Esecul referendumului privind Constitutia Europeana din Franta si Olanda a afectat serios procesul integrarii europene. Se pare ca nimeni nu s-a asteptat la un astfel de rezultat, astfel incat celelalte tari UE sunt oarecum debusolate.
Deosebit
Esecul referendumului privind Constitutia Europeana din Franta si Olanda a afectat serios procesul integrarii europene. Se pare ca nimeni nu s-a asteptat la un astfel de rezultat, astfel incat celelalte tari UE sunt oarecum debusolate.
Deosebit de importante au fost rezultatele referendumului din Franta. De fapt, votul francezilor a fost o adevarata optiune istorica, un act fundamental al unei democratii adevarate, cand poporul participa cu adevarat la definirea propriei sorti. In ultimul timp, asemenea evenimente au loc tot mai rar, pe masura ce democratia devine o procedura tot mai formala, iar alegerile un spectacol si un show-biz.
Ceea ce s-a intamplat in Franta reclama o analiza dintre cele mai serioase, iar consecintele acestei decizii vor influenta nu doar asupra Europei in general, dar si asupra noului echilibru de forte la scara planetara. Aceasta decizie va afecta inclusiv Rusia.
Integrarea europeana reprezinta un proces geopolitic, rezultat a doi vectori destul de diferiti. Iar confruntarea tot mai mare dintre acesti vectori a fost factorul care a generat actuala criza europeana. Problema este ca, in prima etapa - anii '60 - '70, procesul integrarii europene a fost pregatit exclusiv in cadrul strategiei antlantismului - sub egida SUA si in interesele NATO.
Era vorba de consolidarea lumii occidentale in fata "amenintarii sovietice". A fost etapa unui plan strategic in spiritul logicii duale a "razboiului rece" - atlantismul capitalist impotriva euroasiatismului socialist. Inertia acestei versiuni NATO a europenismului exista si astazi. Acest fenomen poate fi denumit euroatlantism. In acest proces, un rol primordial revine, ca intotdeauna, Statelor Unite si aliatului lor apropiat de pe Batranul Continent, Marea Britanie, precum si proaspat intratelor (nu fara presiuni din partea SUA), a tarilor Europei rasaritene si regiunii baltice. Euroatlantismul prefigureaza extinderea ulterioara a NATO spre Est si urmeaza linia traditionala geolopoliticii "razboiului rece", lipsita insa de incarcatura ideologica.
Euroatlantismul insista pe primirea in NATO si UE a fostelor republici sovietice, acum "portocalii" - Ucraina, Georgia, Moldova. Militeaza pentru intrarea Turciei, exercita presiuni asupra Moscovei in privinta "drepturilor omului" si Ceceniei, urmareste atent si ingaduitor tendintele separatiste din Caucazul de Nord si Povoljie. Euratlantistii conteaza pe ideologia liberala, chemata sa apropie economia europeana si sistemul social-politic de cel american.
Respins de francezi si olandezi, proiectul Constitutiei Europene a fost elaborat de euroatlantisti si reflecta prioritatile lor majore - egalitate in drepturi pentru toate tarile, orientarea spre accelerarea includerii in UE a tarilor CSI si a Turciei. Dupa colapsul URSS, in integrarea europeana, s-a observat alt vector, intruchipat in doi giganti ai Europei - Franta si Germania. Aceste doua tari, cu economii si industrii dintre cele mai evoluate, cu profunde tendinte sociale (antiliberale). In jurul axei Paris - Berlin, pe parcursul integrarii europene, a inceput, treptat, sa se formeze a doua alternativa - identitatea, nucleul "altei Europe". Acest fenomen poate fi denumit eurocontinentalism. Esenta eurocontinentalismului rezida in faptul ca Europa unificata este gandita nu ca satelit al SUA si nu ca parte a lumii occidentale in plina globalizare vertiginoasa, cu un sistem unic de valori, dar ca subiect geopolitic si istoric independent cu propria lui ordine de zi, cu interesele si specifiul cultural, social si economic.
Eurocontinentalismul refuza logica "razboiului rece" si anti-eurasiatismului, mai ales ca motivele ideologice au ramas in istorie. In opinia eurocontinentalistilor "comunitatea de valori" intre Europa si SUA inseamna astazi tot mai putin, iar diferenta de interese in Orientul Mijlociu si in Eurasia este, la randul ei, tot mai evidenta.
In mod cu totul neasteptat, dupa colosalele sale ultime esecuri pe frontul geopolitic in spatiul post-sovietic, Mosccova a mai primit o sansa. Lovitura data de francezi euroatlantismului este deosebit de avantajoasa pentru Rusia. De acum inainte, sansa rapidei integrari in UE a opozantilor "portocalii" din CSI a picat, euroatlantismul a slabit si, prin urmare, s-au consolidat pozitiile Rusiei. Nu mai ramane decat ca Moscova sa foloseasca corect si eficient esecul adversarilor.
Comentariu de Aleksandr Dughin,
publicat de Rossiiskaia Gazeta
Agentia "Rusia la zi"

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.