Valtoarea crizei politice de la Bucuresti si marea emotie provocata de atentatele de la Londra au facut sa treaca pe plan secund un eveniment diplomatic al carei semnificatie nu e lipsita de importanta. Ma refer la scurta vizita a presedintelui Bush
Valtoarea crizei politice de la Bucuresti si marea emotie provocata de atentatele de la Londra au facut sa treaca pe plan secund un eveniment diplomatic al carei semnificatie nu e lipsita de importanta. Ma refer la scurta vizita a presedintelui Bush in capitala Danemarcei in zilele de 5 si 6 iulie. Mai mult decat un simplu aperitiv al intalnirii la varf din Scotia, aceasta scurta sedere in Copenhaga avea menirea unui eveniment cu caracter simbolic. Iar daca vrem sa continuam aceasta metafora gastronomica, vom observa desigur ca, inversand ordinea obisnuita a unui dejun, George W. Bush si-a rezervat desertul pentru inceput. Intr-adevar, gazdele daneze au pregatit ilustrului oaspete un splendid tort pentru ziua sa de nastere din 6 iulie, intreaga vizita avand mai degraba caracterul destins al unei intalniri de familie decat solemnitatea unui gest politic. Dar tocmai aceasta simplitate este fundalul unui mesaj important.
Danemarca este dincolo de separatia dintre "vechea" si "noua Europa". Spre deosebire de Franta, Germania sau Italia, ea nu s-a numarat printre membrii fondatori ai Comunitatii Europene. Dar din NATO face parte inca de la inceput, ceea ce a constituit de altminteri o revolutie in traditia ei de neutralitate. Adeziunea europeana din 1973, intarziata pana atunci de reticentele generalului de Gaulle, exprima insa un angajament profund si masiv in favoarea unui proiect vital pentru o tara mica dar care intelegea foarte bine ca interesele sale trebuiesc reprezentate intr-o comunitate mai larga a statelor europene. Votul negativ asupra tratatului de la Maastricht n-a constituit in nici un caz un refuz al proiectului european, ci o proba de seriozitate si responsabilitate din partea unei natiuni care nu se angajeaza cu usurinta si care vrea mai intai sa vada cum functioneaza unele noutati inainte de a le adopta la randul sau.
Pe de-alta parte, Danemarca este o tara mica, deci foarte reprezentativa pentru majoritatea statelor de pe continent, Uniunea Europeana fiind, in fond, compusa in principal din state mici si medii. Atitudinea ei pro-atlantista si pro-europeana are, asadar, un caracter exemplar, iar Groenlanda va servi probabil ca punct de sprijin pentru proiectul american de aparare anti-rachete. Danemarca nu este doar un aliat de nadejde al Statelor Unite, ci si un avocat al acelor tari care, ca Romania, nu vor sa aleaga intre atlantism si europenism. In pofida unor schimburi comerciale si culturale relativ reduse, Danemarca se afla pe plan politic si strategic in armonie deplina cu pozitiile Romaniei si se poate prevala oricand de faptul ca a fost singurul stat occidental care si-a inchis ambasada de la Bucuresti in momentele cele mai sinistre ale tiraniei ceausiste. Desigur, n-ar fi rau ca la randul nostru sa ne aratam dispusi sa invatam de la tari mai mici decat Romania in loc sa ne inpaunam cu iluzia ca vom fi a saptea putere din Europa ca pondere demografica sau cine stie ce lider regional. In ciuda sau tocmai datorita taliei reduse, Danemarca este extrem de prezenta in diplomatia multila-terala, seriozitatea unui triplu angaja-ment in NATO, ONU si UE fiind chezasia unei influente deloc neglija-bile. In plus, cooperarea in Marea Baltica si in Marea Nordului este un veritabil model pentru proiectul romanesc de implicare in stabilizarea Marii Negre.
Revenind insa la vizita lui Bush la Copenhaga, presedintele american a vrut in primul rand sa multumeasca prietenilor sai din Danemarca pentru sprijinul foarte timpuriu in privinta interventiei militare din Irak. Desigur, mica tara scandinava nu a trimis decat 500 de oameni in Irak, dar aceasta contributie a avut o mare semnificatie diplomatica. Tara pasnica cu o lunga traditie de neutralitate, Danemarca e constienta de riscurile asumate prin implicarea in democratizarea Orientului Apropiat, iar atentatele de la Londra nu au lasat pe nimeni indiferent, cu atat mai mult cu cat Organizatia Secreta Al-Queda Jihadului din Europa, comanditara atrocitatilor, a atentionat ca Italia si Danemarca sunt urmatoarele pe lista. Ingrijorarea a urmat, asadar, in mod legitim atmosferei destinse din timpul vizitei lui Bush. Dar, asa cum spunea Peter Jakobsen , un eminent specialist in probleme de securitate, "Danemarca e un peste prea mic in helesteul relatiilor internationale", altele fiind tintele predilecte pentru vindicta islamistilor. Si din acest punct de vedere, politica "low profile" si modestia afisata de regatul danez pot fi un exemplu si un motiv de speranta pentru de-alde noi.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.