Ar putea fi cei mai primejdiosi teroristi ai planetei. Zilnic, ei ataca noduri de comunicatii, distrug retele electrice sau de aprovizionare cu apa, contamineaza biologic mari centre urbane. Din fericire, totul se petrece in spatiul virtual, pe mo
Ar putea fi cei mai primejdiosi teroristi ai planetei. Zilnic, ei ataca noduri de comunicatii, distrug retele electrice sau de aprovizionare cu apa, contamineaza biologic mari centre urbane. Din fericire, totul se petrece in spatiul virtual, pe monitoarele unor computere super-performante. Autorii acestor scenarii diabolice nu sunt simpatizanti ai lui Osama ben Laden, ci reputati oameni de stiinta americani, angajati in cel mai secret proiect derulat in prezent la Los Alamos, legendarul laborator care a produs prima bomba atomica din istorie. Misunea lor: sa identifice zonele cele mai vulnerabile in fata unui atac terorist si sa caute solutiile optime pentru limitarea dezastrului, cu ajutorul simularilor pe calculator. Un proiect ambitios si extrem de costisitor. O singura simulare poate costa zeci de milioane de dolari. Merita? Parerile sunt impartite. Criticii sustin ca sunt bani aruncati, intrucat concluziile acestor studii sunt mult prea generale. Ei considera ca realitatea este prea complexa pentru a putea fi cuantificata intr-un model matematic, asa ca rezultatele nu folosesc, in realitate, la mare lucru. Sustinatorii proiectului sunt, insa, de alta parere. Ei sunt convinsi ca simularile "teroriste" de la Los Alamos furnizeaza informatii vitale pentru securitatea nationala.
Scenariile catastrofa
Savantii de la Los Alamos trebuie sa ajute autoritatile americane sa fie pregatite "pentru ce e mai rau". Primul pas in acest scop: identificarea scenariilor-catastrofa. Cercetatorii incearca sa intre in pielea teroristilor si sa puna la punct planuri criminale de mare anvergura, cat mai terifiante cu putinta. Sa planuiasca atentate devastatoare, cu un numar cat mai mare de victime si cu efecte colaterale paralizante pentru natiune. Sunt preferate scenariile care implica o "cascada" de blocaje, pe principiul dominoului, speculand interdependentele dintre retelele electrice, de telecomunicatii, transport si de apa ale marilor metropole. "Ne straduim sa fim niste teroristi cat mai buni", a explicat, pentru "Washington Post", James P. Smith, cercetator la Los Alamos. Smith studiaza acum scenariul unei contaminari cu variola in orasul Portland din Oregon. Colegii sai, Kristin Omberg si Brent Daniel incearca sa gaseasca locurile cele mai "eficiente" pentru plasarea de agenti biologici in localitatea San Diego. Un alt savant, Steve Fernandez, analizeaza efectele distrugerii mai multor centrale electrice de pe coasta de Vest a Statelor Unite.
Din motive lesne de inteles, cea mai mare parte a activitatilor din cadrul acestui proiect este strict secreta. Laboratorul propriu-zis este unul dintre cele mai bine pazite locuri de pe planeta. Cercetatorii care lucreaza aici sunt constienti ca, daca ar intra pe maini nepotrivite, rezultatele muncii lor s-ar putea transforma in cea mai cumplita arma impotriva Americii. "Ar fi o reteta terorista pentru un atentat oribil" - explica James Smith.
America virtuala
Cercetatorii de la Los Alamos isi testeaza "scenariile catastrofa" pe o America virtuala. In acest scop, ei au recreat pe calculator cele mai importante orase din Statele Unite. Modelele sunt extraordinar de complexe, incercand sa se apropie cat mai mult de realitate, sa ia in calcul toti factorii care influenteaza viata intr-o metropola. Nu sunt reprezentate doar cladirile, drumurile, utilitatile publice, ci si populatia, cu dinamica si interactiunile ei. Milioane de personaje virtuale care merg zilnic la slujba, isi duc copii la scoala, se aprovizioneaza in super-market-uri, se duc la cinematograf sau la stadion. Dispun chiar si de un Internet. Desigur, tot virtual.
In mod evident, "factorul uman" este cel mai greu de cuantificat in cadrul unui astfel de model matematic. El este, insa, decisiv. Pe langa harti si planuri urbanistice, cercetatorii au utilizat datele centralizate la ultimul recensamant, pentru a stabili o structura sociala generala, introducand in ecuatie varsta, rasa si nivelul de venituri ale fiecarei familii. Modelul ramanea, insa, static. S-au adaugat, de aceea, studii statistice si informatii furnizate de politia rutiera, de companiile de transport in comun sau de centrele comerciale. Punand cap la cap date provenind din surse extrem de diverse, cercetatorii spera ca au identificat tiparul dupa care se misca si interactioneaza populatia urbana din America anului 2005. Cunoasterea acestui tipar este fundamentala mai ales pentru evaluarea riscurilor de contaminare in cazul unui atac biologic.
"Varsatul negru": flagelul trecutului pentru teroristii viitorului
Scenariu de cosmar: o epidemie de variola hemoragica declansata de teroristi Unul dintre cazurile studiate cu toata atentia de echipa de cercetatori de la Los Alamos se refera la posibilitatea raspandirii virusul variolei intr-un centru urban populat. Un scenariu care da cosmaruri expertilor in terorism.
Variola a fost eradicata in urma cu circa trei decenii, in urma unei campanii mondiale de vaccinare. Astazi, in intreaga lume se mai pastreaza doar cateva mostre ale acestui virus, in laboratoare de cercetare. Exista, insa, temerea ca astfel de mostre ar putea intra, totusi, in posesia unor organizatii teroriste, dispuse sa le utilizeze ca arma biologica. Forma cea mai grava a bolii - variola hemoragica ("varsatul negru") - este aproape intotdeauna mortala. Si este extrem de contagioasa. Virusul ar face ravagii astazi, in America, avand in vedere ca populatia sub 30 de ani nu a mai fost imunizata.
Oficialitatile sunt in dilema: sa porneasca o costisitoare campanie de vaccinare la nivel national, sau sa astepte si sa intervina - local - numai in cazul in care nenorocirea se produce? Iata intrebarea la care cercetatorii de la Los Alamos incearca sa raspunda. Pentru aceasta, ei ruleaza multiple simulari ale unei contaminari cu variola. Localitatea aleasa pentru testare: orasul Portland, cu o populatie de 1,6 milioane de locuitori.
Oras test: Portland
Potrivit modelului utilizat la Los Alamos, localnicul tipic din Portland are in medie cinci "activitati" pe zi. "Isi duce dimineata copii la scoala, se duce la serviciu, alimenteaza masina cu benzina, face cumparaturi si ia copiii de la scoala", a exemplificat, pentru "Washington Post", bioinformaticianul Stephen Eubank. Fiecare individ calatoreste zilnic, in medie, circa 30 de minute.
Eubank explica: "Caracterul unic al acestui program este dat de faptul ca incercam sa estimam cine intra in contact cu cine intr-o zona urbana mare, si cat dureaza aceste contacte".
Intr-o prima simulare, virusul variolei a fost eliberat intr-o cladire universitara din centrul localitatii, primele victime fiind cativa studenti. Dupa cele 10 zile cat dureaza perioada de incubatie, spitalele de pe tot cuprinsul orasului au inceput sa semnaleze boala. Computerul a realizat o contabilitate a catastrofei. Prima zi: 1281 de persoane infectate, nici un mort. Ziua 35: 23.919 contaminati, 551 de morti. Ziua 70: 380.582 contaminati; 12.499 de decese.
Cum poate fi limitat acest dezastru? Ce masuri ar salva un numar cat mai mare de vieti omenesti? Iata intrebarile la care cercetatorii de la Los Alamos incearca sa raspunda tot cu ajutorul computerului. Ce se intampla daca sunt inchise scolile? Dar daca se initiaza o campanie de vaccinare? Daca se izoleaza intregul oras? Fiecare dintre aceste situatii este introdusa in program, iar calculatorul da, la final, verdictul. Unele dintre concluzii par evidente (de pilda, ca cel mai mare risc de raspandire la scara nationala a virusului il reprezinta transportul aerian). Altele sunt surprinzatoare. De exemplu, cercetatorii au descoperit ca inchiderea scolilor nu ar avea efectul scontat, pentru ca parintii vor continua sa-si plimbe copiii in parcuri, sa-i duca la cumparaturi si in alte locuri publice unde pot veni in contact cu persoane contaminate.
Cea mai importanta dintre concluzii este, insa, aceea ca factorul determinant pentru limitarea crizei este, inainte de toate, promptitudinea interventiei. Daca in primele 10 zile autoritatile nu fac nimic, bilantul este tragic, indiferent de masurile adoptate ulterior.
Uraganul Frances, predictie corecta
Primul succes al "oracolului" de la Los Alamos: previziunile exacte cu privire la uraganul Frances, care a devastat Florida in septembrie 2004
Fiecare ciclu de rulare al programului produce mai multe informatii decat sunt stocate in Biblioteca Congresului american. Acuratetea lor ramane, insa, controversata. In final, ele nu pot fi verificate decat daca nenorocirea se produce.
Singurele previziuni care au fost confruntate pana acum cu testul realitatii s-au referit la uraganul Frances, care a devastat, in septembrie 2004, statul Florida. Modelul computerizat folosit la Los Alamos se baza pe informatii istorice cu privire la uragane similare, luand in calcul directia si intensitatea vantului. Estimarile s-au dovedit atunci surprinzator de corecte.
Cu 40 de ore inainte de producerea dezastrului, Steve Fernandez a sfatuit autoritatile sa pozitioneze echipe de interventie rapida in anumite regiuni cu risc sporit. A avut dreptate.
A avut dreptate si cand a prognozat ca vor fi necesare 11 zile pentru a relua alimentarea cu energie electrica pentru 90 la suta din suprafata statului Florida. Valoarea totala a pagubelor a estimat-o la 28 de milioane de dolari, extrem de apropiata de valoarea reala, calculata la 27 de milioane USD.
Steve Fernandez insusi recunoaste ca precizia extraordinara a predictiilor sale in cazul uraganului Frances a fost o chestiune de sansa. "Lumea este prea complexa pentru a putea fi vreodata capturata atat de exact intr-un program de calculator", a explicat el. Totusi, astfel de simulari pot ajuta autoritatile sa-si identifice si ierarhizeze prioritatile. Ele au condus deja, la adoptarea unor masuri concrete. Printre acestea: intarirea dispozitivelor de securitate din jurul anumitor centrale electrice de mare capacitate, sau crearea unor senzori capabili sa depisteze prezenta unor amenintari biologice in zone urbane aglomerate.
Cercetatorii de la Los Alamos spera ca munca lor va avea un impact benefic asupra securitatii nationale, permitand autoritatilor sa minimizeze riscurile si sa raspunda cu maxima eficienta in cazul unei crize. Chiar daca modelul perfect nu exista.
Steve Fernandez concluzioneaza: "Oricati bani am cheltui si indiferent cat ar muncii oamenii de stiinta, nu vom putea niciodata intelege toate interdependentele vietii."

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.