Uniunea Europeana s-a nascut din deznadejde. Teama de razboi si de foame - fructe amare ale unor secole de rea guvernare - intalnindu-se accidental cu o mana de lideri vizionari, au determinat popoarele sa treaca peste diferentele antropologice si ra
Uniunea Europeana s-a nascut din deznadejde. Teama de razboi si de foame - fructe amare ale unor secole de rea guvernare - intalnindu-se accidental cu o mana de lideri vizionari, au determinat popoarele sa treaca peste diferentele antropologice si ranchiunele istorice, spre a crea un spatiu comun de securitate, libertate si prosperitate. Mizerabilii batranului continent au acceptat o aventura rationala menita a aseza pacea Europei Mari in locul luptei dintre natiunile "mari" si dintre clasele sociale.
Oamenii disperati evalueaza ofertele elitei politice identificand in continutul acestora elementele care le sunt pe plac. Cei care ar putea pierde din schimbarea situatiei lor iau ca baza elementele care le displac. In primul caz, cateva promisiuni in intampinarea asteptarilor populare sunt suficiente pentru validarea optiunii liderilor. In cazul din urma, un proiect de compromis devine cu atat mai inacceptabil cu cat este mai echilibrat - adica imbina, prin sofisticate contraponderi, interese contrare.
Pe de alta parte, oamenii de stat sunt preocupati de durabilitatea solutiilor pe care le imagineaza. Ei se gandesc mai mult la generatiile viitoare. De aceea proiectele lor sunt adesea abstracte. Prin contrast, oamenii de rand sunt absorbiti de prezent. In consecinta, sunt atrasi de programele simple, clare si concrete, masura in care indestularea de azi imputineaza sansele celor de maine impresionandu-i mai putin. O buna guvernare poate fi, asadar, impopulara in masura in care actele ei sunt percepute ca sacrificand certitudinile unui prezent suportabil de dragul unui incert viitor mai bun.
Atari observatii permit intelegerea originii profunde a refuzului francez si olandez fata de Constitutia europeana. Procedura refuzului - referendumul - a fost democratica. In substanta sa refuzul a fost, insa, o rebeliune. Rebeliunea poporului care nu se mai regaseste in liderii sai nu mai comunica cu acestia si a pierdut increderea in ei. Europeanul obisnuit nu este atat nevoias cat nervos. Ca orice act animat de nevroza revolta - irationala si destructiva - a negat si greselile, si intelepciunea guvernantilor, aruncand din covata copilul odata cu apa murdara.
Francezii au denuntat Constitutia ca fiind prea "britanica" - adica prea "liberala si inegalitara". Britanicii o resping ca fiind prea "franceza" - adica prea "protectionista si egalitarista". (Francezii iubesc si ei libertatea, dar nu sub forma liberei concurente care perpetueaza si adanceste inegalitatile, ci doar in combinatie cu acel egalitarism revolutionar care inspira anarho-socialismul specific lor.) in realitate Constitutia este mai degraba "germana" in sensul in care tinde spre o Europa puternica, dar cu institutii suficient de slabe spre a nu sufoca exprimarea diversitatii nationale; o Europa "autoritara si inegalitara", respectiv o uniune cu suficienta autoritate spre a mentine in coeziune comunitatile nationale care o compun si care sunt, inevitabil, diferite, adica inegale. "Compromisul renan" - compromisul coexistentei inegalilor - este singurul care poate asigura durabilitatea pacii si prosperitatii pe continentul european. Fara a se obosi sa-i analizeze meritele, europenii de cultura franceza, engleza sau scandinava il resping.
Potrivit sondajelor, in favoarea Constitutiei s-au pronuntat mai ales varstnicii si orasenii. Tinerii si agricultorii sunt eurosceptici. Situatia este paradoxala intrucat integrarea europeana a profitat si profita tocmai celor care se pronunta, iata, impotriva ei. Cauzele fenomenului sunt multiple. Pe de o parte, cu cat ororile conflagratiilor europene devin o amintire mai indepartata, cu atat tanara generatie dezideologizata are sentimentul ca se poate dispensa de o ordine europeana din care percepe doar constrangerile birocratice. Preocupati de conservarea puterii lor in alegerile nationale liderii politici nu s-au sinchisit sa explice Europa pe intelesul tuturor si sa faca din ea un proiect popular. Dimpotriva, dintr-un elan populist, chiar tandemul franco-german a dat lovituri grele UE incalcand Pactul de stabilitate sau dezicandu-se de directivele privind liberalizarea pietei de servicii. Pe de alta parte, agricultorii care au beneficiat imens de ajutoarele europene se tem ca o UE mai competitiva ii va pune mai mult la munca, obligandu-i sa-si asume riscuri suplimentare. Lipsa de transparenta, populismul, conservatorismul si egoismul (national sau socio-economic) sunt antieuropene.
La fel se pune problema cat priveste votul europenilor bastinasi si cel al emigrantilor. O parte semnificativa a comunitatii turce din Franta a spus "Nu" Constitutiei, deci, admiterii Turciei in UE (!). Cerandu-i-se sa-si motiveze votul negativ, un sofer de taxi magrebin care nu citise Constitutia, a afirmat ca ar fi auzit cum ca "polonezii si romanii nu respecta nici o regula" (!). De fapt, extraeuropenii recent naturalizati se tem ca "emigrantii" europeni (sic!) le vor face o concurenta insuportabila. Tot astfel cum cetatenii "Noii Europe" confunda UE cu URSS si Bruxelul cu Moscova.
Respingerea Constitutiei europene in conditiile si pentru ratiunile aratate, este o lovitura data ideii europene, credibilitatii politice a tarilor si politicienilor care au spus "Nu", aspiratiilor legitime ale tarilor candidate si chiar intereselor strategice americane, SUA neavand nici un motiv sa se bucure de impasul unei UE de la care asteptau mai multa liniste si mai mult sprijin. Ea repune, insa, in discutie si conceptul de democratie. Incotro se indreapta o democratie ale carei proceduri sunt utilizate spre a zadarnici o buna guvernare si spre a reduce sansele pacii? Mai poate functiona principiul "un om-un vot?" Lumea contemporana este prea complicata pentru ca guvernarea ei sa depinda de cei care nu au simtul raspunderii comunitare, nu inteleg nimic si nu-si stapanesc pasiunile. Fara acestia ajungem, insa, la o democratie fara demos, adica la oligarhie. Cum sa imbini inegalitatea privind competenta in luarea deciziei cu egala indreptatire a celor afectati de a avea controlul asupra actului de decizie? De raspunsul la aceasta intrebare depind viitorul democratiei si viitorul Europei.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.