Pentru patru zile, premierul isarelian Ariel Sharon i-a lasat pe adjunctii sai Ehud Olmert si Shimon Peres sa se ocupe de retragerea din Gaza si s-a repezit pana in "orasul luminilor". De patru ani, Sharon nu a mai fost la Paris; nu a mai fost dorit
Pentru patru zile, premierul isarelian Ariel Sharon i-a lasat pe adjunctii sai Ehud Olmert si Shimon Peres sa se ocupe de retragerea din Gaza si s-a repezit pana in "orasul luminilor". De patru ani, Sharon nu a mai fost la Paris; nu a mai fost dorit acolo, si nici el nu s-a aratat interesat de a-l intalni pe presedintele Jacques Chirac. Asa a fost sa fie ca lungul roman de dragoste israeliano-francez - in cursul caruia militarii si industriasii francezi au conlucrat, cu multa simpatie si din toata inima, cu omologii lor israelieni la construirea rachetelor, avioanelor de atac si a bombei atomice evreiesti -, sa se erodeze de-a lungul vremii si sa se stinga, ca orice amor interesat. Politica oficiala franceza, cu tendinte fatise de simpatie pentru Yasser Arafat, a dus pe ghetus, incet dar continuu, toate contactele politice israeliano-franceze. A contribuit la aceasta stare anormala seria de dezordini antisemite (incendieri de sinagogi, distrugeri de morminte in cimitire evreiesti) petrecute in ultimii ani in Franta, si chemarea adresata de prim-ministrul Sharon catre evreii din Franta de a emigra cu totii in Israel. Presedintelui francez i-a displacut gestul lui Sharon, si de un an si jumatate a rupt orice contact cu Ierusalimul.
Masuri de securitate uriase
Acum, lucrurile se vor normaliza, dar cei doi conducatori vor continua sa nu se iubeasca si sa nu se inteleaga. Nici nu-i de mirare, Chirac si Sharon vin din lumi si culturi diferite, interesele lor politice difera. Sharon a aterizat marti, la ora 21 seara seara, la aeroportul Orlay, inconjurat de o armata de bodygurazi. Masuri de securitate uriase au fost luate pentru ca nimic rau sa nu i se intample oaspetului in cele patru zile de sejur parizian. Hotelul "Raphael" care il gazduieste arata ca o fortareata aparata de politisti, jandarmi si agenti speciali. Apoi, presedintele Chirac a dorit sa-i demonstreze ce inseamna bunele maniere franceze si celebra bucatarie franceza si in ambele domenii Chirac a primit nota maxima.
Chirac nu considera Hezbollah terorista
Cand au inceput insa sa discute politica nimic n-a mai mers. Sharon i-a cerut lui Chirac sa denumeasca Hezbollah "organizatie terorista" dar presedintele francez a refuzat politicos, dar ferm, considerand ca miscarea islamica Hezbollah poate fi un factor politic stabilizator in Liban. Chirac i-a sugerat oaspetelui sau ca Uniunea Europeana, si in special Franta, s-ar putea implica, imediat si benefic, in conflictul din Orientul Mijlociu, si atunci a venit randul lui Sharon sa decline, ferm si fara politeturi, oferta franceza.
Sharon a adus la Paris un voluminos dosar privitor la inarmarea atomica a Iranului, i l-a pus lui Chirac pe birou, in fata ochilor si i-a solicitat presedintelui francez sa se implice. Adica sa-i convinga pe iranieni sa renunte la fabricarea bombei atomice. Lui Chirac i s-a parut curioasa solicitarea israeliana, venita imediat dupa refuzul lui Sharon de a permite cvartetului european sa se amestece in treburile israeliano-palestinene.
Cei doi conducatori au vorbit, desigur, si despre Gaza. Sharon i-a explicat amfitrionului ca e vorba de o initiativa israeliana unica, nu-i va urma alte retrageri. Chirac n-a vrut sa se certe din nou cu Sharon, dar n-a lipsit mult, pentru ca l-a intrebat: "Ce va urma dupa retragerea din Gaza? Ce se va intampla cu Cisiordania?" Premierul israelian n-a mai raspuns, era deja tarziu, asa ca, prudenti, au fost bucurosi sa-si-spuna adio. Intr-un singur lucru au fost de acord, ca trebuie luptat impotriva terorismului si antisemitismului.
Dupa intalnirea cu presedintele Chirac de la Palatul Elisee, premierul israelian va mai conversa cu premierul francez Dominique de Villepin, ministrul de Externe Phillippe Douste Blazy si cu conducatorii comunitatii evreimii-franceze, apoi se va grabi sa ajunga cat mai repede acasa, unde prognoza anunta furtuna pentru familia Sharon.
Sharon - un tata nefericit
"Eroul razboaielor israeliene", "buldozerul politicii israeliene", nu a fost un om prea fericit in viata familiara. Prima sotie a lui Ariel Sharon s-a sinucis, unul din copii sai a murit intr-un accident, a doua sa sotie, Lili, o romanca originara din Brasov a murit de cancer, la o varsta relativ tanara iar cei doi baieti, Gilad si Omri, din a doua casatorie, s-au incurcat intr-o serie de afaceri nu prea cuser.
Gilad a avut nesansa sa primeasca un post platit cu un salariu exorbitant de omul de afaceri David Apel. Acesta a avut ideea sa cumpere o insula greceasca si s-o transforme intr-un cazinou mondial de super-lux. Nu-i chiar atat de simplu sa devii stapanul unei insule, chiar daca ea era nelocuita. Prim-ministrul Sharon ar fi trebuit sa puna usor umarul la realizarea tranzactiei negustorului israelian cu guvernul grecesc. Pentru aceasta primea un salariu de 100.000 $ pe luna fiul lui Sharon, Gilad. Trafic de influenta familiara? Ceea era vizibil, nu a putut fi dovedit juridic, asa ca Gilad a scapat de ghearele justitiei, si nici prim-ministrul Sharon nu a mai fost inoportunat de politisti.
Fiul premierului, inculpat
In schimb deputatul Omri Sharon, fiul cel mic al premierului, nu a mai avut acest noroc, cand politia l-a inghesuit in cercetari, nu l-a mai facut scapat. Politia a insistat sa afle de la Sharon Jr provenienta milioanelor care au aprovizonat fundatiile sharoniene in campania electorala din 1999 si 2001, atunci cand Ariel Sharon a castigat alegerile pentru presedintia Partidului Likud si, ulterior, pentru functia de prim-ministru. Niscaivai milioane au ajuns si in contul personal al familiei; erau de platit niste datorii ale fermei din Valea Sicomorilor, inginerie financiara in care era bagat si Ciryl Kern, un milionar evreu sud-african, de altfel prieten bun al casei. Kern a semnat un cec de 1,5 milioane de dolari care a ajuns in contul personal al lui Sharon si al fiilor sai, urmand filiera Capetown-Viena-New York-Shderot (un orasel nu departe de Ferma Sicomorilor).
Dupa trei ani de cercetari politienesti si judiciare, Meni Mazuz, consilierul juridic al Guvernului, a decis judecarea lui Omri Sharon. Omri va trebui sa-i convinga pe judecatori ca fundatiile sale "de paie" prin care au circulat milioanele nu au acoperit excrocherii. Legea israeliana permite partidelor politice sa primeasca, in campaniile electorale, sponsorizari pana la o anumita limita. Politia are insa dovezi ca fundatiile lui Omri Sharon au primit bani cu mult peste ceea ce era permis. A mai aparut in aceasta poveste obscura si o firma americana "Ananx", care l-a "imprumutat" pe Ariel Sharon cu 1,5 milioane de dolari. Controlorul Statului a descoperit acest imprumut ilegal si l-a silit pe Sharon sa restituie banii. De unde sa ia un biet prim-ministru atatia bani? Atunci a aparut milionarul sud-africanul, ca doar..."prietenul la nevoie se cunoaste". E de retinut gestul frumos al deputatului Omri Sharon care nu s-a refugiat sub plapuma calduta a imunitatii parlamentare: el a renuntat la imunitate si se va prezenta la Tribunal, unde vrea sa-si dovedeasca nevinovatia. Subiect gras pentru mass-media israeliane si internationale...
Abu Mazaen se muta cu Guvernul in Gaza
De parca necazurile fiului sau nu ar fi fost suficiente, Sharon a aflat ca presedintele Abu Mazen s-a mutat la Gaza. El vrea sa controleze la fata locului modul cum se desfasoara evacuarea coloniilor israeliene si preluarea pamanturilor si infracstructurii de catre palestinieni. Simpla mutare a pesedintelui Autoritatii Palestiniene din Cisiordania la Gaza nu ar fi fost motiv de ingrijorare pentru Sharon, dar Abu Mazen a facut cu acest prilej si o declaratie politica. Si ca sa fie bine auzit in lume el a dat interviul unui gazetar de la ziarul "El-Halig" din Principatele Arabe. Abu Mazen avertizeaza ca Sharon va incerca "sa transforme Gaza intr-o imensa inchisoare a palestinienilor, sa-i izoleze de restul poporului palestinian din Cisiordania si de intreaga lume." Abu Mazen se teme ca Sharon va manipula in vederea infiintarii statului Palestina pe micul teritoriu al Gazei, dorind sa se faca uitata Cisiordania, unde traieste majoritatea poporului palestinian si unde se afla toate resursele viabile ale economiei, si asa destul de sarace, ale Palestinei. Abu Mazen, politician pragmatic, intelege insa ca Gaza reprezinta un experiment aflat in atentia Washington-ului si a intregii lumi. Asa ca a ordonat ministrilor sai sa mute de urgenta toate institutiile de guvernamant palestiniene in Gaza.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.