TVA cu efect de bumerang

Reforma fiscala, calul castigator pe care a pariat alianta DA in alegeri si Guvernul Tariceanu la guvernare, seamana in ultima vreme tot mai mult cu o martoaga promovata cal de curse pe baza unui pedigree inventat. Prezentata alegatorilor ca o strategie bine pusa la punct, gandita in cele mai mici amanunte, reforma fiscala se prezinta, dupa sase luni de guvernare, mai curand ca un experiment empiric, cu parametri variabili, in functie de toanele FMI, si cu rezultate incerte.
Din euforia cotei unice de impozitare aproape ca nu a mai ramas nimic. Trezirea, pentru cei inca mahmuri, a dat-o ieri ministrul Finantelor, Ionut Popescu. Chestionat de BBC in legatura cu promisiunile de continuare a reformei fiscale in 2006, anuntate recent de presedintele Basescu, cel mai ziarist dintre ministrii Guvernului Tariceanu, a lansat o adevarata bomba de presa: de la 1 ianuarie 2006, taxa pe valoarea adaugata (TVA) ar putea creste cu doua-trei procente, pana la 21-22%.
Motivul principal, asa cum il prezinta ministrul Popescu, este cresterea prea mare a consumului si necesitatea limitarii acestuia. "Filozofia noastra este aceea de a incuraja munca, cu alte cuvinte de a o taxa la un nivel scazut, dar pe de alta parte trebuie sa taxam mai mult consumul", afirma ministrul Finantelor.
"Filozofia" nu este neaparat gresita, insa cine sunt cei care impartasesc cu Ionut Popescu aceste idei ramane un mister. Colegii sai de partid si de coalitie s-au inghesuit ieri sa respinga orice intentie de majorare a TVA, infirmand ca ar fi avut loc discutii pe aceasta tema. Chiar si la o analiza sumara, reactia lor este perfect explicabila. Ce ar insemna majorarea TVA?
In primul rand, o lovitura data credibilitatii coalitiei aflate la Putere. In programul de guvernare, pronuntat liberal, care de altfel l-a propulsat si pe Ionut Popescu in Parlament, scrie negru pe alb ca taxa pe valoarea adaugata va fi redusa treptat pana la 16%. Nu se pomeneste nimic despre o eventuala crestere a impozitului.
Mai mult, in mintea romanului de rand, reforma fiscala inseamna ceva de bine. In mod cert, nu inseamna sa platesti mai mult la stat. Asa cum nici termenul de liberal nu te duce cu gandul la o fiscalitate ridicata. Cine trateaza confuz aceste notiuni risca o cariera politica scurta si dureroasa.
In al doilea rand, trebuie spus ca o eventuala crestere a TVA loveste direct in buzunarul fiecarui roman. Nimeni nu scapa de TVA. Indiferent daca vrei sa cumperi paine, lapte sau televizor cu plasma, platesti impozitul, automat, in momentul achizitiei.
Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect, care e suportat de consumatorul final de bunuri sau servicii. Ca orice impozit indirect, TVA are un caracter inechitabil, afectand in primul rand persoanele cu venituri mici, care aloca o mare parte din castig pentru cheltuielile de stricta necesitate. Adica tocmai pe cei care nu au profitat mai deloc de pe urma introducerii cotei unice de impozitare de 16%. Daca atunci nu au castigat nimic, de la 1 ianuarie 2006 vor pierde sigur.
In al treilea rand, exista solutii mai putin agresive si, in mod cert, mai liberale, pentru limitarea consumului. Cresterea deficitului de cont curent este intr-adevar exploziva, nivelul fiind aproape dublu fata de anul trecut, insa cresterea TVA nu este rezolvarea cea mai indicata. Adancirea continua a deficitului este alimentata in principal de schimburile de bunuri si servicii, unde Romania sufera din cauza aprecierii leului si a competitivitatii reduse a produselor exportate. Incurajarea investitiilor straine, sprijinirea exportatorilor, continuarea privatizarii si aplicarea unor programe de restructurare sunt solutii mai adecvate. Poate nu la fel de usor de aplicat, dar in mod cert mai potrivite.
Ramane totusi intrebarea, de ce a considerat necesar Ionut Popescu sa arunce pe piata o "bomba" care risca sa agite serios apele coalitiei, sa enerveze suplimentar sindicatele si sa indeparteze definitiv patronatele de un Guvern care trateaza neprofesionist probleme atat de importante.
Un indiciu ar putea fi faptul ca in aceste zile au loc la Bucuresti negocieri decisive cu FMI pentru continuarea acordului de supraveghere. Adevarata miza este insa Raportul de tara pe care Comisia Europeana il va difuza in toamna. Fara o intelegere cu FMI nu prea avem sanse sa primim verde de la UE. In acest context, o declaratie aparent negandita, poate avea o importanta ascunsa. Aceasta ar fi o posibilitate.
Altfel am putea crede ca ministrul Finantelor a gasit, in sfarsit, solutia pentru a fi schimbat.

---

Despre autor: