Un debut intrat in folclor

Cautand pe Internet cuvantul "bagau", am aflat ca exista, printre altele, un obiect decorativ numit asa (o oglinda cu proprietati feng-shui), dar si o localitate in judetul Alba, unde s-a sfintit recent o biserica, "in parohia Bagau, din protopopiatul Aiud". Am ajuns, fireste, si la subiectul nostru, cu articole legate mai ales de faptul ca Ioana Bradea, autoarea romanului "Bagau" (Editura Est, 2004), a fost nominalizata la premiile AER, alaturi de Robert Turcescu si Mircea Cartarescu, dar am gasit si o cronica in care ni se explica exact ca acest cuvant urat putea fi inlocuit cu mai frecventele "buleala" sau "futing"... Majoritatea cronicilor sunt laudative, cartea s-a vandut, se pare, extraordinar de bine, a luat premii (recent, premiul pentru debut al "Romaniei literare") si, se spune, "a facut un pas semnificativ catre constituirea unui limbaj erotic specific limbii romane". Las la o parte ultima observatie, fiind ea din categoria "Eminescu a creat limba romana", asa cum las la o parte si faptul, cat se poate de pozitiv in sine, ca un scriitor tanar a ajuns best-seller si in patria noastra. Sunt printre primii care se bucura de aceasta situatie, pe care am dorit-o si am asteptat-o de ani buni. Dar asta nu inseamna ca nu putem sa ne spunem parerea sincera despre cartile in cauza.
Asadar, cartea Ioanei Bradea mi se pare cea mai kitsch carte pe care am citit-o de cand citesc proza tanara romaneasca. Cea mai putin erotica (e foarte greu sa scrii erotic, se cer finete, dozare si mult rafinament stilistic, vezi "Casanova in Boemia" a lui Andrei Codrescu!), dar si cea mai putin pornografica. Cu exceptia unei scene pe care ma tot chinui s-o uit de vreo doua zile (partida de sex anal, intr-un apartament din Pantelimon, in urma careia au rezultat mirosuri excrementiale, insuportabile chiar si pentru actantii respectivi) si a unei felatii comic-poetice, cartea Ioanei Bradea nu contine sex. Contine doar o lista incredibila de injuraturi, dintre cele mai neverosimile, contine o poveste trista si fara iesire a unei studente care se prostitueaza telefonic, contine un poem de dragoste pierduta, grotesc lipit de o viata cotidiana marcata de unul dintre cele mai paguboase (pentru minte, inima si literatura) job-uri postdecembriste. Si mai contine, sa nu uitam, o propozitie la inceput, cu tot atata valoare literara cat un banc bun, nici un gram in plus ("sunt o doamna, ce pula mea").
Kitsch-ul cel mai greu de suportat vine tocmai din incompatibilitatea profunda intre iubirea pura, cantatul la vioara, ascultarea de jazz si linia erotica. Stiu ca exista o intreaga literatura si zeci de filme (chiar recentul "Closer") bazate tocmai pe aceasta mixtura de streap-tease si puritate, de pilda (in cazul filmului amintit), dar cred ca reteta contine un ingredient esential care Ioanei Bradea ii lipseste: iesirea din vulgaritatea naturalista a personajului, elevarea inspre ceva, un mesaj, o poveste. Sau poate, pur si simplu, o arta narativa extraordinara, care sa-ti directioneze atentia, la un moment dat, inspre forma. Sau un personaj extraordinar, care sa duca greul. Nimic din toate astea. Un continuum stilistic (foarte la moda printre tinerii scriitori, care, nu stiu daca isi dau seama, aleg astfel cea mai facila formula, o formula care, narativ, merge singura, o data ce i-ai dat drumu' la vale), un personaj feminin complet delabrat si multa vorbarie, cand vulgara, cand cu pretentii de cultura rafinata, ca asa e si viata respectiva, cand cu studentie si muzica, cand la linia erotica, printre fete care-si epileaza cu penseta zonele inghinale. Vorba unui personaj din serialul "Lost", fost tortionar: "There is always a choice". Andreea, studenta chinuita de clientii 8989, care de care mai loseri si mai agramati (desi cam agramati in falset), pare sa nu stie acest lucru. Sau e vechea poveste a artistului chinuit de societate? Ar fi de-a dreptul jalnic ca intre marea cultura si linia erotica sa nu mai fie nimic. Realitatea e mai nuantata si alegerile, multiple. Ca si literatura romana contemporana, de altfel. Chiar daca premiile si distinctiile se dau, in general, dupa ureche si foarte repetitiv, unor carti care au intrat in folclor, dar a caror lectura ma tem ca se opreste cateodata la primul rand.

---

Despre autor: