Marasmul PSD si nevoia de anticipate (I)

PSD are probleme de identitate doctrinara. Partidul de autor al lui Ion Iliescu pare sa nu isi mai gaseasca logica de a fi. Perioada in care PSD oferea o platforma politica, sociala si economica salvatoare pentru fostii aparatnici a apus. Maturi, pragmatici, bogati si independenti ideologic, corifeii establishment-ului - atat cei care au pus umarul, alaturi de Ion Iliescu la constructie, cat si cei care au profitat de pe urma edificiului final - nu mai par dispusi sa exerseze vreun sentiment tributar nici arhitectului si nici operei sale.
PSD da semne ca incepe sa isi piarda savoarea si politic-appeal-ul nu neparat din cauza pierderii controlului puterii politice - pe care, cifric, sa nu uitam, si-a adjudecat-o in urma alegerilor generale, numai tavalugul Basescu facand ca jocul de putere sa devina defavorabil PSD! - ci, mai degraba, golului identitar al partidului de autor care a dominat scena politica romaneasca a ultimilor 15 ani. Balansarea de la discursul de stanga spre doctrina (?) de "gasca pusa pe furat" a aruncat partidul la limita... privatizarii. Nu este de mirare ca socialistul autentic numit Ion Iliescu s-a imbolnavit de inima (in treacat fie spus, ii doresc insanatosire grabnica domnului Iliescu, antipatiile mele in ceea ce il priveste excedand, evident, cadrul sanatatii domniei sale!), constatand ca a infiintat un partid-platforma si a gaait un partid-SRL. Iar pierderea controlului politic a facut ca SRL-ul sa nu mai poata face rost nici de oportunitati de afaceri si nici sa mai poata promite eventuale dezvoltari profitabile pe bani europeni care, in conditiile prezente, nu mai pot intra in buzunarele partidului! Adica, Ion Iliescu a gasit un PSD batut, cu banii luati si deviat de la linia de stanga!
Fiind un partid de autor, dezvoltat inca de la inceput ca barca de salvare, si nu ca grup cu identitate politica precisa, FSN-PDSR-PSD a exersat perpetuu o crasa lipsa de autenticitate doctrinara, mentinandu-se in zona social-democratiei doar in masura in care vointa politica a autorului s-a manifestat pregnant si numai atat timp cat nevoile reale si/sau induse ale alegatorilor au impus acest lucru. Aceasta nevoie interna, coroborata cu inertia politica, alimentata de victoriile politice ale partidului au facut ca PSD sa isi mai manifeste, inca, vocatia social-democrata. Luati-l, insa, pe Geoana si puneti-l sa vorbeasca de la tribuna liberalilor si veti constata ca discursul liberal i s-ar potrivi de minune, asa cum ni-l putem lesne inchipui pe Adrian Nastase perorand despre crestinism si democratie sub umbrela populara, la adapostul colectiei fabuloase de icoane pe care o detine. In afara de Ion Iliescu, sa ma ierte domnii pesedisti, nici unul dintre liderii fostului partid de guvernamant nu ma face sa cred ca socialismul, fie el si de tip modern si occidental, ar reprezenta credinta, vocatia si nazuinta politica a sa. Cat despre exercitiul real-politic, PSD a demonstrat in cei 10 ani in care s-a aflat la guvernare ca a guvernat haotic, incurajand coruptia, economia subterana, exersand o guvernare a conjuncturii cu efecte dramatice asupra populatiei care nu a inteles cum se face ca un partid de stanga guverneaza ca o gasca de capitalisti salbatici, demni de Chicago-ul anilor '20 si de dramele republicilor bananiere, aflate la cheremul uneia sau a alteia dintre clicile de netrebnici ajunse vremelnic la putere, sub protectia armelor sau a vreunei puteri straine. In ceea ce ma priveste cred ca PSD a incurajat aceasta dezvoltare (?) a Romaniei tocmai pentru ca nu avea parghii de stanga pentru a determina acumulare de capital si, in acelasi timp, nici nu se putea dezice de vocatia lui Ion Iliescu si nici de establishment-ul aparatnicilor - care forma baza electorala a partidului. PSD este perfect plauzibil sa fi incurajat coruptia si economia subterana tocmai pentru a-si asigura resursele economice necesare supravietuirii, fara insa a se dezice declarativ de "protectia sociala" tipica unui partid de stanga. Iar acest slalom s-a derulat sub ochii nostri, in interiorul democratiei originale.
Romania nu are, din aceasta perspectiva, un partid de stanga, autentic. Daca acceptam ca valabil acest rationament, atunci am putea intelege de ce nu exista o dreapta veritabila si de ce Romania este guvernata de o struto-camila social-liberala formata dintr-un partid declarat liberal, dar condus, pana nu demult, de unul dintre prim-ministrii numiti de neo-comunistul Ion Iliescu - ma refer la Theodor Stolojan - si un partid democrat (de tip american, cumva?), membru, insa, al Internationalei Socialiste!!! Pe cale de consecinta, inautenticitatea stangii a cauzat slabiciunea si inautenticitatea dreptei.
In acest moment confuzia identitara poate distruge, in primul rand, PSD. Dar, daca acest lucru se va intampla, atunci Romania isi va pierde contraponderea politica, iar Alianta DA, atentie!, se poate confrunta cu o puternica diminuare a coeziunii politice - si asa, precara -, tentatiile stangiste din interiorul Aliantei, putand gasi in acel moment locul de exprimare pe esichier, loc lasat liber de PSD. Cu atat mai mult, cu cat PD este, repet, membru al Internationalei Socialiste. Multi, foarte multi membri PD impartasesc doctrina stangii europene, cu sinceritate.
Acesta este unul dintre motivele pentru care alegerile anticipate ar fi unica varianta valabila pentru clarificarea situatiei politice de la noi.

---

Despre autor: