Accente estivale

* Guvernantilor nostri din speta D.A., in afara scumpirilor in lant, cel mai bine le reuseste un soi de coabitare: astfel, dupa ce, intr-un tarziu, au izbutit sa primeneasca Radioul si Televiziunea la varf, s-au trezit ca majoritatile in Consiliile respective de administratie erau alcatuite din oamenii de la PSD! Acelasi tip de continuitate a contaminat si Uniunea Scriitorilor: va fi cazut el Uricaru, dar oamenii sai au ramas pe loc, gata de a raspunde exigentelor noii conduceri - de nu cumva aceasta se va adapta, mai comod, la rutina deja existenta. (Cat priveste retragerea candidaturii la presedintie a lui Horia Garbea inainte de alegeri, a fost o masura inteleapta, luata de tanarul scriitor dupa o convorbire cu N. Manolescu, in care a inteles ca era in interesul sau sa-si mai modereze pretentiile...)
* Saptamana trecuta, toata presa a consemnat demiterea conducerii Operei Nationale din Capitala, in frunte cu Ludovic Spiess, din pricina unei slabe activitati si a unor cheltuieli exagerate si nejustificate. Cu acest prilej, s-a pomenit si faptul ca tenorul taurin nu are studiile necesare pentru postul pe care l-a ocupat pana acum, ocupandu-l totusi gratie unei dispense emise de Rahsvan Teodorescu (ah, mi-a sarit h-ul!), cunoscutul teleast, pe cand se afla el comisar la Cultura. Ar fi interesant de stiut si cine i-a acordat dispensa de studii lui Spiess pentru perioada cat a fost el insusi ministru al Culturii - sau la un astfel de post nu se pune problema?
* "M-am saturat!" - exclama Ovidiu Simonca in finalul unui articol destul de patetic (v. "Observator cultural", nr. 18 a.c., p. 8), in care, proaspat descins din presa politica in aceea culturala, constata ca aici evenimentele nu sunt discutate cum s-ar cuveni si ca degeaba se cazneste saptamanalul sau sa lanseze discutii apropriate, fiindca nu le preia mai nimeni, ceea ce il face pe ziaristul nostru frustrat sa se indoiasca de existenta vreunor mize culturale in Romania de azi, aflata mai curand in plin haos ininteligibil. Fara indoiala insa ca dl. Simonca e prea prapastios, iar, pe de alta parte, n-a apucat nici calea cea buna care duce la audienta culturala in mediile bucurestene - spre exemplu, aratandu-se ceva mai bisericos in ce scrie (nu batand matanii in direct, ci mai subtil, vorbind despre penele arhanghelilor, sa zicem), mai heideggerian (scurmand diverse etimologii si privilegiind demersul tautologic), sau deplangand alienarea in care ne-a aruncat modernitatea si vestejind oribila "political correctness" (chit ca nula la noi) etc. - intr-un cuvant, dandu-si o atractiva aparenta samanatorista. Altminteri, cei de la care asteapta el o reactie nu o produc decat atunci cand provocarile vin de la unii controlati de ei sau potential cumparabili, de la insi bine verificati, care sa-i scuteasca de surpriza neplacuta a punerii sub o lupa critica.
* Incurcand putin paternitatile unor articole (ah, scrisul dupa ureche!), Adrian Nita ia pozitie in chestiunea Mircea Mihaies vs universitarii americani de origine romana, acuzand o "violenta de neimaginat" la cel dintai, plus "serioase lacune de cultura generala", laolalta cu "neclaritatea si (...) incoerenta logica", suverane in textele universitarului timisorean (v. "Timpul", nr. 6 a.c., p. 16). In final, se sugereaza si o solutie, cel putin pentru primul cap de acuzare: "Daca dl Mihaies nu are cum sa isi consume violenta si agresivitatea, ii recomandam sa mearga pe un stadion". Intr-adevar, M. Mihaies pascand niste patrupede pe un stadion dezafectat sau, pe un altul functional, vanzand seminte in cornete special confectionate din paginile opului "Omul recent", ar fi un spectacol cum nu se poate mai tranchilizant pentru toata lumea.
* Intr-o sarja plina de umor, altminteri, Doru Buscu pune nitel sub semnul intrebarii conducerea Clubului Roman de Presa si a Consiliului sau de Onoare indeosebi: "Pai, care onoare, coane Fanica? Onoarea publicitatii de la stat? Onoarea de fost colaborator al Securitatii? Onoarea de a fi sugerat electoratului sa nu mearga la vot? Onoarea de a fi partener fatarnic al guzganului rozaliu, onoarea de a practica santajul de presa? Sau poate onoarea de a fi indemnat oamenii sa-si puna banii la Caritas si onoarea de a-l fi pupat in cur pe Nicusor? Halal onoare, domnule CTP..." (v. "Academia Catavencu", nr. 25 a.c., p. 32). Nu-mi dau bine seama daca toate probele de onoare invocate de Doru Buscu il privesc direct pe Cristian Tudor Popescu - pentru mine e suficient ca incoruptibilul ziarist si moralistul intransigent cu acest nume era permeabil la indicatiile unui Viorel Hrebenciuc ("guzganul rozaliu") si ca salariul sau la "Adevarul" evoluase de la 6000 de dolari la 10000 de euro pe luna, ca sa-i gasesc prezenta mediatica de dupa reformarea cotidianului stangist (poate nu si kaghebist, fiindca "lista lui Severin", care continea nume de ziaristi vanduti unor puteri straine si unde Dumitru Tinu, zice-se, ar fi figurat in slujba KGB, n-a fost data publicitatii) cam excesiva.

---

Despre autor: