Daca UE ar avea o politica externa comuna ar avea un cuvant de spus in jocul politic din regiunea Marii Negre. S-ar crea astfel un echilibru tripolar - SUA, UE, Rusia - avand avantajul rationalitatii si stabilitatii. In lipsa factorului european asis
Daca UE ar avea o politica externa comuna ar avea un cuvant de spus in jocul politic din regiunea Marii Negre. S-ar crea astfel un echilibru tripolar - SUA, UE, Rusia - avand avantajul rationalitatii si stabilitatii. In lipsa factorului european asistam la cresterea tensiunilor ca urmare a conjugarii asimetriilor de putere intre SUA si Rusia, nevoii germane de a compensa ineficienta si incoerenta politica a occidentului european printr-un demers propriu in rasarit si nelinistii micilor puteri pontice in cautarea securitatii la expusa frontiera NATO.
Dominatia NATO la Marea Neagra inseamna, practic, transformarea acesteia intr-un lac american. Este in logica lucrurilor ca Rusia sa i se opuna. Alaturandu-se unei atari opozitii, Germania devine un interlocutor de prim rang atat la Moscova, cat si la Washington. Sprijinul german (caruia, intr-o forma sau alta, ii urmeaza cel francez) este esential pentru reechilibrarea balantei de forte la nivel regional intre Rusia si SUA. Punand acordurile de la Ialta in acelasi cos cu Pactul Ribbentrop-Molotov, presedintele Bush exprima nu doar indispozitia fata de o apropiere ruso-germana care lasa in afara jocului central-european antanta anglo-americana, ci avertizeaza statele mici si mijlocii ale Mitteleuropei asupra pericolului de a fi despartite din nou in lagare inamice.
In acest context, Turcia, scapata de disconfortul vecinatatii cu o superputere ostila (fosta URSS) si nemaifiind avanpostul NATO in confruntarea bipolara, priveste din ce in ce mai mult spre o Rusie-putere regionala ca la un posibil partener strategic. Rusia se opune astazi, intocmai Turciei, separatismului, terorismului si fundamentalismului religios. De asemenea, Turcia si Rusia sunt amandoua democratii fragile ivite din traditiile despotismului oriental. Consolidarea NATO la Marea Neagra prezinta pentru Turcia dublul inconvenient de a-i reduce importanta - si, deci, influenta - in cadrul aliantei atlantice si de a mari presiunea ordinii americane asupra sa. Totodata, Turcia si Rusia ar pierde cvasimonopolul geopolitic obtinut prin Conventia asupra stramtorilor. In fine, Turcia are ca prioritate acceptarea sa ca putere europeana. SUA nu pot decat sa sustina un asemenea demers (neobservand, poate, ca astfel isi slabesc legaturile cu Turcia). Europa este, insa, sceptica. O alianta turco-germana in zona Marii Negre serveste, asadar, prioritatilor Ankarei. Aceasta cu atat mai mult cu cat implicarea germana in Turcia este veche, iar comunitatea turca din Germania este considerabila.
Prinsa in triunghiul germano-ruso-turc, Romania pare a conta exclusiv pe cartea americana (asa cum altadata a mizat totul pe cea franco-britanica) in loc sa joace cartea germana. In consecinta, Germania este tot mai critica la adresa Romaniei, Turcia tot mai circumspecta, iar Rusia tot mai amenintator indiferenta. In ceea ce le priveste, SUA nu se implica intr-o politica pontica alaturi de Romania, Georgia si Bulgaria, ci pare a le indemna pe acestea la aliante subregionale in timp ce isi rezerva privilegiul de a negocia direct cu Moscova sau Berlinul. Daca lucrurile vor merge prost, America, o superputere prea indepartata, nu-si va pune in pericol agenda strategica spre a-i scoate din incurcatura pe ghinionistii sai amici locali. Ca si la Ialta, ea se va inclina in fata situatiei de fapt luandu-si rezerva unei declaratii de principii democratice.
Ideea unei contra-Ialte, lansata de impetuosul presedinte georgian Shakashvili, nu poate duce decat la un "razboi rece" subregional. Ialta micilor puteri pontice - chiar si sustinute discret de SUA - nu ar putea hotari o restitutio in integrum fara a crea o tulburare globala. Ea va incerca doar sa demarcheze zonele de influenta in Marea Neagra intre troika Rusia-Germania-Turcia si triunghiul portocaliu Georgia-Romania-Ucraina. Interesele celor din urma sunt mai legate, insa, de o Europa unita decat de un spatiu caucaziano-pontic divizat. Din pacate Europa nu este inca unita.
Sa mai adaugam ca, realizarea oleoductului Baku-Ceyhan, dorit de SUA, in dauna proiectului Baku-Constanta-Trieste, ratat de UE, a redus influenta Rusiei dar a si ruinat importanta geo-strategica a Romaniei.
Slabiciunea UE creaza vulnerabilitati Romaniei si in zona transnistreana. Noul reprezentant european pentru Transnistria a indicat disponibilitatea de a pune regimul crimei organizate de la Tiraspol pe picior de egalitate cu Republica Moldova, de a recunoaste dreptul de veto al Rusiei in solutionarea conflictului si de a nu ridica problema prezentei militare in zona. Un punct de vedere similar cu cel avansat de presedintele ucrainean. Conducatorii Poloniei, Lituaniei si Ucrainei au discutat chestiunea cu presedintele Moldovei, fara sa consulte Romania. Proiectatele alegeri transnistrene vor avea un caracter plebiscitar si referendar. Ele pot valida abuzurile trecute si legitima secesiunea viitoare. De aici si pana la transnistrializarea Moldovei ori independenta Transnistriei, fara garantii pentru integrarea europeana a Moldovei, nu este decat un pas.
O UE politica asezata pe baze federale, in care Romania este integrata si influenta, ar fi idealul. Pana atunci se impun politici alternative. O victorie a dreptei in Germania si Polonia va apropia aceste tari de SUA, dar nu le va deschide automat spre Romania, antipatica aliata a Americii. Dimpotriva, obligate sa aleaga, SUA vor opta pentru Germania, Polonia, Turcia si chiar Rusia, iar nu pentru mai putin relevantele state pontice. Triunghiurile Germania-Polonia-Ucraina si Germania-Rusia-Turcia sunt durabile intrucat se intemeiaza pe realitatea puterii economico-militare. In zadar Romania le-ar opune formule politice virtuale, sperand ca importanta teoretica a geografiei sale poate fi valorificata doar prin forta retoricii atlanticiste. O UE slaba pune Romania in pericol caci soarta Romaniei este legata de cea a UE. In absenta "Europei-putere", Romania trebuie sa fie alaturi de Germania, sustinand cooperarea acesteia cu Rusia si intelegerea ei indispensabila cu SUA, iar nu legand securitatea sa exclusiv de prezenta "invincibilei armade" transatlantice la Pontul Euxin.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.