Cine se teme de starea de urgenta? Si de ce?

Ion Iliescu a avut dreptate. Cu experienta sa de fost sef al statului, el a ajuns, in mod corect, la concluzia ca amploarea calamitatilor naturale, in urma carora o parte a Romaniei este scufundata sub ape si pe suprafete intinse recoltele sunt compromise, impune declararea starii de urgenta. Aceasta este o prerogativa a presedintelui Traian Basescu. Declararea starii de urgenta, dincolo de faptul ca este sub toate aspectele motivata, poate avea cel putin doua efecte pozitive. Ea conduce, prin antrenarea armatei, la o mobilizare mult mai eficienta a institutiilor statului in actiunea de gestionare a crizei si, in primul rand, in salvarea de vieti omenesti si de bunuri. Pe de alta parte, atunci cand un stat declara motivat starea de urgenta, el isi construieste mult mai adecvat premisele pentru solicitarea si primirea de ajutoare masive pentru zonele sinistrate. In aceste conditii, se pune, fireste, intrebarea - la care Ziarul ZIUA raspunde astazi - de ce presedintele Traian Basescu nu declara starea de urgenta?
Sa ne amintim ca Basescu, artizan al actualei coalitii, a sustinut consecvent si intens in prima parte a mandatului sau necesitatea organizarii de alegeri anticipate, in scopul eliminarii "solutiei imorale" a coabitarii cu PUR si construirii unei majoritati parlamentare confortabile pentru Alianta DA. El miza, pe buna dreptate, pe valul de simpatie, in ascensiune in primele luni ale anului, de care beneficia Alianta. La o asemenea solutie s-a opus consecvent nu numai opozitia, ci si PNL, prin reactiile explicite ale lui Calin Popescu Tariceanu, avute atat in calitate de premier, cat si de sef al liberalilor. In ultimele luni, realitatea este ca Traian Basescu a lasat-o mai moale cu anticipatele. Se parea ca acest proiect a fost abandonat. In momentul, insa, in care aderarea la Uniunea Europeana in 2007 a devenit incerta - mai mult chiar, existand numeroase semne rau prevestitoare - Calin Popescu Tariceanu a fost cel care a sunat goarna anticipatelor, utilizand pretextul unei decizii a Curtii Constitutionale.
Momentul anticipatelor este prost ales. Pentru partidele din opozitie, PSD si PRM, este inca prea devreme - prognozele aratand ca ele nu pot intra intr-o crestere semnificativa de credibilitate pana la 16 octombrie - iar pentru Alianta DA este, pur si simplu, prea tarziu. Electoratul acesteia - ma refer la cel vulnerabil, nu la cel captiv - a intrat deja intr-o miscare de regresie. Si incepe sa se orienteze spre opozitie. Socotindu-se, insa, co-partas, sub aspect politic si moral, la acest proiect al anticipatelor - chiar daca acum evita sa-si asume si paternitatea - presedintele Traian Basescu a declarat ca intelege si sustine "sentimental" pozitia lui Tariceanu. Prin care liderul liberal anunta ca-si va da demisia din functia de premier, declansand procedurile pentru anticipate. Mai mult, atat PNL cat si PD si-au trimis armatele de activisti in teritoriu, pentru a sprijini nu numai riposta pe care autoritatile locale incearca s-o dea inundatiilor, ci si, sau mai ales, pentru strangerea randurilor si a adeziunilor in vederea unei victorii in alegeri. Tot acest tablou rupe, insa, Romania in doua.
Avem o Romanie reala, cea rezultata in urma potopului si o Romanie virtuala. Pe care incearca sa o proiecteze clasa politica prin rasturnarea prioritatilor. Daca pana de curand Romania avea o singura prioritate, aderarea in 2007 la Uniunea Europeana, care ar fi trebuit sa concentreze vointa si eforturile tuturor partidelor - proiect esuat si exigenta la care politicienii au ramas repetenti - acum, dupa ce inundatiile au devenit dramatice prin consecintele lor, a aparut cea de-a doua prioritate. Puterea si opozitia, in interes national, au obligatia sa stranga randurile, pana cand efectele calamitatii naturale sunt inlaturate. Acum, inundatiile sunt inamicul numarul unu impotriva caruia trebuie sa luptam toti. Si abia a doua prioritate ar putea fi batalia politica, desfasurata, eventual, pe terenul anticipatelor.
Daca ar fi declarata starea de urgenta, asa cum ar fi normal, Presedintele Basescu ar face, implicit si automat, praf si pulbere proiectul lansat de Tariceanu si sustinut si de democratii populari, al anticipatelor. Pur si simplu fiindca legea fundamentala a tarii, Constitutia, interzice, asa cum este si normal, organizarea de alegeri in timpul starii de urgenta. Nu as vrea sa fiu in acest moment in locul lui Traian Basescu. Daca declara starea de urgenta, ii lasa definitiv in off-side si pe liberali si pe social-democrati. Daca nu o face, demonstreaza ca acorda bataliei politice mai multa importanta decat starii natiunii si risca sa fie suspendat. De altfel, PRM se si grabeste sa preia initiativa decapitarii lui Traian Basescu.

---

Despre autor: