Romania intre Pactul Rusinii si o noua Ialta

Continuam seria reactiilor la articolul publicat de Excelenta Sa Alexandr Tolkaci, ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, articol care prezenta teza eliberarii Europei de Est de catre armatele sovietice. Savantul roman Denis Buican de la Universitatea Nanterre Paris X, care a publicat constant in presa francofona despre situatia frontierei de est a Europei, ne-a transmis urmatoarele randuri in care analizeaza problema incheierii celui de-al doilea razboi mondial. In cursul zilei de azi, incepand cu orele 12:00, profesorul Buican va sustine la Biblioteca Pedagogica Nationala I.C. Petrescu conferinta "Libertate si cunoastere". De asemenea, in urma strecurarii unor greseli de tipar reluam textul semnat de Constantin Ticu Dumitrescu, presedintele AFDPR si publicam si o opinie pertinenta provenita de la Oficiul National pentru Cultul Eroilor. Asteptam alte comentarii pe aceasta tema in dorinta de a contribui printr-o dezbatere publica la rediscutarea condamnarii oficiale a Pactului Ribbentrop-Molotov si ralierii Romaniei la Proclamatia Tarilor Baltice si la propunerea SUA si a Georgiei de declansare a unei noi Conferinte la Ialta. (D.E.)
Complicitatea vodka-cola
Acum jumatate de veac, nu fara ipocrizie si un desavarsit dispret fata de adevar, "aliatii" Stalin, Roosvelt si apoi Truman, Churchill sarbatoreau o victorie care nu era decat o infrangere europeana; intrucat Europa din est pana la Berlin a trecut de la genocidul de rasa al unui Hitler la genocidul de clasa al unui Stalin.
Pentru cine nu este rasist - nici de rasa, nici de clasa - o persoana ucisa in gulag ramane echivalenta in marsavia crimei cu o alta omorata la Auschwitz sau in alt lagar al mortii. Astfel ca razboiul castigat de "aliati" nu a facut decat sa scoata un cui ruginit cu altul: Hitler, dictatorul nazist biruit, era inlocuit cu Stalin, dictatorul comunist.
Nürenbergul cu tribunalul sau a constituit un proces chior: a privit si condamnat numai pe acolitii criminali ai fuhrerului, si nu cum ar fi fost drept si pe Stalin si conducatorii Kremlinului care nu erau mai putin criminali de razboi. Ca sa nu mai vorbim de Roosvelt si Churchill, vinovati ei insisi nu numai pentru prelungirea razboiului cu mai mult de un an, daca nu doi, prin respingerea propunerii Romaniei, facuta la Cairo anglo-americanilor prin Barbu Stirbei.
Daca propunerea Romaniei ar fi fost luata in seama in timpul anului 1943, atunci armata romana ar fi trecut imediat de partea Aliatilor, intrucat generalul Steflea, seful Marelui Stat Major era de acord cu Iuliu Maniu si cu alti conducatori ai tarii ca sa puna soldatii romani alaturi de anglo-americani, mai ales ca tinea intr-o contabilitate ascunsa de Antonescu si acolitii sai un numar semnificativ de soldati care ar fi putut impiedica orice riposta vrajmasa, cum s-a intamplat de altfel un an mai tarziu, dupa actul de la 23 august 1944.
Foarte tanar atunci, imi amintesc - mama adoptiva Olimpia Peligrad nascuta Steflea, fiind verisoara primara cu seful Marelui Stat Major generalul Ilie Steflea - ca o parte a acestei armate contabilizate separat si in secret cu care s-a realizat mai tarziu actul de la 23 august 1944, se afla in padurile din jurul Dragasanilor si in anumite puncte din jurul Carpatilor si in jurul Bucurestilor. De aceea, armata germana nu a putut reocupa Romania, cum a facut-o in Italia dupa caderea ducelui Mussolini, profitand de faptul ca restul trupelor romane era inca blocat pe frontul din Moldova. Cu toate aceste jertfe de vieti umane, care pe frontul de vest alaturi de aliati s-au soldat cu aproape 200.000 de morti, Romania a fost considerata la Tratatul de pace de la Paris ca tara invinsa, si nu ca tara cobeligeranta, cum ar fi fost drept.
Daca s-ar fi combinat debarcarea prin Balcani propusa de Churchill cu propunerea Romaniei de a trece armata alaturi de anglo-americani, Stalin si bolsevismul impus de baionetele armatei rosii in Europa rasariteana ar fi fost oprit la frontierele URSS, fara ca sa treaca popoarele de la jugul nazist la jugul comunist.
Bineinteles ca pentru reusita unei astfel de operatii de mare anvergura politica si militara - Roosvelt care pare paralizat nu numai de picioare, ci si de cap - nu ar fi trebuit sa trambiteze in ianuarie 1943 la Casablanca cererea de capitulare neconditionata a Germaniei si a tuturor aliatilor ei (printre care socotea pe nedrept Romania, atacata ea mai intai de sovietici ca sa-i smulga Basarabia si Bucovina de nord prin pactul Hitler-Stalin).
Printr-o astfel de clauza Roosvelt a impiedicat ca aristocratii care traditional conduceau armata germana (si care in general nu erau nazisti convinsi) sa destituie sau sa ucida pe Hitler, intrucat ei nu puteau sa justifice un astfel de act prin predarea neconditionata in fata aliatilor, printre care se impune in primul rand Stalin, criminalul din Kremlin care nu era deloc mai prejos decat Hitler in teroarea si asasinatul de masa.
Astfel fanfaronada si politica megalomana promovata de Roosvelt si Churchill, mult prea demni aliati ai corifeului de la Kremlin, a dus la castigarea razboiului dar la pierderea pacii, cel putin pana la caderea Zidului Rusinii de la Berlin in 1989. Dar intr-o jumatate de veac aproape... cate crime, cate zeci de milioane de oameni nu au pierit in chinuri groaznice in gulaguri si temnite, de la Berlin pana la Pekin - si in Bucuresti.
Ca sa nu mai amintim distrugerile materiale si morale din tarile lagarului socialist datorate ocupatiei sovietice care a impus o economie dirijata in folosul Moscovei. Practic Europa rasariteana a ramas colonizatapana in 1989 de Uniunea Sovietica. Iar din pacate, dupa 1989 este impusa o alta economie nu indeajuns de concurentiala - colonizata de un capital adesea suspect - in tari supuse singurului zeu concret pe care omenirea l-a cunoscut dintr-un bun inceput: vitelul umflat in boul de aur.
Mai este vreo nadejde de indreptare? Dar si fara - vorba taciturnului Wilhelm de Orania - nu este nevoie sa speri ca sa intreprinzi.
Constantin Ticu Dumitrescu, presedinte AFDPR:
O sfidare la adresa poporului roman
As putea sa-i acord acestui ambasador o incadrare de om neinformat, in varianta cea mai blanda. Daca nu asa stau lucrurile, aceasta este o sfidare pe care o arunca in fata intregului popor roman si, in special, a supravietuitorilor temnitelor comuniste. Istoria sta marturie ca, dupa 1812, ocupand si anexand teritorii, Rusia a ajuns la Nistru, devenindu-ne vecina. Aceasta a insemnat, de fapt, inceputul unor permanente agresiuni impotriva Tarilor Romane, Moldovei si chiar a Tarii Romanesti. Nimic insa nu a fost mai grav decat ceea ce poporul roman a avut de indurat dupa 23 august 1944, prin ocuparea Romaniei de catre Armata Sovietica si impunerea comunismului, care a facut sa paleasca pana si crimele nazismului. Lumea merge insa inainte si chiar noi, victime ale tiraniei rosii, incercam sa iertam.
Iata insa ca textul scris de ambasadorul Federatiei Ruse vine nu numai sa ne tulbure, dar ne revolta profund. Cum este posibil ca reprezentantul presedintelui Putin, care declara zilele trecute ca Rusia merge pe drumul libertatii, democratiei si al adevarului, sa foloseasca armele de baza ale comunismului? Adica dezinformarea, minciuna, falsificarea adevarului istoric. Pentru ca Armata sovietica nu a eliberat Romania, atata vreme cat, imediat dupa 23 august 1944, Armata romana si intreg poporul roman au inceput lupta impotriva Armatei germane, dezarmand-o si eliberandu-ne cu propriile noastre forte. Astfel, de la Iasi la Bucuresti, la Constanta sau Brasov, Armata Sovietica nu numai ca nu a dus nici o lupta, dar, in cateva zile, a parcurs intreg teritoriul tarii in pas de parada. Intr-adevar, sovieticii au luptat impreuna cu Armata romana pentru a elibera Ardealul de nord, pe care ni-l rapisera ungurii. Deci a avut de luptat acolo, (repet, impreuna cu Armata romana), cu fortele maghiare si germane, iar luptele au fost destul de grele, asa cum au fost si cele pentru eliberarea Ungariei, a Cehoslovaciei. Acolo da, a existat acest merit al Armatei sovietice, dar, neaparat tin sa subliniez, si al Armatei romane. Insa partea cea mai grava este faptul ca ei, sovieticii, au adus pe tancuri o Armata de NKVD-isti, cu agenti renumiti, precum Ana Pauker, ca sa dau numai un exemplu, mii de consilieri instruiti, impunand in Romania comunismul - cel mai odios regim tiranic cunoscut vreodata. Acesta a fost rolul principal si meritul Armatei sovietice in Romania. Asta este ceea ce am retinut noi, martorii inca vii ai acelor vremuri. Sunt unul dintre supravietuitorii temnitelor comuniste, care au cunoscut pe propria lor piele metodele consilierilor sovietici care ne anchetau. Repet, asta ne-a adus noua Armata sovietica - comunismul, care a insemnat teroare, crime, faradelege, totul patronat de la Moscova. Peste 2 milioane de oameni au fost aruncati in inchisori si lagare de exterminare sau deportati, multi dintre ei chiar in Uniunea Sovietica, asa cum s-a intamplat cu cetatenii de origine sasa. Cateva sute de mii de oameni au fost ucisi si tara toata jefuita metodic, poporul umilit, institutiile de baza ale statului democratic distruse. In loc sa fim lasati in durerea noastra, sa ne vindecam ranile, acest ambasador ne sfideaza fara nici o jena. Ne intrebam oare ce efect ar fi avut daca domnul Tolkaci ar fi facut o declaratie, (pe care nu a avut curajul sa o faca Putin), cerand iertare poporului roman pentru cataclismul adus de comunismul impus cu tancurile sovietice, ale caror efecte le ducem si astazi? Inchei dandu-i, totusi, ambasadorului sovietic scuza varstei si a educatiei pe care a primit-o in scoala sovietica, dupa cum sunt total de acord cu domnul ambasador atunci cand condamn atrocitatile comise in timpul razboiului in Rusia fata de populatia civila. In acelasi timp, trebuie ca dansul sa recunoasca si sa condamne cele mai oribile crime comise impotriva zecilor de mii de prizonieri romani din Rusia. Unii dintre ei, sau poate cei mai multi dintre ei, au fost luati prizonieri atunci cand acestia incetasera sa lupte, respectand intelegerea de la 23 august. In fine, oamenii impusi de comunism, adica fostii activisti PCR sau fostii ofiteri de securitate, prezenti in toate sferele puterii dupa revolutia din decembrie, s-au opus oricarui proces al comunismului si chiar unei deconspirari reale a Securitatii sau unei legi a lustratiei. Cu acest prilej, tin sa multumesc presedintelui Bush in numele fostilor detinuti politici ca acolo, in Tarile Baltice, a avut curajul sa condamne nu numai pactul Ribbentrop-Molotov, dar si pe cel de la Ialta si comunismul, in general. Numai ca nu a avut loc o condamnare a comunismului si a membrilor aparatului de represiune asa cum, in 1946, tribunalul militar de la Nürnberg a decis condamnarea marxismului si a declarat drept criminale atat SD-ul, cat si GESTAPO-ul, inclusiv pe membrii acestora.
lt.col. (rez) Alexandru Teodoreanu, Oficiul National pentru Cultul Eroilor
Nu se vorbeste de gulagul sovietic
Ofensiva Armatei Rosii in Europa Centrala si de Est, peste frontierele statelor din aceasta regiune (frontiere recunoscute prin Tratatul de la Paris din 1920) trebuie privita diferentiat, plecand de la rapturile istorice, politice si militare ale Rusiei fata de fiecare stat in parte. Acesta este primul lucru care trebuie transmis ambasadorului rus, de pe pozitie de reprezentant al unei mari puteri - continuatoare a unui imperiu (URSS) - care incearca sa trateze problema global, amestecand intentionat lucrurile. Pe noi ne intereseaza ofensiva sovietica peste Nistru, in contextul relatiilor romano-ruse de-a lungul istoriei.
Astfel, pentru noi, romanii, este foarte clar ca razboiul pornit de Romania impotriva sovietelor comuniste a fost un razboi drept, care avea ca scop infrangerea agresorului sovietic stalinist (care ne rapise prin forta Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Hertei, in urma intelegerii malefice cu un alt agresor, nazismul) si capturarea guvernului ilegal comunist de la Moscova (in frunte cu Ana Pauker). Acest lucru le-a fost explicat cu argumente comunistilor rusi de catre maresalul Antonescu, timp de doi ani (1944-1946) cat a fost in captivitate la Moscova. Toate argumentele istorice si juridice sunt de partea poporului roman. De aceea Stalin a dat ordin comunistilor romani sa-l lichideze pe maresal pentru a-i inchide gura. Daca ar fi aparut in fata unui tribunal international era achitat si Romania trebuia sa revina la frontierele ei din 1939.
De altfel se observa ca domnul Ambasador al Federatiei Ruse se fereste sa vorbeasca de un regim "fascist" Antonescu (cum era caracterizat de comunisti inainte de 1989) si de caracterul razboiului romano-rus. De asemenea nu se vorbeste de zecile de mii de militari romani luati prizonieri dupa 23 august 1944 in Moldova (din care au scapat cu viata circa 20%) si dusi in Siberia la munca (desi armata romana intorsese armele la acea data impotriva nazistilor). Decorarea regelui Mihai este o recunoastere tardiva a acestor realitati tragice.
A consemnat

---

Despre autor: