Romania din ce in ce mai "actuala"

Romania n-a dus lipsa de evenimente in ultimii ani (ca sa nu ne mai intoarcem prea mult in urma, catre inceputurile postcomunismului, cand tara dadea de-a dreptul in fiert). Nu ne-am plictisit nici o clipa, nici macar in sezoanele care trec prin alte parti drept "de vacanta". Disputele politice, scandalurile, dezvaluirile "picante" si "senzationale" s-au tinut lant. Dar acum... parca e si mai si: concentratia de evenimente publice rasunatoare e mai ridicata ca oricand, aducandu-ne pe toti la cote riscante de tensiune (la figurat, daca nu la propriu!).
Sa sistematizam:
In plan intern, totul e in miscare, in reasezare, in agitatie. Guvernul a declansat procedura de asumare a raspunderii parlamentare. Opozitia a depus cuvenita motiune de cenzura. S-a respins! Partidele sunt in fierbere. In PD s-au facut si refacut jocurile de mai multe ori pana sa se ajunga la formula preschimbarii in "partid popular". PSD a fost in degringolada, si inainte, si dupa congresul care l-a marginalizat pe Ion Iliescu, ba chiar l-a si bagat (la propriu) in spital, fostul sef al statului internandu-se cu tensiunea (tot la propriu, arteriala) prea mare. Rasturnare de situatie in PRM, cu intoarcerea la carma a "liderului traditional" si cu "executia" prin excludere a "rivalilor". Atmosfera calma e doar la UDMR, unde stabilitatea de program si de conducere n-are cum sa fie perturbata. Liniste si la PNL, principalul partid la putere, dar tensiunea (acolo, la figurat) e ridicata, date fiind atat exercitiul guvernarii, cat si chestiunile "fierbinti" ale perioadei: urgentele reformei "contra cronometru", crizele sectoriale (medicamente, CFR...), presiunile presedintelui Traian Basescu, preluate de catre PD, pentru declansarea alegerilor anticipate. Sunt iminente schimbari intr-o serie de functii de varf din justitie, la serviciile secrete si de informatii etc. Plus anchete si arestari la tot pasul sau - invers - eliberari (cazul Miron Cozma). Si asa mai departe.
Destule ni se intampla si in contexte externe. In primul rand, am avut criza ostaticilor din Irak, cu spectaculoasele ei culise romano-arabe si cu misterioasele - dar mult-mediatizatele! - ei extensii pe diverse meridiane, Bucurestiul cooperand cu guvernele si serviciile secrete de la Washington, Londra, Paris. Consecinte interne au avut si evolutiile recente din Uniunea Europeana, dupa referendumurile pentru Constitutia Continentala din Franta si Olanda, esuate: reprezentantii Romaniei calatoresc intens, prezinta, explica, pledeaza, incercand sa contracareze noul val de "euroscepticism" al acestor saptamani. In atare ordine de idei, e notabila ralierea tarii noastre la pozitia statelor foste comuniste ale "noii Europe", dispuse sa accepte reduceri bugetare dinspre Bruxelles pentru a pune capat crizei comunitare de moment.
Inventarul subiectelor "fierbinti" ale perioadei odata facut, as avansa o interpretare comuna a acestor evenimente si "tensiuni" multiple (de ambele feluri, dupa cum s-a vazut!). Dincolo de varietatea lor policroma, ele, evenimentele si tensiunile, insotesc conectarea din ce in ce mai avansata a Romaniei la evolutiile europene, euro-atlantice, internationale. Pana in urma cu cativa ani, pe cand reformele postcomuniste erau inca la jumatate, franate de contrareformismele guvernarii dintre 1992 si 1996, cu greu depasite spre sfarsitul deceniului, tara noastra era inca departe de tipul de functionare "in sistem" al lumii occidentale. Ca sa dau un singur exemplu: au fost in primavara lui 1998 cateva zile in care Romania a fost pur si simplu decuplata de la reteaua telefonica internationala (din cauza unei defectiuni la centrala care facea legaturile spre exterior). Mai nimic nu s-a intamplat: n-a fost panica, nu s-au oprit afacerile, nu s-a prabusit bursa. Nu numai ca n-au fost sinucideri in masa, dar aproape nimeni nu s-a sesizat! Focalizata asupra ei insisi, Romania politica si economica si-a vazut de viata ei, aproape fara sa observe ca nu mai comunica deloc cu strainatatea. Absorbita de marile batalii si conspiratii locale, presa - la randul ei - abia daca a consemnat defectiunea. Ei bine, acest tip de "autism" national nu se mai poate imagina astazi. Membra NATO din 2004, practic intrata si in Uniunea Europeana, Romania e implicata in criza irakiana, principala tema internationala a perioadei, si reactioneaza prompt la referendumurile din statele Uniunii Continentale, principala tema europeana actuala, intreaga guvernare fiind orientata catre indeplinirea criteriilor de "aderare". In ciuda scepticismelor si a negativismelor manifestate constant de-a lungul istoriei noastre postcomuniste, adevarul este ca Romania seamana din ce in ce mai mult cu o tara "occidentala" normala; cu destule lucruri inca de facut, de reparat, de recuperat, dar - totusi, totusi! - in curs de normalizare. O tara din ce in ce mai "a zilelor noastre", din ce in ce mai "actuala".
Despre asta e vorba - de fapt - atunci cand se vorbeste despre "integrare" si - dincolo de conturul Europei - despre "globalizare"...

---

Despre autor: