Scrisoare deschisa catre primarul Timisoarei

Stimate domnule primar Gheorghe Ciuhandu,
De cativa ani sediul Teatrului National din Timisoara a trecut in proprietatea Primariei. Un tovaras istet, care in timpul Revolutiei statea la centrala telefonica si informa "organul" cu ce se intampla in teatru, a administrat si mai administreaza, culmea, si acum aceasta cladire. Oamenii de muzica ce au condus Opera, din comoditate sau incompetenta, l-au lasat pe tovaras in aceeasi functie. Trebuie sa recunoastem ca tovarasul, dupa Revolutie, a "cazut" in picioare si e deosebit de fiabil in perioade de tranzitie sau tranzactie. Asa a fost si inainte de 1989, cand era intors de la frontiera cu "incarcaturi" dubioase. Tovarasul a incercat, la un moment dat, sa "inchirieze" chiar si vitrinele Teatrului National si ale Operei, dar Primaria a aflat la timp si i-a confiscat aranjamentul. Din nefericire, si l-a insusit Primaria si astfel Teatrul National "Mihai Eminescu" din Timisoara a ramas fara vitrinele pe care orice institutie de spectacol de aiurea le are si isi face in ele obisnuita reclama culturala. Prin aceasta masura "capitalista", Timisoara poate intra in cartea recordurilor, pentru ca nimeni in Romania, in Europa, Bangladesh sau Burkina Fasso n-a luat o asemenea masura "culturala".
Va rugam, stimate domnule primar, sa interveniti pentru ca vitrinele Teatrului National, cea mai importanta institutie culturala din Timisoara, in care se cultiva limba, literatura si toate celelalte forme de arta a spectacolului, sa fie restituite. Va multumim anticipat.
Un alt record "cultural" cu care nu se poate mandri urbea noastra este bizareria, imposibil de motivat, ca nu putem aseza in locul unui ceas electronic inestetic din fata teatrului bustul patronului nostru spiritual: Mihai Eminescu, in conditiile in care de cativa ani, la Budapesta si la Odessa, am reusit. Recunosc, nu am incercat inca la Tiraspol. Reactualizam propunerea pe care am mai facut-o, ca bustul celui care a reintregit Romania, Regele Ferdinand, sa fie asezat pe strada ce-i poarta numele, in locul in care acum sta bustul lui Eminescu, iar acesta sa fie adus in fata Teatrului National, in locul ceasului electronic, acolo unde, in orice asezare omeneasca, si-ar fi gasit locul firesc.
Profit de imprejurare si informez media locala si pe iubitorii de manele ca Statul Major al Revolutiei a functionat in cladirea si in balconul Teatrului National din Timisoara, ca Piata din fata acestui balcon se numeste Piata Victoriei si nu a Operei. Fac aceasta precizare nu dintr-o rigoare administrativa, culturala, nationala sau politica (ar fi de prisos), ci in memoria tuturor oamenilor de teatru care, in Timisoara si in restul tarii, au participat decisiv la Revolutie. Daca veti cauta, si cu lumanarea, nu veti gasi nici un artist liric care sa-si fi riscat, in acele imprejurari, vocea sau viata. Genul liric si cei care-l produceau erau foarte iubiti de regimul totalitar, pentru ca ne adormeau frumos. Printr-o bizarerie ce aine de gustul manelistilor sau, in cel mai bun caz, de folclorul citadin, la Timisoara, in epoca postmoderna, aceasta eronata localizare nu o mai fac nici macar taximetristii care vin din Cluj-Napoca, Iasi sau Targu Mures. Ei stiu ca peste tot in lume, la Szeged, Budapesta, Zagreb, Cernauti sau Burkina Fasso, o cladire in care functioneaza un teatru national ii poarta numele.
Vestita companie vieneza Helmer si Fellner a construit pe actualul si fostul teritoriu al Romaniei teatre si nu opere. Intre cele doua razboaie mondiale, romanii, incercand sa faca "opera nationala", au stricat aspectul si acustica unei excelente cladiri si sali de teatru, cum era aceasta din Timisoara. Cele din Oradea, Cluj, Iasi, Cernauti si Odessa au scapat si au ramas asa cum au fost cladite, cu o acustica si o vizibilitate excelente, ceea ce la Timisoara, din pacate, s-a stricat cu buna intentie.
Cu deosebita stima,

---

Despre autor: