Academicianul Eugen Mihaescu, vicepresedintele Comisiei de Politica Externa din Senatul Romaniei, revine in paginile ZIUA cu un subiect fierbinte: pozi-tiile cheie ale Romaniei diplomatice in lume. Cu constatarea ca nici dupa sase luni de la preluare
Academicianul Eugen Mihaescu, vicepresedintele Comisiei de Politica Externa din Senatul Romaniei, revine in paginile ZIUA cu un subiect fierbinte: pozi-tiile cheie ale Romaniei diplomatice in lume. Cu constatarea ca nici dupa sase luni de la preluarea mandatului sau, ministrul Mihai Razvan Ungureanu nu a reusit sa produca dovada intentiilor sale exprimate public, de intinerire a personalului diplomatic afiliat politic si clientelar cu fosta guvernarea sau pur si simplu mancat de molii, Eugen Mihaescu puncteaza azi Parisul. Berlin, Bruxelles sau Washington si New York sunt in aceeasi ipostaza, incremenita in meandrele concretului. (D.E.)
Doua sunt evenimentele care imi readuc in prim plan interogatiile mele fara raspuns asupra ambasadelor Romaniei. Este vorba despre contorsionata relatie de prietenie a Romaniei cu Franta. Aceasta cu atat mai mult cu cat, deunazi, ministrul Afacerilor Externe domnul Mihai Razvan Ungureanu perora, in fata directorimii MAE, la o cupa de sampanie, cum ca, incepand de la anul, reforma din minister va ajunge si prin importantele ambasade UE. Nu este un ritm prea ametitor domnule ministru, dupa ce v-au trebuit cinci luni pentru a scoate la liman o ridicola noua organigrama de o pagina A4, umpluta rapid, pe usa din dos, cu aceleasi figuri investite de Geoana, de care, se vede treaba, nu puteti scapa? Si cred ca aici vorba cu "prietenii stiu de ce" este doar partial vala-bila.
Desi summit-ul Francofoniei se apropie de Romania - el se va tine la Bucuresti, in septembrie anul viitor - ambasada noastra de la Paris nu da semne ca ar fi iesit din letargia lasata in gaj de domnul Oliviu Gherman, fostul ambasador PSD din capitala Frantei. In schimb, acum doua saptamani, s-a ocupat intens de organizarea turneului socialist al domnilor Mircea Geoana si Adrian Nastase, cu un zel si un devotament demne de cel care a fost numit ambasador la Paris de pe functia de consilier diplomatic al fostului prim-ministru Nastase, domnul Sabin Pop.
Al doilea element este ratarea seminarului interguvernamental care trebuia sa aiba loc la Paris, cu participarea premierului liberal Calin Popescu-Tariceanu, la inceputul lunii iunie. Ambasada s-a zbatut cu inversunare sa obtina macar o vizita in Franta a premierului in ciuda reticentelor oficialitaatilor franceze tematoare ca, in conditiile respingerii Constitutiei europene la referendumul din 29 mai, domnul Tariceanu, premierul unei tari care doreste sa adere la UE dar este insuficient pregatita, va fi expus inutil.
Servilismul politic clientelar
Aceste balbe sau "contre-pieds", cum ar spune francezul, nu sunt pentru mine o surpriza. Cateva figuri de diplomati, pe care am avut ocazia sa-i vad la treaba in anii 2001-2004, mi se par semnificative pentru stilul ambasadei de la Paris marcat de proasta pregatire profesionala si servilism politic clientelar:
Anca Opris. La ora la care Mircea Geoana isi incepea metamorfoza din baiat de general in diplomat, cam prin anul 1990, la Paris, la Ecole nationale d'administration (ENA), cursul scurt pentru functionari din Europa de Est si Africa, o tanara sotie de diplomat aflat in misiune in capitala franceza, se ocupa de promitatorul diplomat pentru a-i agrementa sejurul cu amintiri placute. Drept multumire, pentru merite numai de ei doi stiute, Anca Opris a fost rasplatita mult mai tarziu, cand Geoana a prins postul de ministru, si a fost retrimisa impreuna cu sotul la Paris, ca oameni de nadejde, devotati PSD-ului, din perioada 2000-2004. Impreuna castigau peste cinci mii de euro, ea devenind activistul diplomatic si de partid care trebuia sa suplineasca absenteismul lui Gherman, iar el, consilier politic, insarcinat cu protocolul si cu achizitiile de bunuri, reactivat de la pensie de Geoana, fost activist al CC al UTC, consul la Paris si la Marsilia, unde a cumparat sediul consulatului general cu o suma greu de justificat. Cuplul a fost si a ramas imbatabil pentru ca nu este recomandabil sa te pui rau cu cineva care a lucrat in tinerete cu Ion Iliescu si Cozmanca sau, in cazul ei, are linie directa la Serban Mihailescu sau la nasul Virgil Magureanu.
Alexandru Opris a avut "numai" vreo trei-patru misiuni in Franta, iar nevasta sa, intrata ca traducatoare in MAE, cam tot atatea. El a acumulat mai multe plangeri si sesizari de la asociatii franceze sau de la persoane fizice pentru sume de bani si a fost "sanctionat" cu un loc caldut la sectia consulara si, apoi, la 65 de ani, cu retrimiterea la post, tot la Paris. Ea a fost cea care i-a insuflat lui Mircea Geoana, aflat la Paris intr-una din numeroasele vizite in care a fost primit doar de ministrul pentru afaceri europene - tratament administrat pentru americanismul prost camuflat al primului diplomat al tarii din acel moment - ideea de a obliga diplomatii romani din capitalele UE sa fie testati la limbi straine de institutele de profil. Ironia soartei a facut ca tocmai Alexandru Opris sa nu treaca testul.
15 ani la Paris
Doamna Opris s-a preocupat de actiunile de imagine si a organizat, profitand de somnolenta administrativa a domnului Gherman, prezentari de moda si lansari de parfumuri ale caselor Givenchy si Chanel, in sediul ambasadei, pentru care s-au perceput chirii foarte interesante si nimeni nu va putea sa afle ce alte comisioane. In total, acest cuplu insumeaza, concomitent sau individual, in jur de cincisprezece ani petrecuti in Franta, iar vointa ambasadorului Sabin Pop de a-i retrimite la Bucuresti, la venirea sa la Paris, s-a izbit de impotrivirea ministrului Mircea Geoana. Recent, se spune ca un alt "decident" al diplomatiei noastre, secretarul de stat Boroianu, fost regizor la teatrul Tandarica, a cazut sub sarmul invincibilei si perpetuei protagoniste pariziene, pentru ca aceasta ii aranjeaza sejururi prelungite de lucru la Paris, pe teme de francofonie. Daca va reveni totusi in minister, Anca Opris va capata un post de conducere exact in noul departament al domnului Boroianu. Si tot doamnei Opris trebuie sa i se multumeasca pentru insistenta cu care a recomandat obscura firma CORIS din Franta drept unic operator pentru asigurari de sanatate pentru diplomatii romani de pretutindeni.
CC al UTC al UE
Mugurel Buje, fost director general de personal si fost coleg de CC - UTC si prieten de cauza cu familia Opris, a fost cel care a ales firma si a stabilit termenii contractului.
Horia Badescu, consilier cultural. Fost director al teatrului din Cluj si al televiziunii locale, revine la Paris, in 2001, dupa un alt "sejur" ca director de centru cultural. Este, mai degraba, un caz umanitar pentru ca postul i-a fost oferit, inainte de iesirea la pensie, de sustinatorul sau etern, Eugen Simion, presedintele Academiei Romane.
Vasile Popovici, consilier de comunicare si presa. Nefiind diplomat a ramas ceea ce a fost, un fel de om politic de utilitate publica. Liber-schimbist, nu se sfieste sa se dea drept un intim al lui Adrian Nastase, cat timp acesta a fost prim-ministru, dar si un cunoscut al lui Tariceanu, cu adanci convingeri liberale. Este cel care a orchestrat iesirile la rampa ale lui Adrian Nastase prin interviuri si articole la televiziunile si in ziarele franceze.
Acestea sunt cateva din personajele care populeaza Hotel de Behague, ambasada Romaniei de la Paris, cladire de patrimoniu despre a carei renovare s-ar putea scrie un roman. Vizitatorii atrasi de legendara frumusete a constructiei sunt cu siguranta uimiti de bronzul de sobe care acopera stucaturile, de peretii crapati si candelabrele prafuite si pline de plase de paianjen. Nimeni din minister nu pare sa fie interesat de costurile "restaurarii", de soarta uneia din cele doua tapiserii de Aubusson, de sala de teatru pentru care vesnic nu sunt fonduri sau de mobilierul care a fost "depozitat" in pivnita. Toti se fac a nu sti ca parcul ambasadei este plin de autoturisme aduse din tara de personalul diplomatic pentru a profita de cei 300 de litri lunari de benzina oferiti de statul francez la pret de "duty-free" si care mai rotunjesc putin veniturile. Daca noua nu ne pasa de ceea ce se intampla cu patrimoniul pe care l-am mostenit, francezii, in schimb, il pretuiesc pe al lor si sunt profund dezamagiti si indignati de indiferenta noastra. Ne preocupa imaginea tarii si facem agitatie pentru construirea unui "brand", dar el exista, din nenorocire avem deja o eticheta lipita si am contribuit cu totii la crearea ei. Nu numai datorita concetatenilor nostri care fura, se prostitueaza sau cersesc pe toate meridianele lumii, ci si unora dintre reprezentantii nostri trimisi peste hotare, prea multi ca sa ne fie bine, care se preteaza la fapte cu nimic mai prejos de cele oficial incriminate. Cat timp Ministerul Afacerilor Externe va continua sa bage murdaria sub pres, nu vom scapa de prostul renume.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.