Un islamist radical, presedinte al Iranului

Alegerea ca presedinte al Iranului fundamentalist, la 24 iunie 2005, a islamistului radical Mahmud Ahmadinejad constituie nu numai o "bomba" electorala, ci si o adevarata "sfidare" la adesa Statelor Unite. Desi noul presedinte al Iranului este fostul primar al Teheranului, nimeni nu a mizat vreun moment pe sansele politice ale lui Ahmadinejad. Necunoscut in afara Iranului, Ahmadinejad este un siit cu vederi radicale, un personaj auster si dur in afisarea conceptiilor sale fundamentaliste, un luptator contra coruptilor din Iran si un politician apropiat maselor saracite. Nu este un secret pentru nimeni ca, in conceptia Statelor Unite, Iranul este urmatoarea "tinta" de pe lista "axei raului". Astfel ca alegerea ca presedinte a unui islamist siit radical ca Ahmadinejad apropie geopolitic - si nu indeparteaza - primejdia unei interventii americane in zona.
Totodata, alegerea lui Ahmadinejad arata faptul ca patura conducatoare din Iran este puternic divizata in privinta politicii economice a tarii, a relatiilor cu Statele Unite, a impartirii puterii politice si a metodelor de conducere, pana in punctul in care aceasta divizare ar putea lua forme militare si politice explicite. Primar al Teheranului din 3 mai 2003, Mahmoud Ahmadinejad este considerat un conservator religios radical, cu vederi islamiste si populiste. In timpul campaniei electorale, el nu s-a sfiit sa se autodeclare "maturator al strazilor", in sens metaforic, promitand electoratului sarac al Iranului ca "va taia mainile mafiei petrolului" si va aduce profiturile aceastei resurse naturale din nou pe "masa iranienilor saraci". A promis totodata un impozit aplicat bogatilor din care sa se finanteze locuinte pentru cei cu venituri mici, precum si investitii masive pentru imbunatatirea infrastructurii din cartierele sarace, situate in sudul Teheranului.
Consiliul Gardienilor Revolutiei a "triat" candidatii la Presedintie
Inaintea primului tur al alegerilor prezidentiale, Consiliul Gardienilor Iranului a descalificat circa 1000 de candidati, permitand sa se inscrie in cursa doar sapte candidati, printre care fostul presedinte, Ayatollahul Akbar Hasemi Rafsanjani, si primarul Teheranului, Mahmud Ahmadinejad. Dupa primul tur al alegerilor, Rafsanjani a obtinut cele mai multe voturi, urmat de Ahmadinejad, cu 19, 48% din optiunile electoratului.
Nu se stie exact ce s-a intamplat intre turul intai si al doilea al alegerilor, dar Mahmud Ahmadinejad a castigat - surprinzator - runda a doua a alegerilor prezidentiale din Iran, acumuland un aproape incredibil 61,69% la o rata a participarii la vot de 59,6%. Analistii reamintesc ca Ahmadinejad a devenit primar al Teheranului in 2003, prin numirea in functie facuta de insusi Ayatollahul Ali Khamenei, liderul Consiliului Suprem al Iranului. In al doilea rand, este evident ca in spatele lui Ahmadinejad a stat permanent Consiliul Gardienilor, organism fundamentalist ultraconservator care se opune oricarei legi ce contravine invataturilor Islamului.
Ahmadinejad si-a inceput cariera profesionala ca inginer, si a devenit ulterior profesor la "Iran University of Science and Technology", bucurandu-se de o mare popularitate in randurile studentilor islamisti. Este membru in "Islamic Society of Engineers", ca si in influenta "Alliance of Builders of Islamic Iran" (cunoscuta si ca "Abadgoran"), in care Ahmadinejad este unul din cei mai importanti lideri.
In primul tur insa, Alianta s-a impartit intre sustinerea lui Mahmud Ahmadinejad si cea a lui Mohammad Bagher Ghalibaf.
Fiul unui potcovar este noul presedinte al Iranului
Teheran, 9 noiembrie 1979: printre liderii studentilor islamisti care au luat cu asalt ambasada americana unii sustin ca l-au recunoscut pe actualul presedinte al Iranului Cine este insa Mahmud Ahmadinejad, candidatul-surpriza al alegerilor iraniene? Potrivit Wikipedia, actualul presedinte al Iranului s-a nascut la Aradan, un mic orasel de langa Garmsar, ca fiu al unui modest potcovar, cu sapte copii. Cand Ahmadinejad avea un an, familia s-a mutat la Teheran.
Ahmadinejad a intrat la "Iran University of Science and Technology" (IUST), la cursurile de inginerie civila, pe care le-a absolvit in 1976. Si-a continuat studiile postuniversitare la aceeasi universitate, pana in 1986. In acelasi timp, a activat in Corpurile Gardienilor Revolutiei Islamice. Din 1986, cand si-a luat doctoratul in "Planificarea traficului si a transportului", Ahmadinejad a devenit profesor la IUST. Trebuie subliniat insa ca programul special urmat de el la universitate era rezervat doar membrilor importanti din Gardienii Revolutiei, celor cu mari merite in miscarea islamica.
In 1979, Ahmadinejad a condus o delegatie a studentilor din IUST, care s-a intalnit cu Ayatollahul Khomeini. In urma acestei intalniri a fost infiintat "Biroul pentru Intarirea Unitatii" (daftar-e tahkim-e vahdat"), organizatie studenteasca ai carei membri participa la ocuparea Ambasadei SUA din Teheran, luand 66 de prizonieri americani, ostatici pentru 444 de zile. Ahmadinejad facea parte din conducerea acestei organizatii studentesti. Inainte de asaltul asupra Ambasadei SUA, el sugerase si ocuparea Ambasadei URSS.
In decursul indelungatului razboi dintre Iran si Irak (1980-1988), Ahmadinejad a fost antrenat la cartierul general iranian in tehnica operatiilor acoperite extrateritoriale, si primeste in acest sens sarcini la Kirkuk (Irak).
Ulterior, Ahmadinejad a devenit inginer-sef al Armatei a VI-a din cadrul Gardienilor Revolutiei, apoi seful Garzilor Revolutiei din partea de vest a Irakului. Dupa razboi a devenit guvernator in provincia Maku, consilier in Ministerul Culturii si Caii Islamice, apoi guvernator in proaspat infiintata provincie Ardabil, intre 1993 si octombrie 1997.
Ahmadinejad si asaltul asupra Ambasadei SUA de la Teheran, din 1979
La 29 iunie 2005, agentiile de presa din intreaga lume transmiteau stirea ca noul presedinte al Iranului, Mahmud Ahmadinejad, ar fi fost recunoscut intr-o fotografie printre "studentii" iranieni care, in 1979, au luat cu asalt Ambasada SUA de la Teheran. Timp de 444 de zile, intregul personal diplomatic al ambasadei a ramas in "prizonierat". Criza ostaticilor s-a terminat in urma "surprizei din octombrie" (1980). Cand candidatul la Presedintia SUA, Ronald Reagan, in urma unor tratative secrete, a acceptat sa rascumpere diplomatii americani tinuti ostatici contra unei vanzari de arme (via Israel), in valoare de cinci miliarde de dolari.
Totodata, Ahmadinejad a mai fost acuzat de asasinarea unui lider kurd, la Viena, in 1989 si de executarea unor prizonieri politici la inchisoarea Evin din Teheran. In iulie 2005, presedintele Bush a declarat ca aceste acuzatii sunt "serioase" si trebuie neaparat investigate.
Guvernul iranian a acuzat "mass-media sioniste" de "intoxicare", atat la adresa noului presedinte, cat si a Iranului. Cinci fosti membri militari ai Ambasadei SUA la Teheran, in 1979, au declarat insa ca l-au recunoscut pe noul presedinte al Iranului, Ahmadinejad, printre conducatorii atacului asupra Ambasadei SUA din 1979.
Acuzatorii lui Ahmadinejad sunt: dr. William Daugherty (care lucra pentru CIA la Teheran), Kevin Hermening, David Roeder, colonel (r) US Army Charles Scott si capitanul (r) US Navy Donald Sharer. Cei cinci au declarat ca isi amintesc perfect de Ahmadinejad - dupa fotografii - ca fiind unul din capii actiunii teroriste din 1979. Colonelul Charles Scott (73 de ani) a declarat in "Washington Times", la 30 iunie 2005, ca "Ahmadinejad era unul din cei doi sau trei lideri. "Noul presedinte al Iranului este un vechi terorist", a spus el. Colonelul Scott a mai dezvaluit ca Ahmadinejad l-a apostrofat, in 1979, pe un gardian care se aratase prietenos cu ostaticii americanii, permitandu-le sa circule si sa vorbeasca intre ei. Colonelul Scott, care intelege limba farsi, l-ar fi auzit pe Ahmadinejad apostrofandu-l pe gardian: "Nu trebuia sa-i lasi pe acesti porci de americani in afara celulei lor!"
Capitanul Donald Sharer - care a impartit in 1979 celula cu Scott la inchisoarea Evin din Teheran - sustine ca Mahmud Ahmadinejad era un individ dur si crud. "Il cunosc de la interogatoriu", a declarat Sharer, acum in varsta de 64 de ani. William Daugherty si Kevin Hermening au declarat in "Washington Times" ca noul presedinte al Iranului se afla in 1979 printre atacatori.
Scott si Sharer si-au amintit ca Ahmadinejad a fost prezent ca anchetator si la interogatoriile lor. Scott a adaugat "Asta-i tipul! Poti sa-l faci blond, sa-i barbieresti mustata si favoritii, sa-l pui la costum, ca tot il recunosc!".
Alti ostatici din 1979 nu sunt chiar atat de siguri ca teroristul din urma cu 25 de ani este una si aceeasi persoana cu Ahmadinejad: colonelul (r) US Air Force Thomas E. Schaefer, puscasul marin Paul Lewis si Barry Rosen (atasatul de presa) si-au exprimat unele dubii in privinta participarii lui Ahmadinejad la asaltul Ambasadei SUA, din 1979.
"Iran Focus" a dat publicitatii o fotografie - reluata de mass-media mondiale - despre care sustine ca l-au reprezenta pe Ahmadinejad tanar, in 1979, impreuna cu un ostatic legat la ochi.
Said Hajjarian - politician iranian reformist si critic al lui Ahmadinejad -, fost membru in Ministerul Informatiilor Secrete din Iran, neaga insa ca fotografia reprodusa de "Iran Focus" l-ar reprezenta pe Ahmadinejad. Hajjarian a declarat agentiei "Associated Press" ca persoana din fotografie nu este Ahmadinejad, ci un alt student, numit Taghi Mohammadi. Acesta a devenit ulterior un disident cunoscut in Iran, a spus Hajjarian. Mohammadi a fost implicat in asasinarea presedintelui Mohamaad Ali Rajai si a primului ministru Javad Bahonar, si s-ar fi sinucis in celula.
Unul din purtatorii de cuvant ai "studentilor" din 1979 - Ebrahim Asgharzaden - sustine, in schimb, ca persoana din fotografie ar fi Ranjbaran, executat ulterior prin spanzurare pentru participarea la o retea de spionaj. Ambii sunt insa de acord ca cel de-al treilea "student" din fotografie este Jafar Zaker, martir al razboiului Iran-Irak.
Alti "studenti" din 1979 au ajunsi politicieni "agreati" de Washington
Pe 2 iulie 2005, "Los Angeles Times" ridica unele intrebari privind fotografia pusa in circulatie de "Iran Focus". "Un oficial american, familiar cu rolul jucat de Ahmadinejad, sustine ca expertii au descoperit "serioase discrepante" intre figura din 1979 si imaginea actualului presedinte iranian. Discrepantele includ diferente in structura faciala si trasaturi", a sustinut "Los Angeles Times".
Mai multi fosti "studenti" din 1979 si-au exprimat reticenta fata de implicarea lui Ahmadinejad in asaltul Ambasadei americane. Mohsen Mirdamadi - unul din liderii "studentilor" din 1979 - si Masumeh Ebtekar (fosta purtatoare de cuvant a "studentilor", ulterior vicepresedinta a Iranului sub Khatami) au negat la randul lor implicarea lui Ahmadinejad in eveniment. Abbas Abdim, alt lider al "studentilor" din 1979 si actual critic acerb al lui Ahmadinejad, a sustinut ca noul presedinte al Iranului nu a participat la asaltul Ambasadei SUA din 1979.
Totusi, in 1989, cand s-a intalnit la Paris cu un prieten, Abdim i-a marturisit acestuia in particular ca in 1979 - desi participase la asalt - nu a intrat in cladirea Ambasadei SUA. Deci nu are cum sa stie daca Ahmadinejad era sau nu acolo. Conducerea "studentilor" din 1979, care au participat la asalt, era alcatuita din Ebrahim Asgharzadeh, Mohsen Mirdamadi si Habibolah Bitaraf. Acestia au negat implicarea lui Ahmadinejad.
Ceea ce este interesant in incercarea de a-l implica pe Ahmadinejad in asaltul Ambasadei SUA din 1979 este caracterul foarte selectiv al acuzatiilor.
Dupa 1997, cand Mohammad Khatami a devenit presedinte al Iranului, Guvernul SUA a cultivat foarte bune relatii cu factiunea reformista a clerului iranian. Astfel ca Washingtonul nu a ezitat sa o considere pe vicepresedinta Iranului, Massumeh Ebtekar, partener de dialog, desi aceasta a fost, in mod public, purtatoarea de cuvant a "studentilor" in 1979.
Chiar fratele presedintelui Khatami - Mohammad Reza - este unul dintre cei mai notorii participanti la asaltul Ambasadei SUA. Dar Washingtonul nu a parut deloc preocupat de acest aspect si l-a cultivat pentru a sprijini factiunea reformista a clerului fundamentalist iranian. Din care, insa, nu face parte si Ahmadinejad, "presedintele saracilor" si "maturatorul strazilor", cum singur se autodefineste.
Asasinatele din Austria
Imediat dupa ce a devenit presedinte al Iranului - devansandu-l substantial in turul doi al alegerilor, cu 61,62%, pe candidatul favorit al Statelor Unite, Ayatollahul Ali Akbar Hasemi Rafsanjani - Mahmud Ahmadinejad a mai fost acuzat ca ar fi asasinat in 1989, la Viena, un lider exilat kurd.
Peter Pilz, un politician austriac si purtator de cuvant al Partidului Verzilor Austrieci, a insinuat ca Ahmadinejad ar fi fost implicat in asasinatele internationale ordonate de Teheran impotriva oponentilor politici.
Pilz s-a referit mai exact la asasinarea in 1989, la Viena, a liderului kurd Abdoraman Ghassemlou si a doi dintre asociatii acestuia. Dupa alegerea ca presedinte al Iranului a lui Mahmud Ahmadinejad, Peter Pilz a transmis o serie de documente, in acest sens, Ministerului austriac de Interne. O acuzatie similara contra lui Ahmadinejad a adus si "Mujahedinii Poporului" din Iran, grup de opozitie aflat in exil.
Acuzatia a fost negata de mai multe surse iraniene. Astfel, Ali Rabiee - consilier pe probleme de securitate al Ayatollahului Khatami - a mentionat ca "in timpul evenimentului (de la Viena - n.n.) ma aflam in zonele de nord-vest si vest ale Iranului. In acel moment domnul Ahmadinejad se afla acolo, implicat in constructiile civile din provincia Maku, al carei guvernator era".
Agentia Reuters precizeaza ca "informatia lui Pilz provine de la o sursa "extrem de credibila", un jurnalist iranian care traieste in Franta si pe care Pilz l-a numit "martorul D". "Martorul D" ar fi capatat informatia (privind implicarea lui Ahmadinejad) de la unul dintre tragatorii care l-au contactat pe jurnalist in 2001".
Sustinatorii lui Ahmadinejad l-au acuzat pe Pilz, afirmand ca este evreu si, prin urmare, n-ar avea credibilitate. Acestia au acuzat si o anume parte a mass-media, pe care au numit-o media sionista.
Hamid Reza Asefi - purtatorul de cuvant al Ministerului iranian de Externe - a afirmat: "Acuzatiile sunt, evident, fanteziste. Nici nu mai este cazul sa le raspundem. Ii sfatuim insa pe europeni sa nu cada in cursa intinsa de mass-media sionista, si sa separe interesele lor de cele ale americanilor si sionistilor".
O intrebare insa persista. In 1979, dupa o vizita cu un grup de studenti islamisti la Ayatollahul Khomeini, tanarul Mahmud Ahmadinejad a organizat "Office of Strengthening Unity" (OSU, Biroul pentru Intarirea Unitatii). Acest "birou" a fost cel care s-a implicat, ca "organizatie studenteasca", in organizarea asaltului Ambasadei SUA, precum si a luarii de ostatici din ambasada, pentru 444 de zile. Oare, ca lider al OSU, Ahmadinejad sa fie chiar atat de nevinovat cum il scot autoritatile iraniene pe noul presedinte?
Coruptia islamista si fascismul religios
Fosta Ambasada de la Teheran a Statelor Unite, scena violentelor din 1979, continua sa fie un simbol al sentimentelor anti-americane impartasite de o mare parte a populatiei Victoria in alegeri a lui Mahmud Ahmadinejad nu a ramas necontestata. Mehdi Karrubi, candidatul reformist clasat al treilea in cursa electorala, a declarat dupa alegeri ca victoria acestuia este rezultatul unui "complot al radicalilor islamisti". Potrivit lui Karrubi, complotul care a lucrat in alegeri pentru Ahmadinejad ar include reteaua moscheilor, Corpul Garzilor Revolutionare Islamice si militia islamica Basij, unde Ahmadinejad este instructor din 1979.
Karrubi l-a atacat si pe Mojtaba Khamenei - fiul liderului suprem religios, Ayatollahul Khamenei -, incluzandu-l printre membrii complotului radicalilor. Indignat, Ayatollahul Khamenei i-a trimis o scrisoare lui Karrubi, declarand acuzele la adresa fiului sau drept "josnice", si l-a avertizat ca acestea "vor crea o criza in tara", de care vor profita toti adversarii traditionali ai Iranului fundamentalist. In replica, Karrubi a demisionat din toate posturile sale, inclusiv din cel de consilier al lui Khamenei si membru al Consiliului pentru Discernamant in Oportunitati, in care fusese instalat chiar de Ayatollah.
Ayatollahul Akbar Hasemi Rafsanjani, finalist in turul doi al alegerilor prezidentiale, a declarat ca votul a fost "ghidat" de anumite institutii religioase si laice iraniene, si a sustinut criticile lui Karrubi. In plus, Rafsanjani a mai sustinut ca o campanie de trucuri murdare l-ar fi sprijinit ilegal pe Ahmadinejad in campania prezidentiala. Partidul "Islamic Iran Participaton Front" (IIPF) a afirmat, la randul sau, ca victoria lui Ahmadinejad la prezidentialele din 2005 se datoreaza implicarii Consiliului Gardienilor, care ar fi trebuit sa-si respecte statutul de neutralitate impus prin Constitutie.
Se observa, asadar, ca alegerea lui Mahmud Ahmadinejad este puternic contestata in Iran de factiunea reformista a clerului si creeaza o puternica divizare politica. Plasarea ca presedinte al Iranului a unui fundamentalist cu vederi radicale ca Ahmadinejad intoarce tara la epoca si practicile sumare ale epocii Ayatollahului Khomeini.
Mai multe partide reformiste - atragand atentia asupra trecutului lui Ahmadinajd - solicita constituirea unei aliante contra noul presedinte al Iranului, pe care o numesc de pe acum "Alianta Nationala contra Fascismului Religios".
Conceptul de fascism religios este nou si cere o definire.
Sustinatorii lui Ahmadinejad, dar si critici independenti, sustin ca exista doua diferente fundamentale intre actiunile si discursul lui Ahmadinejad si fascismul religios. In primul rand, miscarea care il sustine pe Ahmadinejad este nationalista, si nu rasista. In al doilea rand, sustin acestia, lipseste corporatismul. Alti critici definesc programul lui Ahmadinejad drept un socialism fictional. Alegerea lui Mahmud Ahmadinejad drept presedinte al Iranului divizeaza puternic vointa politica iraniana si apropie - mai degraba decat sa indeparteze - momentul unei interventii americane. Caci este un secret deschis faptul ca Iranul este urmatoarea tinta de pe "Axa raului" neoconservatorilor de la Washington.
Joanne Moore, purtatoarea de cuvant a Departamentului de Stat, a comentat astfel alegerile din Iran: "Iranul se plaseaza singur in afara restului regiunii, unde au aparut totusi curente de libertate si democratie - chiar daca atat de fragile -, ca in Irak, Afganistan si Libia".

---

Despre autor: