Da, nimeni nu ne vrea in Europa. Nici macar noi

Nu numai ca, intr-adevar, suntem neam de fatalisti, dar ne si place ceva de speriat sa ne victimizam inainte chiar de a ne casuna cineva vreun rau. Astfel, cine a crezut ca acea poveste a lui Creanga cu drobul de sare - ne e si jena sa-i mentionam titlul - era o chestie destinata adormirii copiilor, un diazepam avant la lettre, iata ca miercuri seara, dupa partida Stelei cu Rosenborg, a avut inca o data ocazia sa-si dea seama ca s-a inselat profund. Cate scenarii nu s-au insailat inaintea acestui meci, cate suspiciuni nu s-au directionat impotriva arbitrului Sars, ce-i drept si asta un fel de Corpodean al Frantei, cate acuze nu s-au lansat impotriva marilor smardoi ai Europei, care cica nu ne-ar dori fiindca suntem prea saraci, incat ne si miram ca stelistii s-au mai prezentat la intalnirea al carei rezultat ni se dadea de inteles ca fusese deja hotarat in spatele birourilor capitonate de la UEFA.
Ca n-a fost deloc asa, am putut vedea alaltaieri cu totii, jucatorii lui Gigi Becali, momiti de acesta si cu cate o suta de mii de euro pe cap de om drept prima de victorie, aratand chiar ca o adunatura dintr-o provincie obscura a Europei, care, daca nordicii nu le-au pus prea mari probleme, si le-au confectionat ei cu capul si picioarele din dotare. Nu ne referim neaparat la baciul din teren, Mirel Radoi, "El Lider Maximo", golgeterul partidei, cu cate o reusita in fiecare poarta, basca o contributie decisiva la cel de-al doilea gol al norvegienilor, ci la apatia, blazarea, deruta colectiva a tuturor celorlalti jucatori, care chiar au parut ca niste oi ratacite pe imasul din Trondheim, ca niste copii autisti dusi pentru prima oara la Disneyland. Zau daca ne putem explica in vreun fel aceasta crispare a fotbalistilor nostri in confruntarile internationale, iar de aceasta data in fata unui adversar care se afla doar la trei puncte de retrogradare in campionatul Norvegiei, pentru ca asta nu prea tine de traditia noastra in acest sport, intrucat ne amintim ca indeosebi in anii '80 echipele romanesti de club jucau cu dezinvoltura de la egal la egal si chiar eliminau formatii de renume, precum Leeds, Fiorentina, Bordeaux, Inter Milano, Hamburg, Anderlecht, Barcelona s.a.m.d.
Pentru Gigi Becali, un om foarte credincios, dupa cum se stie, o farama de explicatie i-ar putea-o oferi Biblia, care mustra aspru trufia, asta in legatura cu declaratiile de la plecare ale lui Meme Stoica, acesta dandu-le cu tifla marilor rivali, afirmand ca Steaua merge la Trondheim ca sa faca istorie, ca sa lupte pentru propriul prestigiu, ci nu pentru cel al fotbalului romanesc si tratand drept ipocrite urarile de succes transmise de cei de la Dinamo sau Rapid.
Revenind la Radoi, personajul negativ al returului cu Rosenborg, decaderea poate nemeritata a acestuia, in poate cea mai favorabila conjunctura din cariera acestuia, cand se pregatea sa rupa gura targului pentru a inhata un contract barosan la o echipa de top, ne readuce in memorie vorbele muierii lui Moromete cand il vede pe acesta fumand mahoarca si luand in deradere cele sfinte: "Ilie, Ilie ce s-o mai fi bucurand Satana cand te vede si te aude". Asa ca facem pariu ca foarte curand selectionerul Piti, cel pe buna dreptate poreclit Satana, va jubila si le va rade in nas tuturor celor care l-au acuzat ca l-a exclus de-al dracu' din Nationala pe Radoi si l-a promovat in locul acestuia pe acel Pasarila de la Dinamo care a fost alungat pana si de la o echipa mediocra din campionatul Rusiei.

---

Despre autor: