Cui arab pe cui arab se scoate

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator
O informatie care plutea in aer este confirmata. Impotriva lui Omar Hayssam si a lui Mohamed Munaf au fost emise mandate de arestare. Primul semn oficial ca ei se afla la originea crizei ostaticilor. Sau, in orice caz, ca sunt implicati in sechestrarea acestora. Si vreau sa ma fac bine inteles. Pentru noi, nu mandatele de arestare trebuie sa constituie o proba. Ci mai degraba informatiile care au provenit din mai multe surse, puse in relatie cu o realitate. Si anume ca este, probabil, cu neputinta emiterea unui mandat de arestare impotriva unui cetatean american - Mohamed Munaf - fara consultarea autoritatilor de la Washington si fara o cooperare prealabila, bazata pe dovezi, cu FBI. Americanii, pentru a-si da acordul, au intotdeauna nevoie de probe solide. Altfel, tinand cont de numeroasele erori si abuzuri savarsite de procurorii de la Bucuresti, am avea, in continuare, serioase semne de intrebare fata de vinovatia prezumata a celor doi. In conditiile in care rapirea jurnalistilor a fost initiata sau, cel putin, sprijinita si de persoane sau organizatii aflate pe teritoriul romanesc, eliberarea acestora tine aproape de domeniul miracolului. Dar nu cred, in acest caz, nici in miracole. Adevaratul succes al serviciilor care au cooperat in actiunea de negociere cu gruparea terorista este inteligenta cu care au stiut sa-i utilizeze, impotriva unor teroristi de origine araba, pe adevaratii prieteni ai Romaniei, care sunt tot de origine araba. In baza principiului "cui pe cui se scoate". Avem dusmani in Irak, iata ca avem si prieteni puternici irakieni. Sau proveniti din alte state arabe. Care traiesc in Romania intr-o importanta comunitate. Dar emiterea celor doua mandate de arestare ar putea, fara o avertizare serioasa a opiniei publice, sa aiba un efect curios: sa-i puna la zid, alaturi de dusmani, si pe prieteni. Iar multumirile pe care Traian Basescu le-a adresat prietenilor Romaniei din lumea araba ar putea sa treaca neobservate in bucuria generala a eliberarii ostaticilor. Ieri am primit un mesaj impresionant pe mail de la domnul Constantin Trandafir, care traieste in Statele Unite. Il publicam integral in pagina 9 a ziarului. El demonstreaza o tendinta periculoasa in societatea romaneasca. Si anume, demonizarea comunitatii arabe. Ce se intampla? Suntem noi, romanii, chiar atat de lipsiti de educatie incat sa ne revarsam sentimentele de manie impotriva unei intregi comunitati, ca razbunare pentru activitatea, probabil criminala, a catorva insi? Sau altceva se afla la originea unui asemenea tip de reactie? Traian Basescu, seful statului roman, care a condus, pana joi, la victorie faimoasa celula de criza, a avertizat opinia publica asupra faptului ca o serie de detalii legate de eliberarea ostaticilor nu vor fi cunoscute timp de 50 de ani. Acest avertisment i-a socat pe multi. Dar el devine si descifrabil si tolerabil, daca il punem in relatie cu o alta informatie furnizata de presedinte. Si anume, ca rapirea unor cetateni reprezinta, pentru orice stat, o provocare imensa. Care, sub aspectul gravitatii si complexitatii actului necesar de raspuns, se plaseaza imediat dupa evenimentul de cea mai mare gravitate, care este razboiul. Daca incercam sa descifram acest rationament, atunci vom descoperi ca, pentru a face fata provocarii, celula de criza a fost silita sa utilizeze un arsenal de mijloace extrem de complex, incluzand atuuri strict secrete, aflate la dispozitia Bucurestiului pentru asemenea eventualitati. Care inseamna, intre altele, relatii privilegiate ale statului cu alte capitale - in cazul nostru, din lumea araba - si cu personalitati ale acestei comunitati care, in situatii limita, pot juca un rol cheie. Asemenea piese ale angrenajului in baza caruia poate fi organizat un raspuns la provocari majore sunt, de fapt, oameni a caror identitate si activitate trebuie tinute strict secrete. Altfel, i-am sacrifica in mod cinic. Si am raspunde prin tradare unor acte de loialitate.Dar acest secret, combinat, in mod nefericit, cu realitatea ca tot persoane din lumea araba s-au plasat in epicentrul unor actiuni de natura criminala, legate de initierea crizei ostaticilor, poate induce in populatie ideea falsa ca toti sunt vinovati - si cei buni, alaturi de cei rai - si, ca urmare, ar fi necesara, vezi-Doamne, o pedeapsa colectiva. De aceea, cred ca este necesar ca presedintele Traian Basescu, persoana care, cel putin sub acest aspect, al eliberarii ostaticilor, se bucura de cea mai mare credibilitate posibila, ar trebui sa utilizeze primul prilej pentru a face unele precizari nepericuloase pentru stat, dar benefice pentru comunitatea prietenilor nostri arabi. La bilantul pe care l-a promis, legat de actiunea de eliberare.

---

Despre autor: