Paradoxuri euro-romanesti

George Damian
Mai multi oameni se chinuie in prezent sa gaseasca o noua imagine pentru Romania. Eu le-as propune formula "tara paradoxurilor". Poate ca e veche insa ramane in permanenta la fel de proaspata, ca fructele venite de aiurea, pline de tot felul de substante mai mult sau mai putin cancerigene. Romania surprinde.
In primul rand Romania este o tara cu rezerve de petrol in care orice s-ar intampla in lumea asta pretul benzinei creste. Creste dolarul, creste si pretul benzinei. Creste euro, creste si pretul benzinei. Scade dolarul, creste pretul benzinei. Scade si euro, creste pretul benzinei. N-am reusit sa inteleg mecanismul acesta, in ciuda tuturor explicatiilor oferite cu generozitate de analistii economici. Ideea e simpla: nu conteaza ce se intampla cu indiferent care sistem de referinta, preturile din Romania cresc. Aceasta este singura regula: preturile cresc.
Si uite asa se ajunge la situatia paradoxala ca benzina din Romania sa depaseasca un euro pe litru. Merita facuta o comparatie cu Spania, unde litrul de benzina se vinde in medie cu un euro, sau cu Grecia unde pretul este de 0,94 euro, Austria benzina nu trece de 1,07 euro, iar in Franta pretul litrului de combustibil este de 1,19 euro. Problema e ca in toate tarile enumerate mai sus salariul mediu pe economie se apropie sau depaseste 1000 de euro pe luna. In Romania, salariul mediu pe economie e cel mai mic din toate tarile candidate la aderare la Uniunea Europeana de doar 7.216.063 lei vechi, aproximativ 200 de euro.
Una peste alta s-ar putea spune ca in Romania se traieste ca in Germania, doar cu mai putini bani. Costurile produselor de prima necesitate din Germania sunt la fel de mari, uneori chiar mai mici decat cele din Romania - de la produsele alimentare de baza pana la chirii. In orasele germane poti inchiria un apartament de doua camere la bloc cu doar 250-300 de euro - ca in Bucuresti. Doar ca in Germania chiriasul este aparat de o lege care chiar se aplica, proprietarul plateste impozite si chiar are mai multe obligatii pe care le si indeplineste - cum ar fi sa asigure reparatiile necesare. Inca n-am auzit in Bucuresti de vreun proprietar care sa plateasca pentru inlocuirea unei tevi sparte.
Se pare ca Romania nu e in stare sa-si hraneasca populatia - preturile mancarii sunt foarte ridicate, iar productia autohtona e minima. Un japonez ii spunea o data unui roman ca pur si simplu nu are dreptul sa se planga de faptul ca tara lui este saraca, pur si simplu ar trebui sa puna mana sa munceasca. "Hai sa vedem harta Romaniei", a spus niponul - "campiile acestea sunt productive?" - "Cum sa nu!", i-a raspuns compatriotul, lansandu-se intr-o lunga apologie a calitatilor solului romanesc: darnic, productiv, un cernoziom de toata frumusetea! "Pai atunci de ce te plangi?!?!", a intrebat mirat japonezul - "Voi va puteti asigura hrana singuri, nu mai trebuie s-o cumparati din alta parte!". In fata uimirii romanului, rasariteanul a continuat: "Alte resurse aveti? Vad ca aveti si niste munti" - "Mda...", a zis romanasul cu jumatate de gura dupa ce o patise cu agricultura - "Ce resurse?" - "Pai, niste petrol..." - "Petrol?!?!?"- "Da, dar vedeti, e putin..."- "Si altceva?" - "Niste carbuni..." - "Carbuni?!?!" - "Da, dar sunt de proasta calitate, productia e slaba..." - "Pai voi ar trebui sa fiti independenti din punct de vedere energetic?!?!". Japonezul nu mai contenea sa se mire si romanul dadea din colt in colt incercand sa-i explice de ce e Romania saraca. Cu doar 12% teren arabil dintr-o suprafata de 337.000 de kilometri patrati, Japonia hraneste 127 de milioane de locuitori. In vreme ce Romania cu 40% teren arabil dintr-o suprafata de 237.000 de kilometri patrati are probleme in a hrani 22 de milioane de locuitori. "Stii, mi-a fost rusine sa-i spun ca la noi se fura foarte mult", mi-a marturisit romanul intors din Tara Soarelui Rasare.
Taranii romani produc putin si prost. Agricultura romaneasca este una de subzistenta. Taranii traiesc intr-un ev mediu: produc pentru consum propriu si nu pentru schimb. Pana acum nu a aparut nici un plan pentru agricultura romaneasca, un plan care sa aiba sanse de reusita si sa fie aplicat in mod consecvent. Si nici n-ar trebui sa fie ceva genial, cel mai prost plan e mult mai bun decat lipsa oricarui plan. In fata incruntarii functionarilor europeni, Miticii de la Bucuresti au gasit o solutie de condei pentru a micsora procentul populatiei rurale: au ridicat satele la rang de oras. Insa asta nu a rezolvat problema.
Singura lege economica a Romaniei pare sa fie "orice se intampla, noi crestem preturile". Iar asta imi aminteste de bancul ala vechi, cu Dumnezeu care se duce la Washington si ii gaseste pe americani plangand, se uita in jur si le rezolva problemele. Dupa care se duce la Moscova, ii vede pe rusi plangand, se uita in jur si le rezolva problemele. Dupa care vine la Bucuresti, ii vede pe romani plangand, se uita in jur si incepe sa planga si El.

---

Despre autor: