Ancheta despre Uniunea Scriitorilor

In pragul Conferintei nationale a Uniunii Scriitorilor din Romania, ZIUA a adresat unor cunoscuti scriitori un set de intrebari despre situatia actuala a USR si despre viitorul acesteia. Publicam acum prima parte a anchetei. Vom continua in editia de maine a ziarului. (D.C.)
1. Cum ar trebui sa arate o Uniune a Scriitorilor ideala?
2. Care ar fi primul lucru pe care l-ai infaptui ca presedinte al Uniunii Scriitorilor?
3. Ce a fost pozitiv si ce a fost negativ in activitatea din ultimii ani a Uniunii Scriitorilor?
4. Este Uniunea Scriitorilor o institutie perimata?
5. Care este raportul valoare/veleitarism in randul membrilor Uniunii Scriitorilor?
6. In momentul de fata este USR o institutie lipsita de prestigiu?
1. Nu cred ca poate exista o Uniune a Scriitorilor, ideala. Motivul e simplu: ar trebui ca fiecare membru al acestei organizatii sa fie un om ideal, si nu numai atat, ci si un scriitor ideal. In ambele cazuri asa, ceva nu se poate.
2. Mi-as da demisia, pentru simplul motiv ca nu ma simt in stare sa conduc doua mii si ceva de oameni care seamana - ceva de speriat - cu iepurii. Fiecare fuge asa cum e normal pentru un artist, in alta parte.
3. Cred ca sunt destule de ambele parti, ca sa le pot enumera aici. Unul foarte rau: ducerea Uniunii Scriitorilor in faliment, o Uniune foarte bogata dupa'90, faliment de care ne facem toti vinovati. Entuziasmul nu e un bun manager. O realizare: Indemnizatia de merit care a scos putin din saracie cativa mari scriitori.
4. Ar fi trebuit sa intrebi daca nu cumva, Romania este o tara perimata. In functie de aceasta intrebare, vei afla si raspunsul la intrebarea ta.
5. Uniunea Scriitorilor nu a fost creata, si nici nu a avut vreodata ca scop, sa adune la un loc cei cativa mari scriitori, inca in viata.
6. Prestigiul este dat nu de numarul si valoarea membrilor ei, ci de valoarea conducatorilor acestei institutii, care conducatori nu au fost intotdeauna mari emanatori de prestigiu Nu ma refer in mod special la Eugen Uricaru. Sa ne amintim de o personalitate ca Mircea Dinescu, care a fost obligata sa paraseasca aceasta functie de presedinte al Uniunii Scriitorilor. A fost primul prejudiciu de imagine pe care Uniunea Scriitorilor l-a primit din plin.
Emil Brumaru
1. Cred ca nu avem nevoie de o Uniune a Scriitorilor, ideala, ci de una reala, functionala.
2. Sunt absolut sigur, ca nu voi ajunge niciodata presedintele Uniunii Scriitorilor. Mi-ar fi fatala, aceasta intamplare.
3. Pozitiv, ar fi, ca mi s-a dat impresia ca fac parte dintr-o breasla. In felul asta, nu m-am simtit singur.
Negativ, ca n-am fost invitat niciodata la "Zile si Nopti de literatura", la Neptun. Inca ceva dureros: pensiile scriitorilor sunt de mizerie, deci nu se poate trai din scris.
4. In masura in care mai poate sa-i ajute pe scriitori, nu cred ca este perimata.
5. Nu pot da procente. In Uniunea Scriitorilor sunt multi scriitori exceptionali. Mi se pare normal sa existe si scriitori de valoare medie. Nu se poate face o Uniune a Scriitorilor numai cu "genii". Poate doar un club select.
6. Oricand, este loc de mai bine.
Augustin Buzura
1. Nu exista nimic nou sub soare, peste tot in lume se gasesc numeroase asemenea institutii. Nu au atatea genii cat noi, dar de zeci si zeci de ani functioneaza si isi apara cu succes interesele. Uniunea Scriitorilor ar trebui sa fie, prin urmare, o simpla asociatie profesionala din care sa fie exclusa cu desavarsire politica deoarece aceasta a contribuit, printre altele, la tribalizarea vietii literare. Angajarea scriitorilor in politica n-a dus, din pacate, la ridicarea discursului politic, la dobandirea unui alt statut, ci la coborarea acestora in lumea in care ura, agresivitatea, minciuna si prostul gust dau tonul. Sigur, exista exceptii, dar prea putine. Intr-o asemenea institutie clasamentele nu-si au rostul, desi in general n-ar strica mai multa luciditate. Cei ce isi privesc confratii din varful Everestului ar fi momentul sa descopere ca, in realitate, Everestul lor nu este decat un mal al Dambovitei ceva mai ridicat. Nu trebuie uitat ca si cei mari si cei mici pot avea nevoie de sprijin, ca numai o asociatie solida si solidara poate impune respect, ascultare. Caderea Uniunii, scaderea prestigiului ei se datoreaza propriilor ei membri care s-au lasat purtati de mareea primitiva a demolarilor. Niste Neica Nimeni s-au declarat judecatori, ghizi prin aceasta lume, modele unice, insasi cultura si a rezultat ceea ce vedem...
2. Dupa cum se stie, au fost destui confrati care au sustinut ca Uniunea este o institutie invechita, stalinista, supra aglomerata etc. Acestora le-as cere propriile lor proiecte de reforma. Cel ce neaga trebuie sa aiba vreo solutie, ar trebui sa conteste in numele unor idei, a unei nevoi de mai bine mai ales ca nimeni nu te obliga sa te inscrii ori sa ramai intr-o asociatie in care nu-ti convine. Sunt sigur ca, in afara de sa plece X si sa vina Y nu ar avea de adaugat deoarece aflatul in treaba este un vechi sport national. In acelasi timp, mi-as alege niste consilieri buni si cativa buni manageri. Si mai putine comitete si comisii.
3. In ultimii 15 ani nu cred sa fi fost mai mult de cinci ori la Uniunea Scriitorilor, dar nu pot ignora numeroasele lucruri bune. Important mi se pare ca exista, ca poate ajuta diversi confrati aflati la stramtoare, ca este in masura sa sprijine numeroase publicatii literare. Mai stiu de existenta unor case de creatie, de un hotel aflat in constructie si de multe fapte de bine datorate lui Eugen Uricaru, un foarte bun manager si scriitor. M-a entuziasmat pur si simplu acele Zile si nopti de literatura de la Neptun cand au fost aduse in tara si premiate nume mari si foarte mari ale culturii mondiale. Pentru a exista, a fi cunoscuti, trebuie sa intri in marile circuite spirituale. Sper ca Nicolae Manolescu va prelua si acest program. Rau este ca, iarasi in buna traditie nationala, nu se vede ce s-a facut, ci numai ce nu s-a facut. Ca se continua nebunia primitiva a demolarilor, ca este adesea mai important criteriul politic, "dosarul de cadre" decat opera, ca in general nu se scrie despre carte, ci despre autor, ca experiente demult depasite sunt date ca mari descoperiri, mari noutati nationale, ca traim cumva in suc propriu, "departe de lumea dezlantuita" intr-un moment cand poti lua legatura in cateva secunde cu orice punct de pe glob.
4. Este o institutie absolut necesara care, fireste, ar suporta cateva imbunatatiri. Cineva cerea sa se faca niscai epurari, sa ramana cel mult o suta de scriitori. Ar fi interesant de vazut cine le-ar face, dupa ce criterii, neglijand faptul ca asa cum s-a intamplat deseori, mai ales in literatura noastra, marii de azi pot fi ignoratii, uitatii de maine. Oricum, nimeni nu-i impiedeca pe cei ce se cred inegalabili etc. sa se asocieze, sa formeze o uniune, o asociatie etc. In loc sa o distruga pe cea care exista.
5. Valorile sunt putine, veleitarii multi. Asa a fost intotdeauna. Iar apoi, cei ce nu pot domina prin opera au gasit si vor gasi mereu solutii pentru a atrage atentia asupra lor. Astazi sunt la moda mai ales criteriile politice in locul celor estetice, dupa cum nu trebuie exclusa nici "gustul" si mai ales vointa unui grup de interese. Firme mari, opere mici. Dar pentru un scriitor adevarat, lupta, marea infruntare este cu tine insuti, cu propriile-ti limite si nu cu altii.
6. In anii tristi ai perioadei comuniste, Uniunea Scriitorilor si-a dobandit un incontestabil prestigiu, fiind prin rezistenta opusa realismului socialist, politizarii culturii, tezelor de la Mangalia etc., breasla cea mai importanta a tarii. Spre ea s-au indreptat simpatiile tuturor. O data cu Revolutia au aparut inlocuitorii, biografiile false, acuzatorii, turnatorii transformati in procurori nationali. Oricum, breasla nu era pregatita pentru schimbarile ce aveau sa vina, istoria nu i-a gasit acolo unde s-ar fi cuvenit. Este trist ca si acum, dupa 15 ani, ura, incrancenarea, agresivitatea dau tonul. La fiecare 4 ani o luam mereu de la capat...Orice incercare de constructie pare sortita esecului. Ar fi grozav ca Uniunea sa scape de aceasta trista zodie a inceputului, sa revina pe locul ce i s-ar cuveni.
Alexandru Condeescu
1. Solidara in jurul ideilor de literatura, valoare si glorie literara. Instarita pana la nivelul unei reale demnitati profesionale.
2. In ultimele luni am fost ispitit de cativa colegi de breasla pe care ii pretuiesc, sa-mi depun chiar si candidatura. Cum pe ei i-am refuzat atunci, refuz si acum sa-mi asum aceasta postura virtuala.
3. A reusit sa adune in cateva randuri scriitorii romani de pretutindeni si sa mareasca prestigiul breslei nationale prin intalniri internationale de anvergura. A reusit sa faca sa supravietuiasca Uniunea in conditii materiale vitrege. Din pacate nu a facut-o sa existe frumos si cu suficienta demnitate in cetate.
4. Acelasi ca in viata de zi cu zi.
5. Formula actuala este probabil invechita. Ar trebui gasita o identitate noua (sindicat? organizatie civica? fundatie? ONG? confrerie?) fara a renunta la traditie.
6. Prestigiul - conferind o aura membrilor sai - de care se bucura in randul scriitorilor si al cititorilor lor din vremurile intunecate ale totalitarismului, cand Uniunea era una dintre foarte putinele "organizatii" dificile pentru putere, s-a stins odata cu dictatura. Singurul prestigiu de astazi este cel pe care membrii sai i-l pot conferi ei insisi.
Ilie Constantin
1. Nici nu ma gandesc la asa ceva, la ce-ar servi un ideal ca unealta servind intelegerii unor oameni dificili cum sunt scriitorii? Nu, Uniunea noastra se cuvine sa ramana la nivelul imperfectiunii noastre.
2. Unul dintre cei care si-au depus candidatura are mult mai multe merite (si nu doar de ordin organizatoric) decat as putea pretinde eu - voi vota pentru el fara nici o ezitare. Daca extravaganta colegilor mei mi-ar impune (mie, necandidatului!) o asemenea onoare, m-as grabi sa le reamintesc faptul ca am lipsit din Romania vreo trei decenii (ca, deci, nu am mancat "salam cu soia" - pe care putini si l-ar permite acum!) etc. In vacarmul de defecte care ma alcatuiesc nu disting decat un insignifiant merit: sunt foarte dispus - am dovedit-o si in scrierile mele de critica literara - sa pretuiesc din toata inima scrierile altor autori, cu atat mai mult cu cat ar fi vorba de rivali de-ai mei. Dar este acesta un merit? Eu il numesc, mai degraba, "orgoliu neagresiv".
3. Printre alte motive care m-au facut sa ma intorc definitiv in Bucuresti, orasul unde m-am nascut acum vreo suta patruzeci de ani (glumesc!: in 1939), existenta Uniunii Scriitorilor a jucat un rol esential: era perpetuarea unui mit mereu viu al tineretii mele. Sunt un foarte vechi membru al minunatei societati a scriitorilor: Nichita Stanescu, Cezar Baltag si eu, Stefan Banulescu si Nicolae Velea am fost primiti in Uniune in... 1961! Am constatat ca nici de-a lungul exilului meu nu mi s-a retras calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor.
4. Nicolae Manolescu a semnalat, intr-o recenta emisiune de televiziune, ca e vorba de o institutie de dinaintea comunismului, resimtita ca necesara de marii scriitori de dupa Razboiul pentru Reantregire, organizata si condusa de mari personalitati, dintre care Liviu Rebreanu va fi fost ultima, cronologic. Acelasi Manolescu trimitea la institutii similare din Occident si din alte orizonturi.
5. Intrebarea e pusa aproximativ, raportul in cauza fiind intre valoare si non-valoare. E vorba de o intrebare de tip axiologic, careia nu i se poate raspunde cu o rabufnire de fraza. Veleitarii nu sunt dusmanii valorii, ei viseaza sa o atinga; nici o "revelatie" nu le este interzisa, nici o transfigurare uimitoare! Imensul poet Al. Macedonski a navigat prin versificari dezamagitoare si avocatesti multa vreme, inainte ca Divinitatea sa-l plonjeze in propria sa valoare - si exemple ar mai fi...
6. Lucrurile nu stau "nici ca cum" asa! Multe nesabuinte ar trebui sa comita conducatorii Uniunii noastre pentru ca ea sa-si piarda din prestigiu! Eu nu ma aflam in tara, dar stiu ca asociatia obstei scripturale a reusit sa-si pastreze demnitatea si influenta chiar in timpul "delirantului deceniu '80" - si nu e putin lucru.
Traian T. Cosovei
1. As face din Uniunea Scriitorilor prima institutie din Romania, cu adevarat europeana. Toleranta, respectul valorilor, varsta, ar fi prezente intr-un statut care sa dovedeasca europenizarea acestei institutii. In felul acesta s-ar putea ralia cu oricare institutie din Europa, intr-o "Internationala europena culturala". As acorda o mult mai mare autonomie locala Asociatiilor Scriitorilor, din tara. Cu alte cuvinte as proceda la o descentralizare. De asemenea, as deschide cai de comunicare cu asociatii din alte tari, de exemplu: Franta, Italia, Serbia, Republica Moldova. Si altele. As acorda mai mult sprijin literaturii pentru copii si tineret, scenariilor, ecranizarilor si tetrului.
2. As deratiza si as zugravi.
3. Mi-ar lua prea mult timp.
4. Nicidecum. Poate niste mentalitati roase de molii.
5. Eu asfi mai prudent in a vehicula astfel de disocieri. Nu suntem corul "Madrigal", asa cum nu suntem o gasca de betivi, dupa cum lasa sa se inteleaga un baietas (el insusi aspirant la nemurirea literara), adunat de pe sticla televizorului.
6. Prestigiul nu este dat neaparat de cei care conduc, ci de acei membri care au produs si in trecut, si produc si in prezent opere durabile, cu care putem sa iesim oricand pe piata europeana de carte.
Gheorghe Craciun
1. Inainte de a fi o proiectie ideala, US e in momentul de fata o institutie cat se poate de reala. Pentru mine, ea are o imagine atat de neconvingatoare, incat am ajuns sa ma intreb daca speranta in buna ei functionare viitoare nu e cumva vecina cu utopia. Sunt convins ca si alti scriitori romani incearca aceeasi dezamagire amara si nu mai au nici energia, nici motivatia sa viseze la schimbari in bine. Ar trebui poate sa ne intrebam daca din 1990 incoace US a fost cu adevarat o organizatie profesionala reprezentativa sau o grupare de interese - unele fara nici o legatura cu literatura si valoarea. Fata de alte forme de organizare de breasla, US este o institutie lipsita de viziune si de proiecte de anvergura, conservatoare si inficienta, cu o imagine destul de cenusie, specializata in actiuni de fatada. As vrea ca activitatea ei viitoare sa-mi contrazica aceasta impresie.
Cat de necesara mai este ea ca institutie?
Scriitorii romani au nevoie de o asociatie sindicala puternica, autonoma, reprezentativa, credibila, de nivel national, care sa le protejeze statutul, conditia de creatori, interesele profesionale, orizontul de valori, calitatea de indivizi sociali care indeplinesc o functie aparte in cadrul colectivitatii etc. Prin urmare, US ramane in continuare necesara. Ma gandesc la institutia in sine, ca forma asociativa pragmatica, la rolul ei de organizatie de breasla. Din pacate, asa cum se prezinta acum, US nu poate sa starneasca decat indreptatite reactii de respingere. E nevoie de mari schimbari (organizationale, administrative, manageriale etc.) pentru ca ea sa ajunga la o identitate institutionala pe masura cerintelor europene ale zilei de azi.
2. Nu am ambitii de presedinte al US. Cum insa intrebarea propune un joc, il accept. Raspunsul meu e simplu: as aplica legea nescrisa a oricarei schimbari de putere in orice institutie. As trece imediat la o operatie de predare - primire, dupa care, cu toate hartiile pe masa, as cere institutiilor abilitate o examinare economico-financiara a situatiei. Daca vrei sa construiesti cu adevarat ceva, trebuie sa stii exact de unde pornesti, eliminand de la bun inceput confuzia si suspiciunea.
3. Nu cunosc aceasta activitate decat sporadic, din informatiile intamplatoare ale ziarelor, de la tv si din "barfele targului". Personal, n-am fost invitat la nici un fel de manifestare organizata sau patronata de US. Nu stiu, de pilda, ce se intampla la Neptun, la intalnirile internationale de literatura, dar cred ca evenimentul nu ramane fara consecinte si banii nu se cheltuiesc acolo degeaba. Pe de alta parte, nu pot uita ca in urma cu vreo doi-trei ani am vazut o lista elaborata de US cu scriitorii romani care merita sa fie tradusi in strainatate. N-am inteles la ce putea folosi acea lista. Numele erau aruncate in pagina alandala, fara nici o ratiune, fara criterii de valoare si oportunitate. Asadar, o lista nascuta moarta. US n-a facut nimic pentru exportul literaturii romane in afara. Scriitorii bulgari si albanezi sunt mai cunoscuti in lume decat noi.
4. In actuala sa forma de functionare, da. Fara descentralizare, transparenta, coerenta si pragmatism, US n-are nici o sansa de viitor.
5. Daca US ar avea un alt statut si alte forme de organizare, intrebarea de mai sus si-ar dovedi imediat inadecvarea. Potrivit statutului, principiile ei de functionare nu au legatura cu valoarea, ci cu specificul unei forme de activitate: scrisul. Dupa opinia mea US ar trebui sa devina un mare sindicat al celor care scriu si care satisfac, fireste, criteriile unei reale validari profesionale. Inainte de a fi membri ai US, scriitori sunt/pot fi membri ai unor asociatii constituite dupa alte obiective decat cele sindicale. Asa a aparut ASPRO, de pilda, ca o grupare a scriitorilor optzecisti si a celor afini cu ei. Statutul ASPRO contine prevederi menite tocmai sa stopeze veleitarismul. Raspunzatoare de expansiunea veleitarismului ar trebui sa fie asociatiile, si nu US. In realitate, lucrurile au stat exact invers. Tocmai US, prin politica sa expansionista in teritoriu, a favorizat aparitia unor filiale locale in care daca trei-patru nume sunt si scriitori adevarati. Cat despre scriitorii care-si merita cu adevarat numele, e trist sa constati ca unii dintre ei au ajuns sa aiba gesturi si mentalitati de baroni literari, grabindu-se sa-si construiasca inca din timpul vietii statuie.
6. Problema US e in momentul de fata aceea de a-si salva onorabilitatea, nu de a-si pastra un prestigiu discutabil, pe care oricum a inceput sa-l piarda imediat dupa 1989.
Serban Foarta
1. N-o vad, - nu-s, totusi, utopist.
2. M-as reinscrie in Uniunea din care am demisionat dupa neinspiratele alegeri din primavara lui 2001.
Pretextul demisiei (facuta publica in "Observatorul cultural" din 12-18 06 2001, sub titlul de Peristilul Casei Monteoru) va fi fost de ordin stilistic (si gramatical), - mai precis anuntul urmator (aparut in "Romania literara" nr. 22, acelasi an), ce poarta parafa amintitei institutii, si anume:
"Au fost alesi, de asemenea, membrii juriului care acorda Premiile Uniunii Scriitorilor pentru anul 2000. Scriitorii care candideaza la aceste premii sunt rugati sa puna la dispozitia juriului cartile respective (aducan-du-le la sediul Uniunii Scriitorilor, in cel mai scurt timp posibil)".
Or, nestiind de ce e anul 2000 premiabil si fiindu-mi peste mana sa aduc, la sediu, cartile respective, am considerat ca este cazul sa parasesc Uniunea in cel mai scurt timp posibil.
3. Intrucat in acesti ultimi patru ani am fost pe dinafara institutiei: un surghiunit de buna voie in tenebrele exterioare, daca vrei, nu as putea raspunde decat dupa ureche.
4. In principiu, ca organizatie profesionala, nu e perimata. E, insa, invechita si cam neputincioasa, e birocratica si inertiala, cand nu comite gafe
Un exemplu: acum un an si jumatate, patronul editurii Brumar din Timisoara isi daduse randevu (de lucru) cu dnii Cartarescu si Tudor Jebeleanu in faimosul restaurant-cantina de la parterul Casei Monteoru, unde urma sa vin si eu. Cand am ajuns acolo, in jurul orei 3 p. m., aveam sa aflu de la ceilalti doi ca autorul unor scrieri ca Orbitor, ca Totul sau Levantul, fusese legitimat, ca delincventii, de catre tanara ospatareasa (care, luadu-ma si pe mine cu "numai daca sunteti membru!", s-a ales din parte-mi cu o. . . minciuna-n fals: "cum sa nu fiu?"). Cat despre Mircea Cartarescu, ne-a parasit in cateva minute, cu aerul unui copil orfan. . .
5. De vreme ce coeficientul de valoare e greu (sau deloc) cuantificabil, iar veleitarii se ignora pe ei insisi ca valeitari (ba chiar ajung, printr-o perseverenta care le e dintotdeauna proprie, sa fie luati, daca nu drept valori, drept niste onorabili profesionisti si, prin urmare, drept niste componenti de drept ai breslei scriitoricesti), nu vad de ce ne-am bate capul cu o problema ca aceasta, insolubila sau doar otioasa.
6. Tu ce crezi?
Horia Garbea
1. O uniune ideala nu poate exista. Trebuie sa fim realisti si s-o facem pe cea mai putin rea dintre cele posibile. Uniunea mea ideala nu seamana cu a altuia, si invers. Toti visam uniunea noastra proprie. Unii o vad ca pe un azil, altii ca pe un ospiciu, altii ca pe un sindicat minier, ca pe o carciuma imensa etc. Pentru mine uniunea ideala este un bloc urias, cu cite birou curat, perfect utilat, cu cate o secretara draguta pentru fiecare autor. Un bloc in care ei, autorii, scriu toti neincetat, bine platiti pentru ce scriu. La ultimul etaj e o terasa insorita unde scriitorii se pot intalni oricand si berea e gratis.
2. Acum vreo citeva zile manat de entuziasm, de simpatia calda a unor confrati etc. etc. am anuntat ca voi candida. Pregatisem si sloganul: "O Uniune mai curata! Chiar si la propriu". Pregatisem si brandurile: "sanse de afirmare pentru tineri, respect si protectie pentru cei cu experienta". Tocmai vorbisem sa se tipareasca 100 de afise pentru campanie si sa se inscriptioneze 200 de baloane portocalii cu numele meu. Nu glumesc deloc. Cand am evaluat sansele, am inteles pe cite voturi pot conta. Nu as fi facut decit sa tulbur apele, ceea ce nu-mi doresc deloc. Am renuntat fara regrete la candidatura. Dar curatenie tot as face! La urma urmei e nevoie sa fiu presedinte ca sa fac curat in sediul Uniunii? Mi se pare bizar cum nimeni nu s-a gandit ca 2400 de voluntari ar face luna in cateva ore sediul din Calea Victoriei. Ce-ar fi ca, de pilda, luni 20 iunie ora 9 fiecare membru, in frunte cu presedintele nou ales, sa curete un metru patrat din superba noastra Casa Monteoru. Ca a noastra este si va fi in veac.
3. Cele pozitive sa se adune! Cele negative sa se spele. Cu detergent inteligent. Pozitiv este ca Uniunea exista. Asa trebuie sa fie. Restul il putem indrepta. In ultimii ani s-au facut multe lucruri de care sunt mandru si la care, uneori, cit m-am priceput, am contribuit si eu. Cele negative au venit (sper) numai din afara.
4. Daca ar fi, nu s-ar povesti. De ce se inghesuie anual sute de oameni, dintre care unii abia stiu sa scrie, altii sint foarte talentati sa intre in Uniune? E una dintre putinele institutii de traditie. Asta nu inseamna ca e perimata, ci ca are prestigiul lucrului vechi, de calitate. In sediul USR de la Casa Monteoru se afla niste sobe minunate, fotografiate cindva in National Geographic ca relicve uimitoare. Sunt ele perimate? Li s-a pus gaz si se incalzesc la fel de bine. Au 100 de ani. Era mai bine daca le daramam si le inlocuiam cu aparate de conditionare facute sa tina trei sezoane? Conceptul de prospetime e bun la unele alimente. La altele, ca vinul, e exact pe dos. Nu pot sa uit o intalnire a scriitorilor balcanici in care am prezentat uniunile noastre. M-au ascultat uimiti si la sfarsit au spus aproximativ: "Te invidiem, ce-i drept, dar intelegem, e o tara mare, cu mare cultura, e normal sa aveti asemenea institutii exceptionale". Culmea e ca asa mi-au spus si niste scriitori germani dupa ce au participat la Festivalul de la Neptun.
5. Valoare supra veleitarism egal infinit. Orice cantitate impartita la zero da infinit. Veleitarismul e nulitatea.
6. Cred ca am raspuns mai sus. Uniunea are prestigiu si de aceea atrage, ca mierea. Nu toate insectele care ajung sa intre in borcanul cu miere sint albine. Nimeni nu e profet in tara lui. Dar putem lucra pentru ca Uniunea sa fie mai prestigioasa. Selectie mai atenta, eliminarea inflatiei de reviste slabe care isi pun in frunte egida Uniunii, o editura sanatoasa, ba chiar mai multe, si un comportament demn al scriitorilor. Putem trai fara certuri, birfe, istericale, dosare si acuzatii infame la adresa confratilor? Eu chiar cred ca da.
Ioan Grosan
1. Ma tem ca nu poate exista asa ceva. Asta ar insemna sa multumesti pe toata lumea (genii, scriitori profesionisti, veleitari, pensionari, debutanti, functionarime, chelnerii de la restaurantul Casei Scriitorilor s.a.m.d.). M-as multumi sa vad o Uniune a Scriitorilor mai eficienta.
Desi exista voci, unele destul de tampite, cum e cea a unuia Florin Lazarescu, parca, sustinand ca ea ar trebui demolata, la propriu, eu cred ca Uniunea ofera, inca, un cadru institutional necesar pentru obstea noastra, fie si numai pentru faptul ca poate sustine, asa amarate cum sunt, acele pensii fara de care scriitorii de varsta a treia nu vad cum si-ar mai putea duce traiul. As vrea sa amintesc celor care contesta valabilitatea existentei U. S. R. ca omologii nostri din fostele tari socialiste din Est isi dau acum cu pumnii-n cap pentru faptul ca la inceputul anilor '90, intr-un elan iconoclast, si-au demolat institutiile similare si-au ramas cam ai nimanui, invidiindu-ne ca noi mai avem asa ceva. Stiu asta chiar de la colegi unguri, polonezi, cehi, cu care am avut ocazia sa stau de vorba. Si, in aceasta paranteza fie spus, nu m-as mira ca peste ani sa-l vad pe Florin Lazarescu, cocarjat de talent, cum vine la Uniune cu sufertasul sa-si ia ratia zilnica.
2. As instaura imediat (cam "basescian" cuvantul asta, "a instaura", dar nu-mi vine altul, acum, in minte) o transparenta totala in privinta modului in care functioneaza mecanismele Uniunii, in special cele financiare. Fara transparenta asta, vor exista mereu barfe, suspiciuni ca numai o mana de scriitori (adica cinci degete cu totul) beneficiaza de avantajele institutiei. Apoi Uniunea trebuie sa aiba un site al ei, tocmai pentru a-si demonstra, verificabil, transparenta de care vorbeam. E imposibil sa nu existe in randul scriitorilor unul capabil sa faca, chiar gratuit, site-ul asta. Si cred c-ar trebui umblat, in sensul exigentei valorice, si la regulamentul de primire a noilor membri.
3. Nu e putin lucru sa aduci, an de an, scriitori de renume din lumea-ntreaga la Festivalul "Zile si nopti de la literatura" de la Neptun. Nu e putin lucru sa trimiti, an de an, delegatii de scriitori in uluitoarea China, intr-o exemplara colaborare cu scriitori de-acolo. Nu e putin lucru sa aduni, an de an, o parte importanta din diaspora literara romaneasca. Nu e putin lucru sa fi pastrat cel putin trei case de vacanta la preturi modice, cand toate celelalte Uniuni de creatie si le-au pierdut pe ale lor. Nu e putin lucru sa acorzi, an de an, mai mult sau mai putin subtantiale, premiile Uniunii. Nu e putin lucru sa tii in spate atatea reviste literare. Nu e putin lucru sa contribui financiar la deplasarile in strainatate la colocvii, simpozioane, festivaluri literare ale unor confrati invitati acolo. Nu e putin lucru sa pastrezi Casa Vernescu - si-aici, vreau, nu vreau, onestitatea ma obliga sa pomenesc rolul pozitiv al "dusmanului" Uniunii, Adrian Paunescu. Negativ e faptul la care tot fac referinta - lipsa de transparenta.
4. Nu.
5. Cam de 1 la 5.
6. Cu atatea scandaluri, risca sa-si piarda mult din enormul prestigiu pe care l-a avut. Si ar fi pacat.
Alexandru Musina
1. Nu ma pricep la idealuri "institutionale".
2. Control financiar la sange. Modernizarea structurilor administrative. Descentralizarea reala, inclusiv juridica si economica. Cu un Consiliu de integritate morala si o Comisie de control (audit) financiar.
3. Pozitive? Ca mai e in viata, poate. Negative, cate vrei: netransparenta administrativa, condusa de un turnator, "persecutarea" membrilor care si-au permis sa intre in ASPRO, lipsa de proiecte si de perspective...
4. La formula actuala, da.
5. Uniunea nu ar trebui sa faca distinctii valorice; e normal. Anormal e ca se amesteca criteriile, ca unii sunt fericiti ca au "patalamale de scriitor" si sunt manipulati cu asta (speriati ca vor fi dati afara daca vine un critic literar la conducere, si alte asemenea prostii) s.a.m.d. La o adica, toti suntem veleitari: unii valorosi, altii nu.
6. Cam da. In afara celor care scriu (si au peste 30 de ani) Uniunea Scriitorilor nu prea mai intereseaza pe nimeni. E ca o diva ajunsa la 70 de ani; poate ca ar fi cazul de ceva liftinguri, silicoane, injectii cu gel.

---

Despre autor: