Hai, baieti, la PCR!

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator
Ma intreb, cu toata seriozitatea, cum de nu a initiat nimeni, pana azi, in ciuda disponibilitatii romanilor oportunisti pentru farse politice di granda, sa-i recheme in bloc pe fostii posesori de carnete rosii sub flamurile Partidului Comunist, pe care apoi sa-l boteze in partid conservator. Sau popular. Pentru ca, pe de o parte, arhitectul unei asemenea constructii ar avea sansa de a recruta, utilizand acest aspirator, un mare numar de aderenti, care astazi circula liber si dezordonat prin spatiul public romanesc sau inrolat in partide fratesti, cum ar fi PSD, PPRM, PCR - atentie, fost umanist - sau pe post de cartite, in centrul si dreapta spectrului politic - vezi UDMR, PD sau chiar PNL. Cum vechimea in partid incepe sa joace un rol din ce in ce mai important, atunci cand se pune problema candidaturilor pentru Senat ori Camera Deputatilor sau in staff-ul organizatiilor, eu cred ca destui oportunisti ar fi tentati sa rezolve, dintr-un condei, aceasta chestiune, reinnoindu-si, cu trecut cu tot, carnetul comunist. Pentru ca apoi sa devina, la fel de iute, populari sau conservatori. Nu ar trebui sa fie exclus pericolul ca, printre membrii acestei puternice organizatii reanimate, sa se insinueze si cetateni onesti, care cred cu sinceritate in idealurile secerei si ciocanului. Acestia, insa, ar putea fi epurati mai tarziu. Dupa consumarea momentului final al miscarii si primirea in familia populara europeana. Ar fi singura data cand s-ar putea produce o usoara hemoragie, in urma careia cateva mii de comunisti onesti ar fi pierduti. Mare paguba! Cine mai are astazi nevoie de activisti sinceri si verticali de partid? Chiar daca nimeni nu a preluat o asemenea initiativa, timpul nu este inca pierdut. Partidul Comunist Roman are un potential real. Iar cascavalul popular european asteapta.
Sa incercam sa judecam scena politica din perspectiva usor orweliana schitata mai sus. Daca facem acest lucru, nu va fi greu sa descoperim ca, de fapt, un asemenea proces s-a desfasurat, mai mult sau mai putin discret, in Romania ultimilor 15 ani. Iar acum este relansat. Cu singura deosebire ca totul s-a petrecut mai cu perdea si mai fragmentat decat si-a imaginat ipoteticul vizionar al proiectului prezentat in primul alineat. Imediat dupa decembrie 1989 cand, pentru a pune mana pe putere, impotriva celor trei partide istorice - crestin-democrat, liberal si social-democrat - Ion Iliescu a initiat, asa cum am aratat, crearea peste noapte a zeci de partidulete. Care, dupa ce si-au facut datoria, votand prin reprezentantii lor pentru experimentatul politician comunist, au disparut relativ repede. Dar rolul lor nu s-a redus doar la ridicatul mainii sau la tropaitul prin CPUN. Aceste formatiuni au incercat sa gardeze si sa dubleze partidele democratice, schimonosindu-le imaginea si compromitandu-le mesajul. De aceea, nu intamplator, parazitii politici creati in "laboratoarele Iliescu" au acoperit intreg spectrul politic al unei societati democratice. Unii lideri, lansati astfel in zorii tranzitiei, s-au retras ulterior in diferite activitati pasnice, unele chiar casnice, la adapost de gloantele care zburau peste transee, iar altii, mai putini, s-au instalat confortabil pe scaunele din nava mama. Adica langa "bunicuta". Si unii si altii, insa, si-au facut datoria pana la capat. Acum, societatea romaneasca, neiesita inca definitiv din tranzitia spre o lume democrata, intra intr-o noua tranzitie. Catre Europa. De aceea, resuscitarea programului de disimulare politica devine vitala, fiindca, in raport de succesul acestuia, pot fi ocupate pozitii politice valoroase in viitoarele structuri ale Uniunii. Iar cele mai disponibile sunt la dreapta.
Din aceasta perspectiva, devine aproape firesc fenomenul etichetat de unii drept paranormal, prin care asistam la o veritabila competitie in scopul ocuparii culoarului politic popular. Adica ceea ce inseamna dreapta reala a democratiei europene. Aratam ca singurul partid conservator autentic este, pana una alta, urmasul legitim al taranistilor, care si-au rupt gatul in guvernarea 1996-2000. Dar, de curand, cu ideea ciorii vopsite au cochetat si liberali si social-democrati de-ai lui Basescu si social-democrati de-ai lui Nastase, acum Geoana. In schimb, tupeul de a se da de trei ori peste cap si de a se autoproclama populari nu l-au avut, totusi, decat PRM-istii lui Vadim - azi Ciontu - si umanistii lui Voiculescu - de ieri, de azi si de maine. Din pacate, orice inmultire cu zero are drept rezultat tot zero.
Asa ca ideea unei jonglerii de mari proportii - cum ar fi cea a revigorarii aspiratorului PCR si transformarii abia apoi in partid conservator - ramane in picioare. Nu cumva taman la asta s-a gandit Dan Voiculescu, atunci cand si-a "initializat" partidul cu PCR? Sau poate se relanseaza - de ce nu? - chiar Iliescu. In definitiv, pentru inceput, coperta carnetelului rosu poate ramane neatinsa. Abia in interior, prin cateva stersaturi cu pic, se poat rezolva restul. Hai, baieti, la PCR!

---

Despre autor: