Cultura antreprenoriala

Guvernele din intreaga lume doresc sa promoveze libera initiativa. Desi majoritatea inceputurilor in afaceri nu presupune costuri ridicate, fiecare companie mica este un experiment, fiind necesare multe experimente pentru ca sa se ajunga la o companie de anvergura, capabila sa influenteze economia nationala sau chiar sa beneficieze de atentie pe plan international. Pe scurt, libera initiativa este un incubator, inca unul esential pentru succesul economic pe termen lung. Astazi se acorda multa atentie diferentelor de atitudini si politici nationale cand vine vorba sa se explice modul in care libera initiativa variaza intre state. Insa initiativa in afaceri este, totodata, diferentiata pe niveluri si in interiorul unui stat. Se spune ca populatia din Shanghai este mult mai intreprinzatoare decat cea din Beijing. Populatia din orasul ucrainean Kerson este mult mai intreprinzatoare decat cea din Kiev.
Intr-un studiu recent, Mariassunta Giannetti si Andrei Simonov de la Scoala Economica din Stockholm au definit antreprenorii drept persoane care beneficiaza de venituri obtinute in cadrul unei companii pe care o controleaza si in care lucreaza, cel putin cu jumatate de norma, semnaland ca procentul reprezentat de acestia in cadrul populatiei difera in mod semnificativ in cele 289 municipalitati suedeze studiate, variind intre 1,5% si 18,5%.
Schimbarile de politica de la nivel national nu pot sa justifice variatiile semnalate de Giannetti si Simonov. In anii 1980 si 1990, acordurile referitoare la stabilirea centralizata a salariilor au fost abrogate, iar guvernul suedez a redus personalul si taxele aplicate corporatiilor. Drept urmare, nivelul de activitate in afaceri s-a dublat, in ansamblu, insa, municipalitatile au reactionat in mod diferit.
Variabilele culturale par sa explice multe: religia si politica au justificat aproximativ jumatate din oscilatiile inregistrate la nivel municipal. Municipalitatile tind sa aiba mai multi antreprenori in cazul unei proportii mari de pensionari, fosti membri ai Bisericii suedeze (biserica oficiala pana in 2000), si a unei proportii insemnate de alegatori de dreapta. In afara de acestea, se pare ca exista si un mecanism de reactie: orasele cu multi intreprinzatori tind sa produca mai multi intreprinzatori. O data inradacinata, cultura antreprenoriala se raspandeste la nivel local, oamenii dobandind cunostinte despre mediul de afaceri si fiind atrasi de acesta - chiar daca toate acestea nu produc beneficii instantaneu.
Studiile din alte state demonstreaza ca intreprinzatorii adeseori dispun de venituri initiale scazute si de o crestere mai mica a beneficiilor rezultate din activitate decat daca ar fi fost simpli angajati. Ceea ce sugereaza aceste evaluari este ca diferentele in ceea ce priveste gradul de cultura antreprenoriala se datoreaza mai putin existentei unor oportunitati economice favorabile ("oferta" din ecuatia antreprenoriala), cat diferentelor culturale, care fac ca libera initiativa sa fie mult mai satisfacatoare din punct de vedere personal ("cererea").
Ipoteza este sustinuta de Giannetti si Simonov, care au argumentat ca diferentele de prestigiu antreprenorial manifestate la nivelul municipalitatilor ar putea explica deosebirile intre diferitele niveluri antreprenoriale. In unele orase, intreprinzatorii se bucura de un statut social privilegiat, in alte localitati, dimpotriva, nu sunt apreciati, fiind favorizate alte ocupatii.
Ideea ca reputatia este importanta nu e noua. In cartea sa, "Banii, morala si manierele," sociologul Michele Lamont a comparat definitia succesului din Franta cu cea din SUA. Ea a intervievat persoane din ambele state si le-a intrebat ce anume inseamna sa fii "o persoana respectabila." Pe scurt, intreba ce anume este important in viata si la ce se reduce ideea de identitate personala.
Studiul lui Lamont a confirmat consideratia conventionala potrivit careia americanii pretuiesc succesul in afaceri, in vreme ce francezii pun accent pe cultura si pe calitatea vietii. Fiecare tara este o pastisa de culturi locale care difera in privinta motivatiilor pe care le ofera oamenilor si a modului de formare a identitatii personale. Deosebirile dintre aceste culturi definesc ceea ce inseamna sa fii o persoana respectabila si modul in care este semnalat succesul probabil justifica majoritatea variatiilor prezentate de diferitele niveluri antreprenoriale.
Economistii, ca si altii, de altfel, tind sa analizeze statele in ansamblu si sa scoata in evidenta atitudinile si politicile nationale drept factori principali in incurajarea sau inhibarea liberei initiative. Insa, de fapt, succesul national in ceea ce priveste libera initiativa depinde de evolutia culturilor locale si a modului in care acestea interactioneaza cu politicile nationale. Antreprenoriatul se poate inradacina in regiunile apropiate din punct de vedere cultural o data cu inlaturarea barierelor economice, dupa care, prin propriile capacitati, poate capata semnificatie nationala.
Robert J. Shiller este profesor de economie la Universitatea Yale, director al Macro Securities Research LLC si autor al titlurilor "Exuberanta irationala" si "Noua ordine financiara: riscul in secolul 21".
Copyright: Project Syndicate, 2005.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: