Romania are in prezent o imagine negativa perfecta. Ultimele decenii au contribuit decisiv la aceasta stare. Daca in anii '80 Romania era ultima tara din blocul comunist in care se practica un stalinism feroce si se demolau sate si biserici, anul 198
Romania are in prezent o imagine negativa perfecta. Ultimele decenii au contribuit decisiv la aceasta stare. Daca in anii '80 Romania era ultima tara din blocul comunist in care se practica un stalinism feroce si se demolau sate si biserici, anul 1989 i-a uimit pe observatorii internationali prin lipsa unei miscari de innoire. Decembrie 1989 a creat un imens val de simpatie: singura rasturnare de regim comunist din Europa cu focuri de arma plus o revolutie regizata si transmisa in direct la televiziunea nationala. Simpatia n-a durat mult: imediat au aparut stirile despre aurolaci, mineriade, intoleranta etnica, saracie si inapoiere, hoti de buzunare si prostituate. In cel mai fericit caz, Romania este identificata cu Dracula, un monstru al noptii care suge sange. Cei mai vestiti romani in imaginatia simplilor cetateni ai Occidentului sunt Ceausescu si Dracula - ceea ce nu face decat sa mareasca imaginea negativa.
Insa comitetele si comitiile care vor sa "re-branduiasca" Romania s-au inhamat la o sarcina mult prea mare. Stereotipurile negative despre romani nu au aparut o data cu mass-media de sfarsit de secol XX. Sunt mult mai vechi.
Un prim caz este cel al "basnelor" lui Simion Dascalul, unul din copistii letopisetului lui Grigore Ureche. Simion Dascalul insereaza in cronica amintita un fragment inspirat din "letopisetul cel ungurescu" conform caruia stramosii romanilor ar fi talhari eliberati din inchisorile Romei. Acesti raufacatori, aliati cu "Laslau craiul ungurescu" i-ar fi alungat pe tatarii care amenintau Transilvania. Invingatori in aceasta confruntare, "talharii" ar fi fost colonizati in Moldova si Maramures. Istoricii l-au identificat pe "Laslau" cu regele maghiar Ladislau Cumanul (1271-1290) al carui principal pacat a fost toleranta fata de romanii si cumanii ortodocsi. Papalitatea i-a reprosat in repetate randuri prietenia cu "schismaticii" ortodocsi, insa aceasta alianta a contribuit eficace la indepartarea pericolului tatar. Se banuieste ca Ladislau Cumanul ar fi fost otravit, iar dupa moartea sa s-a declansat o ancheta pentru a se verifica daca a murit catolic sau ortodox.
"Basna" lui Simion Dascalul a provocat reactii dure din partea cronicarilor romani. Miron Costin scria indignat "celelalte ce mai sunt scrise adaosaturi de un Simeon Dascalul si al doilea Misail Calugarul, nu letopisete, ci ocari sunt". Stolnicul Constantin Cantacuzino a contrazis la randul lui afirmatiile lui Simion Dascalul, ca si Dimitrie Cantemir.
O alta legenda, venita de la sudul Dunarii de data aceasta, ii descrie pe romani ca fiind niste talhari si primitivi. O legenda bulgara, publicata in 1893 la Sofia, sustine ca "in vremea veche se ivira in imparatie niste oameni care numai furau, omorau si faceau fel de fel de napasti oamenilor". Acesti talhari au fost prinsi si expulzati de imparatul bulgarilor la nord de Dunare, unde "se salbaticira atat de tare, incat si-au uitat limba. Acesti oameni salbaticiti nu mai stiau nici de tar, nici de popa si nici nu mergeau la biserica pentru ca nu aveau popa. Ei nici nu se tundeau, nici nu se radeau si fiindca umblau goi de tot, le crescuse perii ca la lighioane - de aceea lumea prinse a-i numi vlahi, adica parosi". Tarul bulgar a trimis preoti sa-i crestineze pe vlahi, insa acestia au refuzat credinta, fiind pana la urma botezati cu forta. Dupa care au fost trecuti Dunarea "unde invatara sa vorbeasca, dar ei nu putura invata sa vorbeasca bine bulgareste si amesteca in limba cuvinte vechi".
Toate aceste vechi relatari contin in germene elementele razboiului de imagine cu care se confrunta Bucurestiul: romanii sunt hoti, sunt inapoiati, au nevoie de o forta care sa ii civilizeze, sunt veniti de aiurea fara sa aiba nici o legatura cu pamantul pe care il locuiesc. De la "letopisetul ungurescu" al lui Simion Dascalul si legenda populara bulgara pana la promovarea moderna a unei imagini negative, distanta nu este data decat de diferentele tehnice. Televizorul, radioul, presa scrisa erau inlocuite cu succes acum cateva sute de ani de povestile spuse la gura sobei. Povesti care au supravietuit si si-au schimbat forma de-a lungul timpului in teorii istorice, ideologii, pana la relatari propagate prin intermediul Internetului. Insa esenta "basnelor" a ramas aceeasi.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.