31 Iulie 2005
La Cernavoda am intalnit-o pe Monica Powers. Este argentinianca si s-a maritat cu un canadian, care lucreaza in energetica nucleara. Asa a cunoscut ea Romania. Monica este mama a doi copii si o femeie frumoasa, care stie sa zambeasca mai mu

La Cernavoda am intalnit-o pe Monica Powers. Este argentinianca si s-a maritat cu un canadian, care lucreaza in energetica nucleara. Asa a
cunoscut ea Romania.

Monica este mama a doi copii si o femeie frumoasa, care stie sa zambeasca mai mult decat suntem obisnuiti. Daca o intrebi ce face in Romania, o sa iti raspunda modesta ca se asigura ca barbatul are tot ce-i trebuie: ingrijire, hrana, deci ca este un sot fericit. Realitatea este putin mai complicata. Monica este presedinta comitetului de femei din campusul strainilor care lucreaza la centrala nuclearelectrica din Cernavoda. Adica face multe lucruri pentru oameni care au nevoie de ajutor, dar o munca pe care nu i-o normeaza nimeni si din care nu castiga nimic.
OPORTUNITATE CU LEGUME. Monica Liliana Powers (45 de ani) a venit prima oara in Romania in anul 1990. A gasit o tara cenusie. Oamenii mergeau pe strada fara sa zambeasca. A inceput sa se obisnuiasca cu tara asta care-i aducea aminte de copilaria ei dintr-un orasel argentinian, Rio Tercero, unde a crescut intr-o casa alaturi de ceilalti cinci frati, de bunici si parinti, din castigul de barbier al tatalui sau. Oras unde mai ajunge o data la trei ani si unde i-a ramas intreaga familie de cand s-a mutat si maritat in Canada. Sotul ei a primit intr-o zi oferta de a pleca sa munceasca in tara lui Ceausescu si a Nadiei Comaneci. ""O oportunitate. Pe care o alegi sau nu"", crede Monica. El a ajuns in a€™88 in lagarul comunist, iar doi ani mai tarziu l-au urmat si ea cu cei doi baieti de un, respectiv trei ani. Problema ei era ca, desi aveau bani, nu gaseau de cumparat mancare in tara asta de oameni tristi. ""Cumparam vara legume si le inghetam ca sa avem toata iarna"", povesteste Monica cum s-a descurcat. In vremea aceea, la Cernavoda nu erau decat vreo 20 de familii de straini care locuiau intr-un asa-numit hotel chiar langa santier, de fapt un bloc de locuinte familiale cu receptie, locuinte amenajate dupa tipicul celor americane.

FACILITATI. Campusul este organizat ca un mic orasel si nu lipsesc nici modalitatile de petrecere a timpului liber

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.