Izbucnirea, in aceste zile a unei confruntari intre prim-ministrul Iulia Timosenko si presedintele Viktor Iuscenko, o confruntare mascata de ambele parti, este nu numai rezultatul ascutirii contradictiilor post-revolutionare din sanul elitei ucrainen
Izbucnirea, in aceste zile a unei confruntari intre prim-ministrul Iulia Timosenko si presedintele Viktor Iuscenko, o confruntare mascata de ambele parti, este nu numai rezultatul ascutirii contradictiilor post-revolutionare din sanul elitei ucrainene. Este si o tendinta caracteristica si pentru celelalte tari CSI, inclusiv Rusia, unde elita nu este dezbinata in mai mica masura si unde o mare parte a acesteia are unele interese corporatiste in Occident, ceea ce inseamna ca tocmai inspre acolo ea este orientata, contrar intereselor care domina in societate.
Dupa ironia soartei, "magnatii petrolieri" rusi ale caror supra-beneficii starnesc atatea dispute in societate, s-au vazut a fi sursa de conflict care s-a produs intre liderii ucraineni. Petrolistii au aparat cu succes "partea lor". Daca nu in fata lui Timosenko, au facut acest lucru prin Iuscenko. Intrebarea care se pune: dar cu ce pret? In ce masura este interesata Rusia tocmai intr-un asemenea mod de rezolvare a "crizei benzinii", care a izbucnit la vecinii cei mai apropiati. Rusia ca stat si societate, nu o seama de diferite corporatii oligarhice...
Nu este un secret ca, in Ucraina, incepe sa se formeze o noua opozitie. Dupa cum se astepta, sursa ei devine chiar puterea insasi. Mai precis, acea parte a ei care nu se inscrie in linia politica a echipei de la Kiev, care presupune apropierea fortata de Uniunea Europeana si NATO. si de aceea noua opozitie are sprijin in Parlament, precum si in regiunile estice ale tarii, unde, in mod chinuitor, se analizeaza cauzele infrangerii din anul trecut. Intrebarea-cheie atat pentru Ucraina insasi, cat si pentru Rusia, este urmatoarea: care va fi platforma noilor opozanti? In special, tinand seama de faptul ca trecerea in aceasta tabara a premierului Iulia Timosenko, dupa parerea mea, nu este decat o chestiune de timp. Exista doua variante posibile. Opozitia ori se va ghida dupa motivele integrationiste, ori va continua sa pluteasca in deriva, in directia diametral opusa Moscovei. Optiunea inca nu este facuta si multe lucruri depind de Rusia. In legatura cu aceasta, atrage atentia faptul ca initiativa de reanimare a ideii de Spatiu Economic Unic a fost preluata de Piotr Porosenko, principalul opozant al premierului Timosenko.
Un semnal alarmant: practic, o jumatate dintre kieveni vede cauza crizei de carburanti in "presiunile Moscovei". Si doar 6%, inclusiv consilierul lui Iuscenko, domnul Nemtov, sustin masurile "corecte si de piata" ale decretului prezidential privind "benzina", care critica aspru guvernul si pe seful lui. Restul publicului, nu se stie de ce, aproba reglementarea preturilor din partea statului, propusa tocmai de Iulia Timosenko, dar calificata de anturajul presedintelui drept "populista". Bineinteles ca acele scuze prezentate de Iuscenko oligarhilor rusi in societatea ucraineana arata stangaci si nu la locul lor si sunt percepute ca rezultat al targului de culise si al intrigilor. Iar castigul ii revine lui Timosenko. La Moscova, se pare ca acest lucru nu este observat. La fel ca si cealalta infrangere tactica care a rezultat din anularea vizitei premierului ucrainean la Moscova, din aprilie, care a fost o combinatie abila jucata nu fara participarea atat a Washingtonului, cat si a anumitelor forte din Moscova.
Din pacate, trebuie sa constatam ca politica externa rusa din nou calca in grebla de anul trecut. Cauza consta in faptul ca interesele nationale sunt substituite de cele corporatisto-oligarhice. Ceea ce ingusteaza spatiul de manevra, iar Moscova devine ostaticul mizei sale pe acele persoane din actuala putere ucraineana care, in vazul tuturor, isi pierd popularitatea castigata in timpul "revolutiei portocalii".
Asemenea strategie este contrastanta cu actiunile, de exemplu, ale autoritatilor Chinei, care nu numai ca intretin un dialog direct cu opozitia taiwaneza, dar si asigura o baza respectiva pentru aceasta, declarand necesitatea restabilirii uniunii istorice a partidului comunist de guvernamant cu adversarul sau politic din timpul razboiului civil din anii '40, cu "Gomindan-ul revolutio-nar". Se pare ca la Beijing se intelege foarte bine ca reunificarea tarii este cu mult mai importanta decat orice fobii si stereotipuri. Si cu atat mai mult, decat interesele de grup.
Comentariu al politologului
Vladimir Pavlenko,
publicat de cotidianul rus Trud
Copyright: Agentia "Rusia la zi"

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.