rahel din Cisiordania si era sofer pe un microbuz. In fiecare zi, el transporta muncitori palestinieni din satele invecinate, angajati la o fabrica dintr-o alta colonie evreiasca din zona, Shilo. In seara fatidica, cei trei pasageri ai sai - care se intorceau de la munca - au fost coborati din masina la intrarea in Shvut Rahel si ciuruiti cu gloante. Nici unul nu a supravietuit. Apoi, criminalul s-a urcat din nou la volan si s-a intors la fabrica din Shilo, unde a deschis focul asupra unui grup de palestinieni care ieseau si ei de la lucru. Un om a murit si altul a fost ranit grav. Acesta era al doilea incident grav petrecut in Cisiordania in decurs de mai putin de o luna.
La 4 august, un evreu din colonia Tepuah a impuscat mortal patru persoane aflate intr-un autobuz din orasul Shfaram, din nordul tarii. Victimele erau palestinieni, dar aveau cetatenie israeliana. Asasinul facea parte din miscarea Kach - scoasa in afara legii - care militeaza pentru alungarea tuturor arabilor din Israel si din teritoriile ocupate.
Pasunile otravite si turmele decimate
Printre colonistii evrei sunt numerosi cei care cred ca palestinienii trebuie alungati de pe Pamantul Sfant. Iar pentru acest obiectiv "nobil" sunt dispusi sa recurga la "metode dure", chiar daca asasinatul ramane, totusi, o exceptie. Printre metodele dure - demascate tot de Amnesty International - se numara, de exemplu, otravirea pasunilor pe care pasc turmele palestinienilor. Pentru multi dintre acestia, cresterea animalelor este singurul mijloc de subzistenta.
Substante toxice au fost depistate, in primavara acestui an, in solul pasunilor din apropierea mai multor asezari palestiniene din Cisiordania. Analizele efectuate de Autoritatea Israeliana pentru Protectia Mediului si de Universitatea Bir Zeit au identificat substantele ca fiind fluoracetamida (interzisa in mai multe tari, printre care si Israel) si Brodifacoum, o puternica otrava contra sobolanilor. Terenurile contaminate se aflau in imediata vecinatate a localitatilor palestiniene Tuwami, Umm Faggara si Kharruba, situate la sud de Hebron. Ulterior, acelasi mod de operare a fost utilizat si in nord-vestul Cisiordaniei, in apropierea localitatii Yasouf. Turme intregi au fost decimate. Animalele care au supravietuit au fost trecute in carantina, proprietarii lor neputandu-le folosi nici carnea, nici laptele.
Primul caz a fost consemnat, la 22 martie, in apropierea asezarii palestiniene Tuwani. Cand au inceput sa le moara animalele, localnicii au stiut imediat cine este de vina. Cu cateva zile inainte, un paznic al invecinatei implantari evreisti de la Ma'on ii somase sa nu-si mai aduca turmele la pasunat in apropierea coloniei, ca - daca nu - are el ac de cojocul lor. Cu toate ca otravirea intentionata a terenurilor a fost dovedita de experti, autoritatile israeliene nu au facut nici un efort pentru a-i identifica si pedepsi pe vinovati. Decontaminarea a fost lasata pe seama populatiei palestiniene, ajutata doar de cateva organizatii non-guvernamentale.
Atacuri impotriva culegatorilor de masline
Violentele colonistilor evrei impotriva populatiei palestiniene nu sunt doar de data recenta. Incidente sangeroase au avut loc an de an. Sezonul cel mai primejdios este, de regula, toamna, cand incepe recoltarea maslinelor. Incepand din octombrie si pana spre sfarsitul lui noiembrie, grupuri de colonisti inarmati colinda livezile, atacandu-i pe culegatorii palestinieni.
Suleiman Abu Mifrah, conducatorul satului Taqua din Cisiordania, isi aminteste un incident petrecut in toamna lui 2002. Marturia sa a fost cosemnata de organizatia israeliana pentru drepturile omului B'Tselem: "Timp de jumatate de ora, colonistii au aruncat cu pietre in noi, in timp ce soldatii priveau fara sa intervina. Mai tarziu a sosit un comandant israelian, insotit de un grup de militari. Comandantul ne-a spus ca a incercat sa-i impiedice pe coloni sa arunce in pietre in noi, dar ca nu ii poate controla. Apoi, comandantul ne-a ordonat sa plecam din zona. Altfel, a spus el, colonistii ar putea deschide focul si ar putea avea loc un masacru. A comentat ca el nu poate ramane toata ziua cu noi ca sa ne pazeasca."
Culegatorii din satul Taqua s-au ales doar cu vanatai si cu o sperietura groaznica. Alti palestinieni nu au fost la fel de norocosi. Au existat cazuri in care colonii evrei nu au folosit pietre, ci arme de foc.
Misiunile de pedepsire
Multi colonisti evrei privesc violenta ca pe un mod de supravietuire. Evident, viata in teritoriile ocupate, in mijlocul unei populatii ostile (si adeseori agresive) nu este usoara. Pericolele pandesc la tot pasul. Din pacate, statul le-a permis pana acum sa-si faca singuri dreptate. Sa aplice nestingheriti "Legea Talionului", amplificand exponential algoritmul "ochi pentru ochi, dintre pentru dinte". Edificatoare in acest sens sunt incidentele petrecute in Hebron, in vara lui 2002, dupa asasinarea soldatului israelian Elazar Leibowitz. Populatia evreiasca (sau, mai corect spus, o parte a acesteia) a pornit atunci la o ampla actiune de pedepsire. Pe cat de violenta, pe atat de lipsita de discernamant. Iata marturia unui soldat israelian, consemnata de organizatia B'Tselem: "Am vazut un grup de colonisti - barbati, femei si copii - intrand in curtile caselor palestiniene si distrugand totul in calea lor. Au spart geamurile, au daramat gardurile, au facut praf ghivecele cu flori, au devastat masinile. Langa una dintre locuintele palestiniene atacate am vazut un soldat care era in timpul serviciului. Nu facea nimic. Alti patru soldati au sosit un pic mai tarziu. Nici ei nu au incercat sa-i opreasca pe colonisti."
Timp de multe ore, nimic nu a impiedicat furia oarba a multimii sa se manifeste in moduri oribile. Inclusiv prin uciderea unui baiat de 14 ani, Nivim Jamjoum. Un copil de numai 8 ani, Ahmad a-Natshe, a fost injunghiat, dar a scapat cu viata. Fratele lui, Falah, in varsta de 9 ani, a fost snopit in bataie. Desi exista numeroase marturii detaliate cu privire la betia de sange de la Hebron, autoritatile nu au tras pe nimeni la raspundere. Nu era nici primul, nici ultimul caz de acest gen.
Intr-un raport din 18 august 2005, Amnesty International avertizeaza: "Esecul sistematic al autoritatilor israeliene de a preveni atacurile colonistilor impotriva palestinienilor din teritoriile ocupate, de a ancheta astfel de atacuri si de a-i aduce pe colonisti in fata Justitiei, a creat o atmosfera de impunitate, care incurajeaza perpetuarea unor astfel de actiuni."
Riscurile au crescut acum, dupa ce retragerea din Gaza a inflamat segmentele cele mai radicale ale populatiei evreiesti. In ultimele luni, colonistii nu s-au mai limitat la a-i ataca pe localnicii palestinieni. Au fost agresati si activisti pentru drepturile omului, israelieni si straini, dar si reprezentanti ai unor organizatii internationale.

---

Despre autor: