Riri Manor, ce inseamna 30 de ani de absenta din limba romana, in care ti-ai scris primele incercari literare?
In cazul meu, desi am plecat in jurul varstei de douazeci de ani, nu am uitat nimic - simt - nici acum, dupa atata timp, bogatia si r
Riri Manor, ce inseamna 30 de ani de absenta din limba romana, in care ti-ai scris primele incercari literare?
In cazul meu, desi am plecat in jurul varstei de douazeci de ani, nu am uitat nimic - simt - nici acum, dupa atata timp, bogatia si rafinamentul limbii romane. Complimentul care m-a bucurat cel mai mult dupa publicarea cartii mele de poezii la Bucuresti, in 2000, a fost cel facut de un critic care a scris ca am "harul limbii romane". Pastrarea tezaurului limbii romane intact s-a datorat, cred, faptului ca am citit foarte multa beletristica din frageda copilarie si ca am avut profesori de limba romana de cel mai inalt nivel intelectual, profesori care iubeau si traiau literatura.
Ai emigrat in Israel si a trebuit sa inveti o limba pe care nu o cunosteai.
Pentru un scriitor care isi traieste viata de la o varsta tanara in alta tara decat cea materna, e foarte greu sa invete in profunzime toate nuantele unei limbi noi, mai ales cand e vorba de una atat de bogata in semnificatii ca limba ebraica. Daca nu va fi niciodata posibil sa aprofundezi ebraica la fel ca cineva care a facut scoala in Israel si care cunoaste in profunzime limba Bibliei, cu o semnificatie extraordinara pentru scrisul literar ebraic actual, se poate totusi sa fii foarte prezent in noul mediu, sa citesti multa literatura ebraica si astfel sa iti poti insusi o parte din tezaurul expresiilor si al specificului limbii. Important e sa continui mereu sa inveti, sa fii receptiv si sa acorzi atentie noii limbi si culturi.
Medicina, care te-a absorbit, a facut ca timp de peste doua decenii sa intrerupi total scrisul, literatura.
In Israel nu am mai scris literatura timp de 20 de ani. Intr-o buna zi, spre propria mea surprindere, am reinceput sa scriu poezii si ele s-au scris, curios, in limba ebraica. Am constatat ca nu traduc niciodata din romaneste, ci imi cautam cuvintele numai in limba ebraica, in cuprinsul vocabularului pe care il posed. Era ca si cum as fi intrat intr-un web pe fagasul limbii ebraice, facand jocuri de cuvinte si folosind expresii care existau numai in aceasta limba. De aceea mi-a fost extrem de greu sa imi traduc in romana cartea de poezii gandite in ebraica. Un poet care incepe sa scrie intr-o noua limba o poate privi dintr-un unghiu nou, captand un aspect nou si uluitor pentru cei care o vorbesc din nastere. In anumite limite permise, el poate aduce noii limbi insusite o savoare necunoscuta pana atunci, o intorsatura de fraza captivanta prin inedit.
Medicina, pe care o profesezi cu competenta (esti un renumit medic neuro-oftalmolog), e o alta pasiune a ta, inca un mod de a trai cu intensitate sentimentele, umanul.
Invatam de la Pascal ca inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste. Spre surprinderea mea, am descoperit, mai ales dupa ce am ales oftalmologia ca specialitate, ca nu voi fi doctor-functionar, doctor numai ca sa am si eu o profesie. Am inceput sa pun diagnostice grele corect, sa scriu lucrari stiintifice si sa mi se accepte articole la publicare in revistele internationale cu criterii foarte severe de acceptare. Am conferentiat la congrese internationale si am parcurs tot drumul academic pana la functia de profesor. Consider insa ca cel mai important aspect al carierei mele medicale este contactul empatic cu pacientul care sta in fata mea, faptul ca el are atata incredere in mine, ca simte ca vreau sa il ajut si ca ii simt durerea. Ca sunt avocatul lui. Legatura doctor-pacient este nu mai putin importanta decat tratamentul, este de fapt tratament. Daca nu exista regimul comunist in Romania pe vremea cand aveam 18 ani, nu m-as fi indreptat niciodata spre studiul medicinei si nu as fi putut sti ca am talent in acest domeniu. Insa, cu toata reusita si cu toate satisfactiile extraordinare pe care aceasta profesie mi le-a oferit, nimic nu m-a facut atat de fericita ca momentul in care am tinut in mana prima mea carte de poezii publicata in Israel, in anul 2000. Poate fiindca era reintoarcerea la o parte din mine pe care o credeam pierduta pentru totdeauna, poate fiindca era o anumita victorie a mea asupra limbii ebraice, pe care cu atatea greutati am invatat-o. Poate pentru ca poezia era eul meu initial, neprelucrat, adevarat.
La cele trei editii ale festivalului "Zile si nopti de literatura" de la Neptun, ai reusit sa convingi cativa importanti scriitori israelieni sa fie prezenti, ba mai mult, anul trecut Amos Oz, candidat la Premiul Nobel, a fost laureatul festivalului.
Lui Amos Oz i se tradusesera patru carti in romaneste, dar nu fusese niciodata invitat la o lansare in Romania, nu avusese nici un contact cu cititorii si cu intelectualii romani. Cand nu ai cea mai vaga notiune de nivelul intelectualitatii si literaturii romane, nu iti poti nici macar imagina ceva coerent, adevarat. El era acelasi mare scriitor si inainte de a veni in Romania, dar contactul personal, in ambele directii, a dus la rezultatele exceptionale pe care le cunoastem. Lansarea celei de-a cincea carti, "Sa cunosti o femeie", tradus in romaneste de doamna Antoaneta Ralian, a fost un adevarat roman de dragoste intre autor si cititorii sai. Nu numai ca Amos a primit Premiul "Ovidiu" la Neptun, dar si oamenii de litere romani cu care el a discutat pe parcurs au primit premiul intelectualitatii si al iubirii de literatura in ochii lui Amos Oz, care nu stia inainte nimic despre Romania.
Stiu ca esti initiatoarea unei fundatii care se ocupa de relatiile scriitorilor romani cu cei israelieni.
Am infiintat o "Asociatie de Scriitori Israel-Romania", cu scopul de a apropia cele doua literaturi, si am facut o prima manifestare la Tel Aviv despre Nichita Stanescu. Caseta video care a inregistrat aceasta manifestare a fost predata Muzeului National al Literaturii Romane. In 2003 am organizat la Cinemateca din Bucuresti vizionarea filmului "Trompeta din Vadi", dupa celebra carte a scriitorului israelian Sami Michael, in prezenta autorului, care a raspuns apoi la intrebarile unui public numeros, dornic sa afle mai multe despre Israel. La fiecare din cele trei editii ale festivalului international "Zile si nopti de literatura" au participat in mod activ scriitori israelieni. Astfel, in afara de cei pomeniti, au fost in Romania Ori Bernstein, Israel Bar Kohav Aser Reich si Nurit Zarhi.
Care e circuitul cartii de poezie in Israel? In ce tiraje se citeste si se vinde? De cata pretuire se bucura?
Nu se poate sa nu fim constienti de faptul ca, in afara catorva poeti care sunt in centrul "consensului", poezia nu este populara printre cititori. La ora actuala, proportional cu numarul locuitorilor, se poate spune ca Israelul "isi intretine" poezia. Cei doi-trei poeti considerati cei mai buni pot vinde si cateva mii de exemplare. Ca pretutindeni in lume, nu se poate trai azi din poezie. Cei care publica prima oara sau necunoscutii pot vinde maximum 30 de exemplare si probabil ca o parte dintre cumparatori sunt rude. In ultimii ani, multi oameni au schimbat poezia citita in public cu poezia pusa pe muzica si cantata, mult mai seducatoare pentru publicul israelian. In partea veche a Tel Aviv-ului este inca intacta superba casa cu curte in care a trait si a creat Bialik, poetul nostru national. In aceasta atmosfera speciala se organizeaza seri minunate de poezie cu un public numeros, printre care si multi tineri.
Ce crezi ca aduc deosebit in literatura lumii scrierile autorilor israelieni?
Ce este deosebit, dupa mine, in literatura israeliana este faptul ca e scrisa intr-o limba care se reinoieste, bazata pe o limba antica: limba Bibliei. E literatura unei tari de imigratie si de aceea imbraca aspecte atat de diverse, complexe si interesante. Starea de tensiune si situatia grea din punct de vedere politic nu reusesc sa scada vitalitatea si intensitatea acestei literaturi.
Si frumusetea limbii este extraordinara.
Sunt greu de descris frumusetea si ecourile de dincolo de cuvinte ale limbii ebraice, mai ales in poezie. Ebraica este limba in care s-au scris primele poezii, "Cantarea cantarilor".
Amos Oz vorbeste cu fiecare ocazie publica despre fanatism. Ce inseamna a fi fanatic intr-o lume care pare ca nu se mai teme de nimic?
Un fanatic e un om care uraste si invidiaza tot ce are viata. In ceea ce priveste Orientul Mijlociu, o situatie atat de complexa nu poate fi digerata de catre fanaticii ambelor parti. Acum, de cateva saptamani, s-a gasit o posibila rezolvare. Numai doza necesara de gandire complexa si abstracta va pune definitiv capat conflictului.
Riri Manor, imi plac poemele tale, in care se strecoara lumina misterioasa a tinuturilor stravechi in care traiesti. Esti o poeta care descopera si comunica in metafore scurte si limpezi.
Iti multumesc! Din pacate, niciodata nu voi poseda atat de bine limba ebraica precum posed limba romana materna, dar am probabil capacitatea de a ma concentra in limba in care scriu. La fel mi se intampla si cand scriu in romaneste, dar acolo sunt cu totul si cu totul pe fagasul limbii romane.
Scrii si proza? Lucrezi la o carte noua de poezie?
Lucrez la o carte noua de poezie intitulata "Save As...", numita astfel dupa titlul uneia dintre poezii, in care descriu contrastul dintre descompunerea treptata a corpului si capacitatea de a ramane intr-o vesnica tinerete spirituala.
Iti doresc sa vii cat mai des in Romania si sa cunosti cat mai bine literatura tarii in care te-ai nascut, in folosul propriei poezii!

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.