Biserica si sinistratii

Oamenii rupti sau instrainati de Biserica o accepta - sau o tolereaza - exclusiv ca pe o societate de binefacere, pretinzandu-i sa se ocupe de saraci, de nevoiasi, de napastuiti si de cei dezmosteniti de soarta. Intr-adevar, aceasta este una din menirile Ei, stipulate apasat de Evanghelie, insa activitatea caritativa decurge tot din calitatea de Trup mistic a Bisericii care aseaza sufletul omului, inzestrat de Dumnezeu cu atributul vesniciei, deasupra trupului pieritor. Pericopa evanghelica citita acum doua saptamani la Liturghie instruia asupra acestui adevar: Omul nu trebuie sa fie acaparat de povara grijilor materiale. I le va rezolva Dumnezeu, daca are credinta si-i implineste, dupa putere, poruncile. Stramtorarile, lipsurile materiale, napraznele, nenorocirile sunt o consecinta a instrainarii de Dumnezeu si am auzit multa lume afirmand lucrul acesta in numeroasele reportaje realizate de televiziuni in vastele regiuni lovite de inundatii.
Ajutorarea crestineasca a aproapelui nu a contenit niciodata la noi. Numerosi preoti si stareti au facut inchisoare pentru ca ascunsesera partizani anti-comunisti sau le furnizasera hrana. Unii au fost condamnati la moarte si executati - trei preoti ortodocsi musceleni numai in procesul Lotului Arnautoiu - pentru faptele lor crestinesti si doar in subsidiar "politice". Ajutorarea caritativa s-a facut in vremea dictaturii de la om la om. Aceasta implica si discretie ("Sa nu stie stanga ta ce face dreapta"). Astazi, ajutorarea celor lipsiti sau loviti de soarta a devenit un certificat de buna purtare a Bisericii si ratiune de-a exista, pentru ca la atat o reduce societatea secularizata: la statutul de ONG.
Biserica si-a pastrat pudoarea, conforma cu Evanghelia, de a nu se bate cu pumnul in piept atunci cand face opera filantropica. Pentru crestini si necrestini; intrucat a adunat niste miliarde si pentru victimele ciclonului de anul trecut din Asia. Biserica noastra s-a mobilizat si pentru ajutorarea sinistratilor din Banat. Patriarhia Romana este compusa din 24 de eparhii aflate pe teritoriul tarii. Numai una dintre ele, Arhiepiscopia Clujului, a strans 7,7 miliarde lei pentru cei afectati de diluviile din aprilie si mai. Insa pe langa acesti bani s-au numarat si multe ajutorari concrete. La initiativa parohilor lor, doua comune din eparhia Clujului - Prundu Bargaului si Livezile - au trimis in Banat 10 tone de alimente, 5 tone de cartofi, 60 de metri cubi de cherestea, imbracaminte... O parohie din Turda, administrata bisericeste tot de Cluj, i-a ajutat pe sinistrati cu bunuri in valoare de jumatate de miliard...
O alta eparhie din Transilvania, aceea a Albei-Iulia, a colectat cu sprijinul protopopiatelor sale peste un miliard si jumatate de lei bani-gheata, la care s-au adaugat initiative asemanatoare cu ale parohiilor dependente de Cluj. Deosebirea dintre "Societatea civila" calchiata dupa modele recente si Societatea civila concreta si milenara care este Biserica decurge din faptul ca prima e axata mai mult pe seminarii, colocvii, congrese, simpozioane, reviste, anuare, pliante si mai ales proteste, iar a doua pe actiuni nemijlocite. Cea dintai, care are merite intemeiate mai ales pe ajutorul generos al Occidentului, poate oferi oricand conceptul de "paine"; Biserica, din saracia ei, reuseste sa dea o paine cu coaja si miez - chiar daca nu este franzela - acelora care au nevoie de ea. Chiar si pe vremea comunismului existau manastiri care ofereau masa gratuit pelerinilor (Frasinei, Sihastria, Cocos) si un pat in arhondaric. In zilele noastre "Societatea civila" le poate oferi o conferinta si un afis.
Activitatea de binefacere a Bisericii decurge din solidaritatea membrilor Ei. Aceasta trebuie facuta publica. Impudoare si indiscretie necesare, data fiind lumea in care traim. Insa Biserica Ortodoxa nu are un cotidian sau un saptamanal de nivel national. Si nu le va avea niciodata, deoarece in conceptia chiriarhilor nostri, o asemenea publicatie ar trebui sa arate altfel decat o cer legile eficientei. Este nevoie de un buletin cu texte scurte si date seci care vorbesc de la sine, in genul "Service Orthodoxe de Presse". Am dat un exemplu cu ceea ce s-a adunat lunile trecute in Arhiepiscopia Clujului, datele din cealalta eparhie fiind partiale. Insa Biserica a inceput sa faca noi colecte pentru sinistrati inca de la mijlocul lunii, imediat dupa ce a izbucnit al doilea val de inundatii. S-au putut vedea clerici in mijlocul celor loviti de revarsarea apelor, in cateva franturi de telejurnal, am recunoscut un arhiepiscop, respectiv, un episcop care nu se dusesera acolo sa pozeze. De fapt, oamenii care nu cunosc Biserica socotesc ca aceasta se reduce la cler, ignorand ca Biserica este constituita din cler si popor, asa incat contributia Ei "sociala" e mult mai vasta si mai complexa decat le apare celor din afara.

---

Despre autor: