In ultimii patru ani, terorismul a cunoscut o crestere exploziva la nivel global. Din fenomen periferic, a devenit rapid principalul risc de securitate, cosmarul tuturor societatilor, fie ele democratice sau nu. Au aparut, in acest context, si "su
In ultimii patru ani, terorismul a cunoscut o crestere exploziva la nivel global. Din fenomen periferic, a devenit rapid principalul risc de securitate, cosmarul tuturor societatilor, fie ele democratice sau nu. Au aparut, in acest context, si "super-vedetele" terorismului. Primul "geniu rau" al fundamentalismului islamic a fost Osama ben Laden. Acum, el risca sa fie detronat de un alt personaj, considerat la fel de malefic, dar mult mai misterios: Abu Musab al-Zarqawi. Un individ al carui nume era complet necunoscut in urma cu trei ani, dar caruia acum i se atribuie rolul de lider al insurgentei irakiene, dar si elaborate operatiuni teroriste din Statele Unite si Europa. Atat de multe si atat de complexe, incat al-Zarqawi pare mai degraba un erou de poveste decat un om in carne si oase. Exista analisti care sustin ca, de fapt, asta si este misteriosul iordanian de origine palestiniana: o legenda creata in scopuri propagandistice.
"Razboiul impotriva terorismului" - caracterizat de presedintele Bush drept un "razboi drept" - defineste "binele" si "raul" de pe Terra, si ii caracterizeaza pe liderii mondiali ai "terorismului" drept intruchipari ale "raului". Iar campaniile de propaganda au rolul de a mentine vie in mintile americanilor "amenintarea terorista". Crearea unor personaje, a unor "mituri", ale terorismului universal - ca Osama ben Laden (fost agent CIA) ori ca recentul Abu Musab Al-Zarqawi - urmariti dar niciodata prinsi de Pentagon, au rolul de a autentifica, de a "personaliza", razboiul care a largit considerabil sfera de influenta a SUA.
Afganistan: inceputurile
Michel Chossudovsky scrie in "The Pentagon's New Terrorist Mastermind" ca agentiile de informatii secrete din SUA si-au constituit demult propriile organizatii teroriste. O serie de organizatii "islamiste" au actionat si actioneaza conform unui plan secret, este de parere autorul, doar pentru a da prilej si motivatie de interventie lui US Army. Exact ca doua brate ale corpului omenesc, remarca Chossudovsky, in care stanga creeaza conditii de interventie pentru dreapta. Exista insa un "creier" care coordoneaza toate aceste miscari. Autorul aminteste faptul ca miscarea islamist-terorista pe care o vaneaza acum Washingtonul a fost, la inceputuri, o creatie americana.
Cum au constituit Statele Unite miscarea "islamist-terorista"? O spune chiar Zbigniew Brzezinski, intr-un interviu din "Le Nouvel Observateur", in 15-21 ianuarie 1998, in care fostul secretar pentru problemele de aparare nationala al presedintelui Jimmy Carter dezvaluia - in premiera absoluta - ca interventia CIA in Afganistan a precedat invazia sovietica din 1979. Zbigniew Brzezinski declara in 1998: "Potrivit versiunii oficiale a istoriei, CIA ar fi sprijinit miscarea mujahedinilor incepand din 1980, adica dupa interventia armatei sovietice care a invadat Afganistanul la 24 decembrie 1979. In realitate, un secret pastrat pana acum, lucrurile au stat complet diferit. Intr-adevar, la 3 iulie 1979, presedintele Carter a semnat prima directiva secreta, pentru a-i ajuta pe oponenetii regimului pro-sovietici de la Kabul". Cu scopul de a crea un "Vietnam" pentru armata si economia sovietica. In cadrul planului secret, Statele Unite au finantat, antrenat si inarmat intens mii de islamisti, adusi din diferite tari si continente in Pakistanul vecin. Prestigioasa revista "Covert Action Quarterly", care a publicat in ultimele numere un sumar al evenimentelor de la 9/11, si al evolutiei fenomenului terorist, face un bilant nelinistitor: Administratia Carter a creat "islamistii" din Afganistan si Iran; Administratia Reagan a extins aceasta sinistra colaborare secreta cu "islamistii" din Sudan; Administratia Bush senior a intensificat colaborarea cu "islamistii" din Afganistan si Sudan; iar Administratia Clinton a sprijinit "islamistii" din Albania, Algeria, Bosnia, Cecenia, Irak si Libia.
Dintr-un punct de vedere geostrategic, Osama ben Laden este cel mai bun "prieten" al presedintelui Bush. Ce s-ar fi facut Bush fara ben Laden? - se intreaba, cu experienta celor 30 de ani de "operatiuni sub acoperire", Mike Ruppert in "Crossing the Rubicon" ("Trecerea Rubiconului"). Ruppert merge foarte departe in concluziile sale: "Cred ca ben Laden a fost si a ramas agentul CIA/guvernului american/Wall Street-ului". Acest lucru ar explica si de ce teroristul cel mai vanat de pe planeta nu a fost niciodata prins.
Din ianuarie 2003, un alt "mit" al terorismului international a aparut pe scena internationala: mitul asa-numitului "Abu Musab Al-Zarqawi", pe care nimeni nu-l cunoscuse pana la acea data. Dar cine era Zarqawi?
Biografia vaga a unui terorist obscur
Pana in ianuarie 2003, foarte putini auzisera de Abu Musab Al-Zarqawi. Din ilustru necunoscut, el a devenit, intr-un interval extrem de scurt, unul dintre cei mai celebri teroristi ai planetei. Biografia sa continua, insa, sa fie invaluita in mister, fiind de multe ori imposibil de facut distinctia intre realitate si legenda. Legenda care poate fi atribuita si imaginatiei populare, dar si propagandei guvernamentale. Cu rezervele de rigoare, iata totusi principalele evenimente care - se zice - au marcat existenta de pana acum a lui Abu Musab Al-Zarqawi.
Abu Musab Al-Zarqawi s-a nascut in urma cu 38 de ani in localitatea Zarka, din Iordania, intr-o familie saraca, cu noua copii. Familia sa apartine tribului de beduini Bam Hassan, tribul cel mai mare si cel mai credincios monarhiei hasemite din Iordania. S-a nascut cu numele de Ahmed Fadil Hamdan Khalailah, pe care l-a schimbat in Abu Musab Al-Zarqawi, dupa numele satului natal.
La varsta de 12 ani, Abu Musab a fost dat afara din scoala si a gasit adapost prin taberele de refugiati palestinieni si in periferiile Ammanului. Avea vreo 20 de ani cand a plecat sa lupte in Afganistan impotriva ocupantului sovietic. Acolo a invatat tehnica fabricarii bombelor artizanale. Dupa ce a fost antrenat intr-o tabara de mujahedini (voluntari din diferite tari din lume), Al-Zarqawi s-a reintors in 1990 in Iordania. In decembrie 1999, numele lui Zarqawi este pronuntat in atacul contra Hotelului "Padisson Sas" din Aman. Complotul a esuat, dejucat de politia hasemita. Zarqawi a fost azvarlit pentru cinci ani dupa gratii. Dupa ce a iesit din inchisoare, a fugit in Pakistan si apoi a revenit in Afganistan. In anul 2002, Zarqawi lupta de partea talibanilor impotriva fortelor americane. Se spune ca, in timpul unei ambuscade, a fost ranit grav la un picior. A reusit totusi sa fuga in Irak. Aici, intr-un spital din Bagdad, piciorul i-ar fi fost amputat.
Dupa toate probabilitatile, invazia americana l-a gasit pe Abu Musaf Al-Zarqawi in nordul Irakului, in zona kurda. Locul ideal pentru a-si continua "razboiul sfant" in fruntea grupului sau "Ansar al-Islam", format din circa 400 de fundamentalisti.
La sfarsitul lui aprilie 2003 - asadar dupa caderea Bagdadului in mana americanilor - prezenta lui Zarqawi si a grupului sau "Ansar al-Islam" este semnalata in centrul Irakului, in asa-numitul "triunghi sunnit".
Nasterea unei legende
Zarqawi a fost catapultat spectaculos pe scena internationala abia in februarie 2003 - cu sase saptamani inainte de invazia americana din Irak. Ocazia: celebrul discurs despre "armele de distrugere in masa" ale regimului de la Bagdad, discurs tinut de secretarul de Stat Colin Powell in fata Consiliului de Securitate al ONU. Powell a declarat: "Vreau sa va atrag astazi atentia asupra potentialului mult mai sinistru al legaturii dintre Irak si reteaua terorista Al-Queda, o legatura care combina metodele organizatiilor teroriste clasice cu mijloacele criminale ale celor moderne. Irakul este astazi gazda unei asemenea retele teroriste criminale, condusa de Abu Musab Al-Zarqawi, un asociat si colaborator al lui Osama ben Laden, si al locotenentilor acestuia!"
In alocutiunea sa, Powell a folosit numele lui Zarqawi pentru a face legatura intre Saddam Hussein, Partidul Baath (national-socialist) si ceea ce Washingtonul numea "reteaua terorii islamiste". Cu alte cuvinte, necunoscutul (pana atunci) terorist de origine iordaniana era prezentat drept o dovada ca Irakul lui Saddam (totalitar, dar laic) intretinea relatii cu Al-Queda. Numai stabilind aceasta legatura putea Administratia Bush pretinde ca regimul de la Bagdad constituia o amenintare la adresa Statelor Unite. In centrul acestei argumentatii: misteriosul Abu Musab Al-Zarqawi, propulsat brusc la statutul de super-terorist.
Numele era, insa, complet necunoscut la acea ora, asa ca secretarul de Stat s-a considerat obligat sa-i faca o scurta prezentare: "Zarqawi, un palestinian nascut in Iordania, a luptat in razboiul din Afganistan cu mai bine de un deceniu in urma. Intorcandu-se in Afganistan in anul 2000, el s-a ocupat de o tabara terorista. Una din specialitatile sale si ale taberei de teroristi erau otravurile, armele chimice. Cand coalitia noastra i-a inlaturat de la putere pe talibani, reteaua lui Zarqawi a ajutat la crearea unui alt centru de antrenament in materie de arme chimice si explozibili, in zona de nord-est a Irakului. Reteaua ii invata pe teroristi cum sa produca ricinul si alte otravuri. (...) Prin reteaua sa terorista din Irak, Zarqawi conduce organizatii din tot Orientul Mijlociu si din alte regiuni... De la sfarsitul anului trecut, membrii acestei retele sunt prezenti in Spania, in Franta, in Italia, si in Marea Britanie."
Din mic mujahedin anonim, Al-Zarkawi a devenit peste noapte o vedeta a terorismului international. Consacrarea a venit cateva saptamani mai tarziu, cand insusi presedintele Bush l-a mentionat pe Al-Zarqawi, calificandu-l drept "cel mai periculos om al Planetei, dupa Osama ben Laden".
Teroare in America
Dupa discursul lui Colin Powell in fata Consiliului de Securitate, opinia publica nu a mai uitat numele lui Al-Zarqawi. Teroristul de care nimeni nu auzise pana atunci parea brusc omniprezent. La 8 februarie 2003, o "alarma anti-ricin" este data in Statele Unite. Intr-o scrisoare expediata pe adresa lui Bill Frist, liderul majoritatii din Senatul american, s-a descoperit o "suspecta pudra alba". Imediat, autoritatile au pomenit numele lui Zarqawi, identificandu-l drept posibil "creier" al operatiunii. "National Rewiew", din 18 februarie 2003, argumenteaza: "Este foarte cunoscut ca Zarqawi, inginerul biochimist sef al organizatiei Al-Queda, isi avea adapostul in Afganistan, unde au fost gasite urme de ricin si alte otravuri".
Isteria cu ricinul lui Zarqawi a fost inlocuita curand de o alta. La 13 februarie 2003, canalul de televiziune ABC difuzeaza stirea ca teroristul-fantoma refugiat in Irak pregateste un atac cu bombe radiologice asupra Americii. Se implinea exact o saptamana de la discursul lui Colin Powell in Consiliul de Securitate.
In Statele Unite se declanseaza "alerta portocalie"! Powell declara pentru canalul "ABC": "Este usor pentru teroristi sa ne 'coaca' cu bombe radiologice lansate in SUA. Cred ca este intelept ca poporul american sa stie ca exista aceasta posibilitate". In acest timp, canalele de TV americane alertau hotelurile, shoppingurile, mall-urile etc. Dupa anunt, zeci de mii de americani alergau sa-si procure masti de gaze, folii de plastic, banda adeziva etc., pentru a se pregati pentru un eventual atac.
Inutil de zis ca, dupa ocuparea Irakului, trupele Coalitiei nu au gasit nici bombe radiologice, nici ricin sau vreun alt tip de arme chimice.
Filiera spaniola
Oribilele atentate din Madrid, din martie 2004, i-au fost atribuite lui Al-Zarqawi "Mitul Al-Zarqawi" a fost intarit de primul-ministru spaniol, Jose Maria Aznar. In timp ce Colin Powell prezenta "dosarul Zarqawi" la ONU, Aznar a declarat pe 5 februarie 2003 in Parlamentul spaniol ca exista informatii ca in Spania s-ar putea produce atacuri chimice.
Potrivit lui Aznar, Al-Zarqawi ar fi intretinut legaturi cu Merouane Ben-Ahmed , un "expert in arme chimice si explozibili, care a vizitat de curand Barcelona", relata "El Pais" din 6 februarie 2003. Mai mult, Aznar a sustinut in Camera Deputatilor ca 16 suspecti Al-Queda, care intrasera in posesia unor arme chimice si explozibili, se aflau in legatura cu teroristul-fantoma Al-Zarqawi.
Intreaga informatie era falsa. Ministerul spaniol al Apararii a recunoscut mai tarziu ca "armele chimice s-au dovedit niste pasnici detergenti". (Irish News, 27 februarie 2003)
Au urmat apoi atentatele din Madrid, de la 11 martie 2004. Desi investigatiile presei spaniole au exclus implicarea lui Abu Musab Al-Zarqawi, acesta este prezentat de CIA drept principalul suspect. Ipoteza este prezentata de canalul CNN inca din 13 martie 2004. Adica la doua zile de la atentat, cand ancheta politiei spaniole abia incepuse. Un invitat al CNN-ului a explicat pe ce se bazeaza cand il acuza pe Al-Zarqawi: "I-am interceptat ultimul memorandum, de luna trecuta, care indica continuarea actiunilor impotriva Statelor Unite". Ulterior, argumentele s-au mai nuantat. Potrivit CIA un "grup de marocani" ar fi fost implicati in atentatele de la Madrid. Marocani care ar fi avut legaturi cu Al-Zarqawi, dupa cum dezvaluie "The Australian", din 24 mai 2004.
Perioada irakiana a lui Al-Zarqawi
Misteriosul Al-Zarqawi pare sa fie un tip extrem de ocupat. Ganditi-va numai cate a avut de facut in primavara lui 2003. Din ascunzatoarea lui din Irak - ferit de privirile echipelor de inspectori ONU care scotoceau tara in lung si-n lat - super-teroristul prepara ricin pentru corespondenta sa din America, se chinuia sa incropeasca niscai bombe radiologice, isi coordona reteaua criminala proaspat extinsa in cel putin patru tari europene si mai facea si pe intermediarul intre Al-Queda si regimul lui Saddam Hussein. Nici macar invazia americana din Irak nu a incetinit aceasta activitate frenetica. Ba din contra. Faptele care i se atribuie lui Al-Zarqawi sunt naucitoare, in primul rand prin numar. Numele lui este pronuntat in legatura cu aproape orice actiune terorista.
"The Weekly Standard", revista apropiata cercului neoconservatorilor (grupul PNAC), scria la 24 mai 2004: "El (Zarqawi - n.n.) a condus nu numai asasinarea lui Nick Berg, dar si carnagiul de la Madrid din 11 martie, bombardamentul credinciosilor siiti din Irak in aceeasi luna, atentatul sinucigas din portul Basra din 24 aprilie. Inainte de 11 septembrie 2001, complota ca sa ucida turistii israelieni si americani aflati in Iordania."
Abu Musab Al-Zarqawi devenise noul "geniu rau" al islamismului, in timp ce despre Osama ben Laden aproape nimeni nu mai pomenea. CIA a marit recompensa pe capul lui Zarqawi de la 10 milioane de dolari la 30 de milioane de dolari. O suma pe potriva rangului sau de super-terorist.
In mod straniu, desi implicarea sa in atat de multe activitati criminale era data drept certa, Zarqawi a ramas un personaj fantomatic. Informatiile despre el continua sa fie extrem de sumare. Responsabili din CIA au recunoscut, in acelasi numar din "Weekly Standard", ca Agentia nu dispune decat de o fotografie, presupusa a lui "Zarqawi", si ca nu-i stie nici macar inaltimea si greutatea!
Videocaseta executiei lui Nicholas Berg
Al-Zarqawi e considerat autorul asasinarii mai multor ostatici In mai 2004, Al-Zarqawi era acuzat ca l-ar fi decapitat pe Nicholas Berg, luat anterior ostatic. Unii comentatori nu s-au putut abtine sa nu remarce ca aceasta executie - intens mediatizata - i-a picat manusa lui Donald Rumsfeld. In plin scandal Abu Ghraib, mai multi senatori americani cerusera demiterea imediata a secretarului Apararii, pe care il considerau responsabil (cel putin moral) pentru oribilele abuzuri savarsite in inchisoarea din apropiere de Bagdad.
Inregistrarea video a executiei lui Nick Berg a creat in randul opiniei publice un val de indignare anti-irakiana, care putea distrage atentia de la cele doua chestiuni importante. Pe 11 mai 2004, CNN-ul a prezentat un raport misterios descoperit pe un site islamic, raport care il acuza pe Zarqawi pentru decapitarea lui Berg. Dupa doua zile, CNN anunta: "CIA confirma ca asasinul lui Nicholas Berg a fost Abu Musab Al-Zarqawi".
Dovada: o videocaseta intitulata "Abu Musab Al-Zarqawi prezinta executia unui american". In inregistrare aparea un individ masacat, care vorbea englezeste si despre care expertii CIA au declarat, la unison, ca este Zarqawi.
Sirajin Sattayev, in "Was Nick Berg killed by US Intelligence?", semnala o serie de neconcordante prezente pe videocaseta. Sattayev remarca: "Zarqawi este iordanian. Totusi omul din videocaseta nu vorbeste cu accent iordanian! Zarqawi are un picior amputat, dar nici unul dintre rapitori nu prezinta o asemenea anomalie. Barbatul, despre care ni se spune ca ar fi Zarqawi, poarta un inel galben, probabil din aur, ceea ce nici unui islamist fundamentalist nu ar face, fiindca religia nu-i permite.
Imediat dupa mediatizarea acestei veritabile bombe - un Zarqawi cu ambele picioare, inel de aur in deget, si care vorbeste englezeste - "News and World Report", din 24 mai 2004, consemna: "Oficiali ai informatiilor americane, care credeau ca Zarqawi si-a pierdut piciorul in Afganistan, si-au revizuit recent opinia, si concluzioneaza acum ca Zarqawi are ambele picioare". Asta da rasturnare de situatie.
Misterul ostaticilor din Irak
Spre deosebire de ben Laden, Zarqawi nu a facut niciodata vreo declaratie de "razboi sfant" contra evreilor sau crestinilor ("cruciatilor"). In declaratia din Consiliul de Securitate, Colin Powell a "uitat" sa mentioneze doua fapte importante: ca Zarqawi si organizatia sa ,"Ansar al-Islam", erau anti-Saddam; si ca Statele Unite - desi ar fi putut - nu au parut deloc interesate sa le distruga baza din nordul Irakului, zona locuita de kurzi. Oare de ce?
Cand apar "luarile de ostatici", ca strategie, in Irak? Dupa aproape sase luni de cand Coalitia, condusa de SUA, ocupase tara. In mai 2004 (dupa mai bine de un an de ocupatie) este decapitat Nick Berg. Urmeaza Eugene Armstrong si Jack Hensley in septembrie 2004, si britanicul Ken Bigley in octombrie 2004.
Frapeaza, insa, faptul ca printre ostaticii lui Al-Zarqawi se numara si persoane extrem de incomode pentru Coalitia din Irak. Este vorba de oameni de afaceri suspectati de spionaj, de ziaristi "de stanga", independenti, care relatau fapte contrare intereselor fortelor de ocupatie si se sustrageau cenzurii militare, de activisti ai diferitelor organizatii umanitare.
De pilda, Nick Berg a fost rapit in momentul in care era suspectat de Coalitie ca se deplasase clandestin din Irak in Iran. Potrivit tatalui sau, FBI-ul anchetase toata familia Berg din SUA, staruind asupra presupusei calatorii a lui Nick in Iran. Relatarile Giulianei Sgrena, ziarista la "Il Manifesto" (comunist), nu erau catusi de putin favorabile trupelor de ocupatie, pomenind inclusiv despre "genocidul de la Fallujah".
Acelasi lucru se poate spune si despre Florence Aubenas, jurnalista la cotidianul de stanga, "Liberation", din Paris. Statele Unite nu incurajeaza sa vina in Irak decat asa-numitii "corespondenti de razboi" acreditati pe langa fortele Coalitiei. Acestora li se da uniforma, garda militara, primesc la usa hotelului "note" si videocasete, acceptate de cenzura militara. Ca si in fosta Iugoslavie, multi asa-zisi "corespondenti de razboi" nici macar nu-si parasesc hotelul, pentru a expedia ziarelor la care lucreaza ceea ce le furnizeaza U.S. Army.
Restul ziaristilor risca sa cada in mana lui "Zarqawi" si sa fie decapitati sau sa se ceara o mare rascumparare. Ideea este de a baga frica in ziaristii independenti si in activisti (vezi programul Pentagonului "P2OG"), pentru a-i determina sa stea deoparte de zonele "sensibile".
Oricat ar fi de imprevizibila situatia din Irak, uimeste modul bizar in care Al-Zarqawi isi alege "tintele". Multe dintre victimele atribuite organizatiei sale nu aveau, in mod clar, de ce sa intre in vizorul teroristilor islamisti.
Cate 10.000 de dolari pentru acreditarea fictiunii "Zarqawi"
Numele lui Al-Zarqawi a fost invocat, in 2003, pentru a justifica razboiul din Irak. Acum, el este prezentat drept varful de lance al insurgentei. Motivul pentru care pacea nu este deocamdata posibila, obligand trupele americane sa-si amane retragerea. Ii sunt atribuite actiuni teroriste dintre cele mai diverse, de la atentate cu masini capcana, la rapiri, luari de ostatici si executii. Atat de multe si atat de complexe incat pare greu de crezut ca au fost dirijate toate de un singur om. Cotidianul australian "The Age" lanseaza, insa, o ipoteza interesanta: Al-Zarkawi nu exista. Sau, cel putin, nu exista personajul flamboaiant si hiper-activ descris de serviciile secrete americane. Acest personaj este o fictiune. "The Age" consemneaza marturia unui ofiter "psy-ops" (operatiuni psihologice) din cadrul U.S. Army. Evident, sub protectia anonimatului. Acesta ar fi declarat publicatiei australiene: "Am platit pana la 10.000 de dolari unor oportunisti si criminali, care sa sustina prin povestiri faptul ca Zarqawi exista si sa faca din el eroul fiecarei actiuni din Irak".
Cate este, deci, adevar si cat minciuna in spatele legendei noii capetenii teroriste? Este acest personaj in totalitate "fabricat" in laboratoarele dezinformarii, sau - pornind de la o baza reala - i s-au mai ingrosat putin "trasaturile"? Cel putin despre debutul sau in lupta islamica, CIA ar trebui sa stie multe.
Mass media evita sa aminteasca un fapt extrem de important: "Al-Queda" s-a nascut in 1987, in taberele islamiste din Pakistan, ca organizatie sustinuta de CIA si de ISI (Inter-Serrvices Intelligence, serviciul de spionaj militar pakistanez) care lupta in Afganistanul ocupat, din 1979, de armata sovietica. In acea perioada, CIA l-a recrutat pe Osama ben Laden. Ca si acesta, mai tanarul Al-Zarqawi servea pe atunci intereselor americane. Inamicul comun era Uniunea Sovietica. Faptele au fost recunoscute chiar de fostul secretar de stat, Colin Powell, la 5 februarie 2003 in prezentarea facuta in cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Exista o bogata documentare - permanent ignorata de marile cotidiene si canale de televiziune - asupra sprijinului acordat de CIA, in acei ani, pentru "Al-Queda". Personaje politice de prin rang, precum Colin Powell si Richard Armitage, s-au implicat atunci direct in canalizarea eforturilor insurgentei islamiste din Afganistan. Atat Osama ben Laden cat si Abu Musab Al-Zarqawi au fost, prin urmare, "creatii" ale CIA.
Mai nou, neoconservatorii de la Washington insista ca Al-Zarqawi ar fi finantat de Iran! Despre care se discuta tot mai insistent ca ar fi urmatoarea tara pe lista "axei raului", din perspectiva Washingtonului.
Asa ca "epoca lui Al-Zarqawi", se pare, nu s-a incheiat. S-ar putea ca teroristul-fantoma sa fie utilizat si contra Iranului.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.