Apocalipsa, acum!

Cand vine vorba de Republica Moldova, cetateanul roman de rand ridica din umeri: s-or descurca ei acolo, nu e treaba mea, le avem si noi pe ale noastre si, oricum, e bine sa existe in Europa o tara pe care s-o batem la fotbal si careia sa-i dam lectii despre capitalism si democratie. Cand vine vorba despre Romania, cetateanul moldovean de rand ridica inert din umeri, intre un scrutin castigat de comunisti si o pana de curent: fratilor romani nu le-a pasat si nu le pasa nici cat negru sub unghie de noi. Fratele rus ne da macar lumina si vodca.
Cum arata, insa, privit din interior, peisajul social si intelectual basarabean? Nasc si in Moldova oameni, idei, carti si reviste culturale sau dincolo de Prut incepe un pustiu siberian, numai bun pentru a ne spori, prin contrast, mandria de tara candidata la UE? Vasile Garnet, directorul revistei "Contrafort", baricada tinerilor scriitori romani din fosta republica sovietica, a scris aproape lunar, in ultimii zece ani, in revista din Chisinau dar si in presa bucuresteana, despre problemele Basarabiei. "Intelectualul ca diversiune" (Editura Polirom, 2005), carte care aduna o parte din articolele lui, se constituie intr-o cronica a derivei si a subjugarii unui popor.
Daca in 1991 Republica Moldova se despartea de rusi si se declara independenta, pornind pe drumul democratiei, in 2001 cetatenii ei au hotarat sa voteze din nou Partidul Comunist, care promitea casa si masa pentru toti. Situatia sociala actuala e greu de imaginat: foamea, frigul, poluarea ideologica din Basarabia anilor 2000 sunt pentru cei din Romania amintiri ale unor vremuri intunecate, pe care le mai rascolesc doar istoricii, scriitorii si putinii nostalgici ai bunastarii de Gostat. Vasile Garnet crede ca basarabenilor le-a lipsit, cu adevarat, in anii libertatii, dincolo de produsele alimentare si de cultura, vointa de a schimba ceva: "oamenii sunt in stare sa schimbe realitatea daca au suficienta vointa pentru asta". Clasa politica din Republica e controlata, in intregime, de vechii nomenclaturisti, ideologi ai democratiei care inseamna imbogatire si putere pentru ei si acolitii lor. O opozitie democratica inchegata si eficienta nu exista: "partidele democratice sunt dvizate si infiltrate (uneori pana la conducerea de varf) de agenti ai puterii, oameni oricand santajabili, programati sa impiedice/temporizeze unirea acestor forte". Iar vinovati pentru haosul generalizat si pentru usurinta cu care neocomunistii taie, fura, mint si spanzura dupa bunul plac sunt cei care ar fi trebuit, prin exercitarea functiei critice, sa opuna rezistenta si sa traga semnalul de alarma: intelectualii.
Portretul intelectualului basarabean e alcatuit din tuse caricaturale grotesti, care se reiau si se nuanteaza la fiecare pas. Conservator si fricos, inchistat in cliseele ideologiei si literaturii sovietice, osciland intre puseuri nationaliste si excese misticoide, dandu-se mereu cu puterea vremii, lipsit de argumente si incapabil de a provoca altceva decat scandaluri de carciuma, nicicum dezbateri de idei, mandrindu-se cu titluri precum "artist al poporului" sau "scriitor-martir in viata" (!) care inlocuiesc meritele reale, uitand usor esecurile si jignirile langa o carafa cu vin, boierul intelighentiei basarabene paseste sfatos, in caftan fanariot, pe langa turmele pe care le mana spre dezastru. Si, in timp ce carmacii dorm somnul fericit al inconstientei, corabia se indreapta spre naufragiul inevitabil: "Atata timp cat va exista aceasta decizie a "partii luminate" a neamului fata de punctul de destinatie al tranzitiei actuale, Basarabia va naviga fara carma, adancindu-se intr-o adevarata jungla".
Vasile Garnet descrie, pe un ton dezabuzat, fara sa-si ascunda durerea si disperarea, starea de fapt din Republica Moldova, cu simptomele ei institutionale: televiziunea nationala, aservita politic si lipsita de profesionalism, care difuzeaza "sezatori primitive", muzica populara si propaganda comunista ieftina, Uniunea Scriitorilor transformata intr-un loc unde 300 de artisti medaliati, dintre care 10% autori de carti, asteapta apocalipsa intr-o petrecere continua, editurile de stat care tiparesc un titlu pe an, deoarece li s-a taiat finantarea. Nu lipsesc nici lucrurile bune: generatia tinerilor poeti si prozatori basarabeni e amplu si incurajator prezentata. Numai ca acesti intelectuali, care vorbesc limbi straine, au lecturile aduse la zi si nu se fac de ras in Occident, sunt dati afara cu pietre din propria tara de catre colegii si concetatenii lor imbatraniti in rele.
Daca aceste lucruri ne fac pe noi, cei din "tara", sa vedem viata in roz si sa ne bucuram ca "altii au ajuns mai rau" inseamna ca avem o dubla problema: de omenie, pentru ca, fara doar si poate, suntem direct raspunzatori de soarta celor de peste Prut, si de perceptie: intelectualii nostri nu s-or numi "scriitori-martiri", dar multi sunt la fel de inconstienti si de nepasatori ca ai lor. Iar daca deriva noastra bate mai putin la ochi, e pentru ca, pur si simplu, din motive de geografie, carma noastra trage un pic mai tare spre Vest.

---

Despre autor: