Sarutari lungi intre Paris si Berlin

Au trecut aproape doi ani de la problema tinutului Saar. Atunci, s'a pus capat unei chestiuni care interesa intreaga lume si de care atarna linistea si pacea popoarelor, putem sa ne spunem gandurile curat si fara frica de suspiciuni.
Tinutul Saar, pe langa ca este o mina de mari bogatii, care tenteaza si atrage, transformand in gratii de fecioara movilele de carbuni, mai constituia in ultimul timp si in tot timpul de dupa razboi, punctul nevralgic al ambitiei si demnitatii poporului german. Nu atat bogatia acestui tinut, cat ambitia de a-l avea, facea din el o problema si din aceasta problema o chestiune de ordin vital pacii si a linistii Europei. Si pare-se ca aceasta panta periculoasa a problemei, a fost bine observata de toti oamenii mari ai Statelor interesante, motiv pentru care alegerile au decurs asa cum se cunoaste, iar rezultatele, au lasat sa fie acelea care erau firesc si inevitabil sa fie. Se putea totusi sa fie alte rezultate, si atunci s'ar fi vazut cat de importanta a fost problema Saaru-lui. In urma cu doi ani, cu toate grijile omenesti, se pare ca divinitatea a avut mare grija, sa dea fiecaruia ce i se cuvine.
Si Germaniei pentru ca i se cuvenea Saaru-l, l-a luat. S'au schimbat, prin unde lungi, sarutari intre Berlin si Paris. Berlinul a ras si a promis solemn si convins, ca atat a dorit, ca a luat ce i s'a cuvenit si ca de aici inainte nu mai pretinde nimic si lupta pentru pace. Parisul la randul sau, raspundea miorlait, jovial si fatarnic, ca se bucura de rezultate, si e convins ca in viitor va fi liniste si pace. Dreptatea istorica o face timpul si pacea se obtine cu jertfe si sacrificii.
ZIUA, 16 august 1937

---

Despre autor: