Viktoria lui Schröder

Duminica trecuta a avut loc ultima infrangere a stangii germane dintr-o lunga serie de infrangeri la alegerile locale. Un Land dupa altul trecea de la stanga la dreapta, marcand pe plan provincial dezintegrarea coalitiei dintre social-democatii lui Gerhard Schröder si verzii lui Joschka Fischer. Alaltaieri a avut loc in sfarsit mult asteptata consultare electorala din Nordrhein-Westfalen, unde stanga se afla la putere din 1966. Alianta crestin-democratilor (CDU) si a liberalilor (FDP) a obtinut o confortabila majoritate absoluta de peste 51%, asa ca nu va fi nevoie de "penibilele negocieri" care au dus la constituirea unei mari coalitii CDU-SPD in Schleswig-Holstein. Victoria conservatorului Jürgen Röttgers marcheaza sfarsitul unei epoci pe plan local si inceputul uneia noi pe plan national. Este clar pentru toata lumea ca zilele guvernului Schröder sunt numarate.
Tocmai de aceea trebuie salutate onestitatea si curajul de care a dat dovada cancelarul german hotarandu-se pentru alegeri anticipate. Este, intr-adevar, extrem de putin probabil ca va reusi pana in toamna sa recupereze distanta din sondaje intre propriile-i trupe si cele ale coalitiei CDU-FDP. Daca ar fi fost "destept" cum sunt politicienii romani, Schröder ar fi asteptat bine mersi pana in 2006, profitand linistit de avantajele puterii. Vorba ceea, puterea e o teribila povara, care-si are insa micile ei placeri.
Cadrul institutional german are un dublu impact asupra situatiei politice cu care este confruntat Gerhard Schröder. Mai intai, camera superioara a Parlamentului este de-acuma complet dominata de fortele de dreapta, deoarece in Bundesrat sunt reprezentate guvernele din cele saisprezece Land-uri ale Republicii Federale si doar cinci mai sunt inca guvernate de coalitii de stanga. In acest context, guvernul federal se afla in imposibilitatea de a-si trece proiectele legislative prin Parlament. In al doilea rand, dizolvarea Parlamentului nu este deloc o operatiune simpla, ea neputand fi realizata din proprie initiativa de catre presedinte sau cancelar. Ca si in cazul romanesc, doar daca Parlamentul refuza Guvernului increderea, se poate trece la dizolvarea sa si la alegeri anticipate. Cu alte cuvinte, majoritatea parlamentara trebuie sa se auto-sabordeze pentru a deschide calea alegerilor anticipate dorite de catre Gerhard Schröder. Ultima dizolvare avusese loc in 1983, cand Helmut Kohl, ajuns deja la guvernare dupa demisia lui Helmut Schmidt, a dorit sa obtina pe aceasta cale o majoritate mai confortabila. Spre deosebire de anticipatele de-acu doisprezece ani, cele din anul acesta vor duce probabil la infrangerea celui care le-a hotarat.
Cartea de capatai a lui Helmut Schmidt au fost mereu reflectiile lui Marcus Aurelius. Mai pragmatic si mai "terre á terre", Gerhard Schröder nu are, probabil, asemenea lecturi. Dar ca si marele sau inaintas, el face tocmai dovada de o atitudine stoica in fata repetatelor esecuri electorale ale stangii. Stiind ca va pierde, Schröder a ales sa piarda cu capul sus, printr-un act de onestitate politica.
In plus, devansand calendarul electoral obisnuit, el spera sa limiteze pierderile. Intr-adevar, in ciuda perponderentei sale clare, alianta CDU-FDP are o serioasa problema de leadership. Nici Angela Merkel, presedinta CDU, nici Guido Westerwelle, seful FDP, nu au o popularitate personala comparabila cu cea de care beneficiaza Gerhard Schröder si Joschka Fischer. Iar Edmund Stoiber, prim-ministrul Bavariei, nu se va lansa probabil intr-o noua candidatura pentru postul de cancelar. Luati din scurt, crestin-democratii vor trebui sa desemneze cat se poate de repede un candidat care sa conduca dreapta la victorie. Formula cea mai sigura ar fi fost, dupa parerea mea, desemnarea unuia dintre invingatorii din alegerile locale din ultimii ani, dar ei in general nu prea au avut timp sa se profileze cu adevarat pe plan federal. Asa ca, la urma urmei, actul de onestitate politica al lui Schröder este departe de a fi politica cea mai proasta.
Este de banuit ca dupa alegerile din toamna actualul cancelar se va reintoarce la viata privata, politicienii germani neavand in general lipsa de gust a celor de la noi. Schröder va sti, fara indoiala, sa se retraga din politica cu capul sus si nu cu picioarele inainte. Dar acasa il va astepta o alta victorie: micuta Viktoria, orfana rusoaica pe care a adoptat-o nu demult. Astfel, iesirea din scena a cancelarului Schröder va avea o dubla semnificatie politica: o limitare a pierderilor partidului social-democrat printr-un act de onestitate si o intarire pe plan simbolic a celei mai importante realizari externe, si anume istorica reconciliere germano-rusa.

---

Despre autor: