Jurnal de caravana - Zodia franei

Daca are noroc, Caravana Jurnalul - Antena 1 - Zapp mai sta si pe loc. Ghinion pentru productivitatea redactiei, dar noroc pentru eroii intamplarii ce urmeaza. Norocul omului poate avea multe forme si la fel de greu de numarat nume. Puteti sa-i spuneti cum vreti, dar intamplarea acestei zile a fost, pentru mine si ceilalti trei colegi, una sub semnul zeitei Fortuna. Nu, nu am castigat la Loto, dar s-ar putea sa fi castigat mai mult decat ne-ar fi asigurat o extragere. GHINION DE NESANSA. Impreuna cu Dana am avut de scris si transmis. Pentru a castiga timp am conectat laptopul prin Zapp la serverul redactiei si am terminat de scris in timpul in care fotografiile facute pe traseu se transferau in calculatoarele de la Bucuresti. Celalalt personaj al intamplarii, Cristi P., a trebuit sa ne astepte rabdator. Un flacau subtire si inalt, cu plete negre sub sapca si cuminte ca o fata mare, Cristi este colegul nostru de redactie care filmeaza toata aventura caravanei. La fel ca si mine, este, si el, de la inceput membru al echipajului de ""descoperitori"", doar ca el s-a intors pentru cateva ore in Bucuresti, de fiecare data cand s-au schimbat echipele. Adunarea la masina s-a facut greu. Soarele de pe cer nu se arata intelegator cu noi si am inceput sa fim nerabdatori. Pentru ca avea senzatia ca o roata a ramas infranata, Bogdan-Fittipaldi, unul dintre soferii caravanei, a facut cateva manevre din scurt pentru a identifica problema. O placuta de frana cazu insa pe asfaltul infierbantat, spre uimirea noastra. La inceput ne-am iritat, intelegand ca, fara un mijloc de deplasare, ziua noastra de documentare este compromisa, dar apoi am realizat grozavia: ar fi fost cam multa adrenalina sa ne fi trezit fara frane pe curbele Clisurii Dunarii, cu o masina inchiriata, adica pe care bravul Bogdan al nostru nu o cunostea foarte bine. O ZI MARE. Telefoanele sunau in gol. Pe ecranele mobilelor noastre aparea un mesaj cum ca reteaua ar fi ocupata. Alte probleme. Am pierdut din nou timp pana sa anuntam evenimentul in redactie si sa gasim o solutie de a repara autoturismul cu ghinion, de abia reparat la celelalte roti, la Oravita. Intelegand ca tocmai am ratat ""sansa"" de a deveni celebri in urma unui accident, ne-am resemnat si am pornit sa descoperim Drobeta Turnu-Severin la picior. Ne-am oprit intr-un muzeu si apoi intr-o cofetarie. Cand ne-am intalnit seara la masa cu ceilalti colegi, entuziasmati de oamenii si locurile gasite, am vazut iarasi partea goala a paharului.
Pentru a ne consola, dupa masa, eu si Dana C. am colindat din nou orasul, de data asta insotiti de sefua€™, Cristian Stefanescu. Am filozofat despre valoarea locurilor si lucrurilor pe care noi le vedem cu ochii vanatorului de subiecte publicistice, iar cititorii nostri le cunosc prin filtrul mintii noastre. Am ajuns la concluzia ca noi pierdem, pentru ca nu mai acordam suficient timp ansamblului. Dupa ce ne-am pozat langa vechiul turn de apa din Drobeta si am mancat o inghetata, ne-am intors la hotel. In ziua urmatoare am descoperit la Eibenthal o comunitate de cehi cu o puternica personalitate. Cei care patrund in regulile ei au motive sa spuna ca pana mori ai ce invata. NU RATATI!

---

Despre autor: