Cateva precizari in legatura cu Editura Cartea Romaneasca

Se aud, in ultimul timp, multe voci care deplang situatia precara in care a ajuns Editura Cartea Romaneasca, editura a Uniunii Scriitorilor, si faptul ca aceasta institutie prestigioasa nu mai este ceea ce a fost pe vremea lui Marin Preda. Exista in toate acestea o ingrijorare sincera, o buna doza de necunoastere reala si lucida a faptelor, dar si multa ipocrizie. Nu exclud nici posibilitatea existentei unor interese, pentru ca, asa cum e normal cu orice editura, si Cartea Romaneasca poate reprezenta o "afacere". In legatura cu aceste lucruri, ma simt dator, in calitate de director al Cartii Romanesti (din 1997) cu cateva precizari. Folosesc cat se poate de exact cuvintele, fiindca orice polemica sau incercare de aparare in acest sens mi s-ar parea nedemne de statutul meu intelectual.
Nu putini stiu, probabil, ca peisajul activitatii editoriale din Romania s-a schimbat imens dupa 1990. Unele schimbari au fost bune (disparitia monopolului editorial, de exemplu), altele s-au dovedit mai putin bune (statutul cartii in general, ca si difuzarea acesteia). Nici o editura din tara (sau, poate, cu putine exceptii) nu se gaseste la ora de fata intr-o situtie financiara absolut de invidiat. Cartea Romaneasca a avut, in plus, si nesansa de a-si pierde, in urma unui proces, sediul "istoric" din strada General Berthelot, incredintat proprietarului. A pierdut cu acest prilej (anul 1998) si eleganta librarie din curte, construita de Marin Preda. Dupa cate stiu, si stiu bine, proprietarul oferise atunci o suma de bani, conditionata de mutarea cat mai rapida a editurii - suma reprezentand 10% din valoarea vanzarii imobilului. Aceasta ar fi constituit o oportunitate de recapitalizare a institutiei, dar ce s-a intamplat cu respectiva suma, initial oferita editurii, pentru ca ea suferise pierderea, nu am nici o cunostinta. Pierderea sediului, cu tot ceea ce reprezenta acesta, adica depozit, posibilitati de inchiriere, proximitatea librariei, ca si, apoi, mutarile succesive si nefericite, pe parcursul anilor urmatori, din Berthelot la Casa Scriitorilor, de aici la Casa Presei Libere si din nou la Casa Scriitorilor, au avut impactul lor financiar nefavorabil in ce priveste bugetul editurii, care deja fusese preluata cu o datorie de 101.476.000 milioane la nivelul anului 1996. N-am auzit atunci, din pacate, nici o voce care sa deplanga public situatia realmente grea prin care trecea Cartea Romaneasca.
Unele precizari si in legatura cu sprijinul financiar acordat editurii de catre detinatorul ei, Uniunea Scriitorilor. Din 1997 pana in 2003, subventia primita din partea US a fost de 25 milioane lei lunar, subventie folosita pentru editarea cartilor - intre aproximativ 60-65 de titluri pe an. Din ianuarie 2003 subventia primita a fost de 12 milioane lei, la care se adauga 8 milioane lei lunar, suma pe care contabilitatea Uniunii o platea direct pentru chiria depozitului de carte de la Casa Presei Libere, ca si pentru cheltuielile de intretinere. Este, sa recunoastem, o suma cu mult mai mica decat altele, pe care US, generoasa in alte privinte, le-a risipit cu usurinta. Au mai existat si alte posibilitati de sprijin sau de colaborare ale US cu Editura Cartea Romaneasca pe care conducerea Uniunii, cea aleasa in anul 2000, le-a respins ori le-a ignorat cu o indarjire demna de o cauza mai buna.
Editura a continuat totusi sa existe si sa functioneze in conditii extrem de grele nu numai pentru Cartea Romaneasca, dar, in genere, pentru toata suflarea editoriala din Romania. Nu cred ca este putin lucru, cand alte case editoriale, uneori cu un prestigiu la fel de mare, au ramas in peisaj doar cu numele. S-au publicat in tot acest rastimp sute de carti ale autorilor romani contemporani, dintre care unele bune sau foarte bune. Multe dintre aceste carti au luat premii literare, ale Uniunii sau ale asociatiilor de scriitori din tara. Editura a fost nelipsita si adesea remarcata pentru participare la importantele targuri de carte. S-au lansat pe piata colectii cu un vadit impact asupra publicului cititor. Ma marginesc sa mentionez, in acest sens, colectia "Syracuza", colectie de teorie si critica literara.
Consider ca despre meritele sau nemeritele Editurii Cartea Romaneasca cel mai elocvent vorbitor il constituie, in ultima instanta, cartile publicate, semnate de zeci de scriitori de azi, fara ca acestia sa faca parte din nu stiu ce gasti sau coterii literare, fara deosebire ca erau din capitala sau din provincie, ca apartin diferitelor generatii sau promotii, ci doar pentru faptul ca si-au manifestat dorinta sa onoreze cu numele lor aceasta editura a autorilor romani. Existenta si functionarea editurii li se datoreaza lor, in primul rand. N-as putea, fireste, sa consemnez toate numele, ci doar cateva. Astfel, in poezie, de la Petre Stoica, Ion Gheorghe, Toma George Maiorescu la Ion Mircea, Ion Pop, Dinu Flamand, Adrian Popescu, Traian T. Cosovei, Ion Stratan, Ioan Es. Pop, Angela Marinescu, Grete Tartler, Iolanda Malamen, Bogdan Ghiu, Ioan Flora, Gellu Dorian, Ioana Ieronim, Cassian Maria Spiridon. In proza, de la Fanus Neagu, Constantin Toiu, George Balaita, Norman Manea, Eugen Uricaru la Alexandru Ecovoiu, Gabriel Chifu, Constantin Popescu, Constantin Stan, Th. Denis Dinulescu, Veronica A. Cara, Ilinca Bernea, Madalin Rosioru. In teatru, de la Dan Tarchila si Mihai Ispirescu la Stefan Agopian, Eugen Serbanescu sau Olga Delia Mateescu. In critica-eseu, de la Nicolae Balota si Alexandru George la Gelu Negrea si Alexandru Condeescu. Tot la Cartea Romaneasca au aparut volume semnate de regretatii Gellu Naum, Marin Sorescu, Ion Baiesu, I.D. Sarbu, Al. Vona, Gh. Jurgea-Negrilesti. Celor in viata, la care adaug toate celelate nume neamintite, le multumesc pentru incredere si colaborare si-i asigur de profunda mea stima literara. Fara de a avea in spate cartile semnate de ei, nici n-as fi scris probabil aceste "cateva precizari".
Cu un alt prilej si intr-o alta formulare, scriam ca mi-as dori ca Editura Cartea Romaneasca sa aiba prestigiul lui Gallimard, forta lui Hachette, banii lui Norton, ca sa nu zic si cititorii Chinei. La capatul unei etape din existenta mea de editor si la capatul unei etape din existenta istorica a Cartii Romanesti nu pot sa spun decat: atat s-a putut, atat s-a facut.

---

Despre autor: