Amin Maalouf este scriitor francez, insa limba si tara sa de origine sunt arabe. S-a nascut in Liban, intr-o familie de carturari, apoi, in anii '70, din motive politice, s-a stabilit in Franta. A ajuns un scriitor foarte iubit, a fost comparat cu Um
Amin Maalouf este scriitor francez, insa limba si tara sa de origine sunt arabe. S-a nascut in Liban, intr-o familie de carturari, apoi, in anii '70, din motive politice, s-a stabilit in Franta. A ajuns un scriitor foarte iubit, a fost comparat cu Umberto Eco si Arturo Perez-Reverte, pentru ca, asemenea lor, spune povesti frumoase in care se amesteca istoria, fantezia si ideile filozofice. Intrebat la un moment dat despre rolul pe care si-l atribuie ca scriitor, Amin Maalouf raspunde ca menirea lui este sa creeze "mituri pozitive".
Exact asta face intr-un roman de nici 200 de pagini, "Primul secol dupa Beatrice" (traducere de Giuliano Sfichi, Editura Polirom, 2004), o mica bijuterie, de la titlu, trecand prin povestea cu un soft aer SF, excelent scrisa, pana la coperta romantic-maiestrita aleasa de editura. O carte eleganta si frumoasa, echilibrata si interesanta, care te incanta, dar te si pune pe ganduri.
Inca de la titlu se poate simti ca ne aflam in paradigma facuta celebra de cartea lui Dan Brown, "Codul lui Da Vinci", si anume aceea a revansei feminine. "Primul secol dupa Beatrice" e o parafraza usor blasfemiatoare a expresiei consacrate, cu o semnificatie precisa: dintr-un anumit moment, istoria omenirii ar trebui sa se numere in functie de un nume feminin. Beatrice este fiica personajului principal, un cercetator al insectelor, ajuns figura publica printr-un concurs de imprejurari dramatice. De fapt, secolul despre care se povesteste este chiar secolul pe care l-am inceput de curand, iar principala lui problema este, conform romanului, un fel de terorism al urmasilor masculini. Scriitorul cunoaste foarte bine lumea musulmana, unde exista aceasta obsesie a mostenitorului de sex masculin, obsesie care se dovedeste insa persistenta chiar si in lumea crestina, mai mult decat s-ar parea.
Spunand o istorie de familie, cu un barbat care isi doreste o fiica si, atunci cand aceasta apare, o iubeste enorm, Maalouf construieste o poveste din care nu lipsesc de fapt toate problemele dramatice globale ale noului secol: interventionismul genetic, monopolul fabricilor de medicamente, diferentele economice dintre Nord si Sud, mentalitatile arhaice, violenta, nepasarea si inconstienta in fata terorismelor insidioase si nezgomotoase, rasismul. Facatorii de bine si inteleptii planetei, uniti intr-o neputincioasa Retea a inteleptilor, nu reusesc sa opreasca lumea din marsul ei triumfal inspre dezastre demografice si economice. Poate cel mai important mesaj al cartii: implicarea. Chiar si un cercetator cu capul in nori, preocupat de clasificarea coleopterelor, care nu traieste cu adevarat decat in fata microscopului, poate schimba fundamental cursul evenimentelor planetare.
Cartea nu e insa tezista, ci mai degraba poetica. Pe alocuri, atmosfera seamana cu romanele politiste englezesti in care un personaj pleaca in cautarea unor substante misterioase, vandute in targurile orientale sub numele de "bobii scarabeului". Altadata, romanul se transforma intr-un subtil omagiu adus presei libere si jurnalistului (jurnalistei, in cazul nostru, Clarence, cea care isi dedica viata unei anchete internationale menite sa trezeasca opinia publica), singurele care pot fi lucide un pic mai devreme.
Dar in totalitatea ei, cartea este un poem dedicat lumii asa cum ar fi putut sa fie, vazuta din anul 2030, un an in care iluziile nu mai sunt posibile: "Reconstruiesc aici, pe durata unei plimbari, o lume diferita. O lume in care libertatea si prosperitatea s-ar fi propagat din aproape in aproape, ca undele pe suprafata apei. O lume in care medicina, dupa ce ar fi invins toate bolile, n-ar mai fi avut de infruntat decat provocarea de a amana la nesfarsit batranetea si moartea. O lume din care ignoranta si violenta ar fi fost excluse. O lume din care ar fi disparut si ultimele pete de intuneric. Da, o omenire impacata, generoasa si biruitoare, privind spre stele, spre vesnicie. As fi fost mandru sa apartin unei asemenea specii". Cartea lui Amin Maalouf este o distopie, excelent realizata literar, care ne spune ca nu e inca tarziu pentru a construi utopia unei lumi armonioase.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.