Nu cred sa existe in istoria titlurilor care s-au dat cartilor, sau altor scrieri despre Romania vreunul la fel de genial ca cel al albumului "Eterna si fascinanta Romanie". Alecu Russo se poate ascunde cu "Cantarea Romaniei"! Iar daca cineva ar dori
Nu cred sa existe in istoria titlurilor care s-au dat cartilor, sau altor scrieri despre Romania vreunul la fel de genial ca cel al albumului "Eterna si fascinanta Romanie". Alecu Russo se poate ascunde cu "Cantarea Romaniei"! Iar daca cineva ar dori sa alcatuiasca un op despre poporul traitor in spatiul carpato-danubiano-pontic (dar si despre majoritatea romanilor care s-au "refugiat" economic pe mapamond), n-ar putea gasi un titlu mai cuprinzator decat "Eternii si fascinantii romani". Personal sunt fascinat, inca de la castigarea alegerilor de catre alianta D.A., de noile "cadre" ale partidelor conducatoare, dar si de cele ale opozitiei. Ma voi referi aici numai la PNL, PD si PSD, pentru ca U.D.M.R. si P.C.R. este clar ca sunt un fel de adunaturi, pe care istoria le va sterge curand cu buretele. Cine ne sunt, deci, tinerii parlamentari ai glorioasei aliante portocalii? Dar ai opozitiei? Trebuie sa spunem, ca am exclus din start posibilitatea ca acestia ar putea fi urmasii unei burghezii, in familia carora se vorbea frantuzeste, iar politica si exercitiul ei, ceva care se mosteneste o data cu caseta de bijuterii de zeci de generatii. Sunt etern fascinat, de asemenea de faptul ca toata lumea a cazut la un fel de "pace", conform careia numai tinerii ar putea scoate din mocirla politica romaneasca. Poate ca or fi existand motive pe care noi, votantii, inca nu le vedem, fiindca nici prestatiile de proaspeti parlementari ale d-lor Victor Ponta (PSD), Horia Uioreanu si Ionut Popescu (PNL), Cozmin Gusa, (oare ce partid?) sau Daniel Buda (PD) si nici "devenirea" publica sau economica a acestora nu stiu sa fie demne de dat ca exemple. Si sunt doar cateva nume de tineri, proaspat intrati in politica, lista care poate continua... Un lucru perceput ca pozitiv in istoria acestor tineri minunati ai simulacrului perfect de politica ce se petrece in Romania este faptul ca au avere si se presupune ca daca deja au destui bani (nu sunt sarantoci ca mai varstnicii lor inaintasi la intrarea in arena politica), POATE ca n-ar mai fi tentati sa foloseasca functia publica in interes propriu. Personal nu cred in aceasta idee, dar sa revenim la fascinatie: nu vi se pare fascinant faptul ca nimeni nu-si pune intrebari despre felul cum acesti tineri de succes aparuti peste noapte in politica, majoritatea "ascunsi" strategic dupa sloganuri de genul "Legea sa fie lege" sau altele si mai sugestive, si-au urcat incredibil pragul averilor? Am putea, apoi, sa ne intrebam, daca am dori sa avem un punct de vedere moral, cat anume ocupa, in fiinta acestora propriile nevoi si cat cele ale schimbarii in bine a acestui popor inca rural in comportament si gandire. Raspunsul va fi, de buna seama, fascinant. Pentru ca a ne inchipui o clasa politica tanara, traind in moralitate ar insemna sa ne imaginam ca acesti tineri bogati, pe care i-am asteptat sa schimbe niste politicieni creati de comunism, cred in valorile profund democratice si umane. Daca va ganditi acum la tinerii din orasul d-voastra care va reprezinta politic vi se pare ca acestia au un respect deosebit fata de morala? Mi-e teama ca acest gen de tineri constituie mai mult un pericol decat o izbavire. Sa ne amintim ca ei, tinerii, au venit in politica mai ales pe un imens fond de contestare a celor batrani. Mai mult decat atat s-au constituit (fara a avea ei insisi o incontestabila componenta morala) in judecatorii celorlalti luandu-si dreptul de a vorbi in numele "poporului nemultumit", fapt care poate fi lesne luat drept progres. Astfel, dupa modelul d-lui Basescu, -ne amintim -, care cerea in campania electorala arestarea celor care au facut softul de numarare al voturilor, tinerii nostri debutanti politici sunt convinsi ca au dreptul judecatorului de a-l inculpa pe pretinsul vinovat, fara a-si "aminti" de propriile antecedente. Bunaoara nu cred in succesul acestor tineri simpatici si bogati, de a putea reforma clasa politica romaneasca. Daca judecam devenirea lor politica, daca suntem atenti la modelele pe care le au si la cei care i-au propulsat in viata publica, dar si la repeziciunea cu care si-au implinit averile, (imbogatindu-si uneori, peste noapte sotiile, parintii, surorile sau asa-zisii prieteni din strainatate), putem sa fim aproape siguri ca arbitrarul, adica exact ceea ce condamna ei la vechea generatie de politicieni, se va face simtit si mai mult decat pana acum. Iar o putere, fie ea si tanara, daca se convinge ca poate actiona arbitrar, in mod sigur asta va face. Iar faptul ca o intreaga tara pare dispusa sa asiste la un inepuizabil act de justitie, de multe ori aplicata arbitrar, impartind astfel oamenii doar in vinovati si nevinovati, fara a simti nevoia unui arbitru, al unui mediator, nu face altceva decat sa perverteasca rapid tinerii in care lumea, iata, are atata incredere. Poate ca de folos acestora, dar si noua, celor pe care tanara politica pretinde ca ne reprezinta, ar fi regandirea, si tarzie, a conceptului de demnitate umana, a raportului tanarului din politica actuala cu legea morala. O lege care nu este scrisa nicaieri. O lege care exista in fiecare, si care nu poate fi schimbata prin nici o manevra, prin nici un vot, sau miscare de culise. Dar lucrul acesta nu are nici o legatura cu eternitatea. Este doar fascinant, si atat...

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.