Revin si spun: dincolo de actualele hotare ale tarii traiesc peste 12 milioane de romani, fara sa-i avem in vedere pe sutele de mii care muncesc legal sau bantuie prin lumea larga, de un deceniu si mai bine. Se poate afirma ca mai mult de jumatate di
Revin si spun: dincolo de actualele hotare ale tarii traiesc peste 12 milioane de romani, fara sa-i avem in vedere pe sutele de mii care muncesc legal sau bantuie prin lumea larga, de un deceniu si mai bine. Se poate afirma ca mai mult de jumatate din populatia Romaniei se afla peste granita. Primele notabile comunitati romanesti s-au constituit in SUA si Canada, la cumpana veacurilor XIX si XX, formate in special din tarani ardeleni si bucovineni, ce faceau parte din Imperiul Austro-Ungar; unii dintre ei s-au intors, dupa primul razboi mondial si constituirea Regatului Romania Mare. In perioada interbelica si-au gasit o patrie adoptiva mai ales intelectuali si meseriasi, cu deosebire in Europa de Vest, dar si-n America. O data cu instalarea comunismului stalinist a inceput marele si periculosul exod spre Occident, multi dintre cei ce doreau sa ajunga acolo erau prinsi, inchisi sau impuscati pe fasiile de granita. Cu toate restrictiile, in deceniile 5-9 au reusit sa plece multe sute de mii, legionari si evrei, intelectuali si tineri, artisti si ofiteri, preoti si scriitori. Au ajuns in teritorii straine basarabenii si o parte din bucovineni, zeci de mii de romani din Tinutul Hertei, Maramuresul istoric si Cadrilater; de asemenea, au ramas, mai mult sau mai putin izolati, etnicii romani din sudul Dunarii, chit ca se numesc vlahi, banateni, aromani, meglenoromani sau istroromani, cu totii suferind de un oficial proces de deznationalizare. Iata de ce, pe parcursul unui secol si jumatate, acestor romani li s-a spus fie emigranti, fie exilati, fie diaspora, fie chiar "uitati"!
Indiferent cum s-au numit sau se mai numesc si cum se considera, ei si-au constituit asociatii, fundatii, cluburi etc, pentru a-si pastra limba, datinile, credinta si obiceiurile, fiind totodata cetateni fideli patriei adoptive, cerand sa li se respecte etnicitatea, conform legilor scrise si nescrise ale drepturilor omului. In aceasta situatie, un rol deosebit de important l-au avut si-l au publicatiile romanesti DINAFARA (vorba poetului bucovinean Vasile Tarateanu). De-a lungul timpului, au aparut zeci si sute de ziare, reviste, almanahuri, calendare, carti si foi volante, unele efemere, altele de cursa lunga, menite sa intretina "faclia neamului" si sa le aminteasca cititorilor de "radacinile de-acasa"...
Un adevarat tezaur al acestei prese se afla la Institutul si biblioteca romana din Freiburg (Germania), despre care vom relata pe larg, pentru a atrage atentia autoritatilor ca nu au voie sa nu-l puna in valoare.
Astazi, in lume apar circa o suta de publicatii romanesti, de la cotidiene la anuale, si emit 25 de posturi de radio si cateva studiouri TV (unele locale), la care lucreaza/colaboreaza peste 500 de ziaristi si scriitori, cei mai multi fiind in SUA, Canada, Israel, Germania, Franta, Australia, Elvetia, Italia si Grecia, exceptandu-i pe cei din Basarabia, Ucraina, Ungaria, Bulgaria si Serbia. De la inceputul anului 1990, interesul acestora pentru ce se intampla in tara s-a marit considerabil, redactiile respective avand si colaboratori autohtoni, punand in pagina, cum se spune, tot mai mult din ceea ce se intampla in comunitatile respective, scotand in evidenta actiunile de tip national ale asociatiilor care promoveaza limba si cultura stramosesti.
Deoarece in ultima vreme am primit cateva asemenea mesaje ale colegilor de breasla, le vom publica opiniile si vom prezenta ultimele aparitii publicistice romanesti sosite la redactie. Pe parcursul demersului nostru, vom relata si despre cele mai noi aparitii editoriale apartinand scriitorilor romani de peste hotare. (V.H.L.)

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.