Ziua alegerilor presedintelui Republicii Moldova, 4 aprilie, a marcat, in politica basarabeana, un moment pe care multi il considera iesit din comun, monstruos chiar.
Iurie Rosca, liderul crestin-democratilor, cel care si-a convins colegii de p
Ziua alegerilor presedintelui Republicii Moldova, 4 aprilie, a marcat, in politica basarabeana, un moment pe care multi il considera iesit din comun, monstruos chiar.
Iurie Rosca, liderul crestin-democratilor, cel care si-a convins colegii de partid sa voteze impreuna cu comunistii pentru realegerea lui Vladimir Voronin, a provocat o noua escaladare a contradictiilor din sanul partidei unioniste de la Chisinau. Nu lipsesc, este adevarat, nici vocile care considera miscarea lui Rosca, desi fortata si nefireasca, totusi, logica si justificata in contextul evolutiei din ultimii doi ani a comunistilor.
Urmarind presa romaneasca si posturile de televiziune de la Bucuresti te convingi ca nu intotdeauna in Romania situatia din Basarabia este perceputa in complexitatea si nuantele ei. La Bucuresti s-a crezut si se mai crede de multe ori ca unionistii de la Chisinau alcatuiesc un detasament compact in fruntea caruia sta liderul PPCD Iurie Rosca, omul care reprezinta stindardul unionismului in Basarabia. Este ignorat faptul ca in Republica Moldova exista destui unionisti, care nu il agreeaza pe Rosca si care au optat mereu pentru alte formatiuni pe care le cred, oricum, pro-romanesti.
Alegatorii unionisti din Moldova au votat impreuna doar o singura data, in deja indepartatul an 1990, la primele alegeri libere din Basarabia, atunci cind fortele unioniste alcatuiau impreuna Frontul Popular din Moldova. O data cu alegerile din 1994, insa, la care au invins agrarienii, in sanul taberei unioniste s-a produs sciziunea, a carei cauza multi o vad in luptele pentru suprematie dintre fruntasii FPM.
O tentativa de recoagulare a fortelor pro-romanesti s-a produs la scrutinul parlamentar din anul 1998, atunci cand a luat nastere Conventia Democrata. Prezenta pe acelasi afis electoral a trei lideri politici si intelectuali, care, in constiinta multora, reprezentau cele trei brate ale unionismului basarabean - Iurie Rosca, Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor, si Mircea Snegur, avea pentru multi un sens simbolic. Peste un an, insa, Iurie Rosca va fi acela care va sparge alianta, votand impreuna cu comunistii pentru debarcarea guvernului Sturza.
Faptul ca PPCD stagneaza de-a lungul unui deceniu la aceeasi cota de 7- 9% din sufragiile electoratului basarabean este privit de multi ca o consecinta a incapacitatii liderului partidului de a spori prestigiul PPCD si de a face atractiva ideea Unirii, el fiind preocupat, in principal, sa-si pastreze pozitia de lider.
Iurie Rosca este un politician de talent, unul dintre foarte putinii reprezentanti ai clasei politice de la Chisinau care detine o romana excelenta, un discurs coerent si nuantat, el se simte la fel de firesc in postura de deputat ca si in cea de organizator al protestelor. Oamenii care l-au cunoscut personal si care s-au aflat mai mult timp in preajma lui vorbesc despre el ca despre o persoana carismatica, cu o putere de convingere si chiar un magnetism remarcabile.
Iurie Rosca intelege sa-si foloseasca virtutile pentru a-si conduce formatiunea cu o mana de fier. El este cunoscut pentru duritatea cu care si-a tratat mai multi dintre colaboratorii sai cei mai apropiati, de care s-a eliberat lejer atunci cand acestia au incercat sa impuna ideea unor dezbateri si a unor schimbari in cadrul partidului. Iurie Rosca refuza cu insistenta sa colaboreze cu intelectualii si scriitorii unionisti de la Chisinau, el nu a adunat niciodata in jurul sau, printre oamenii cu care a ajuns in Parlament, o echipa de guvernare, optand, de regula, pentru jurnalisti, istorici sau filologi. A putut sa lase impresia ca prefera colaboratori supusi, fara personalitate si fara pozitie. De-a lungul anilor, PPCD s-a indepartat din ce in ce mai mult de restul unionistilor, membrii partidului fiind refractari la orice idee de dialog si cultivand un spirit sectar. Pana la aceasta ora, unii mai vad in spatele acestui comportament al lui Rosca o actiune premeditata, liderul crestin-democrat fiind banuit ca ar fi o unealta a Moscovei si a KGB-ului.
Rosca trece usor peste propriile inconsecvente, dar nu ezita sa le amendeze sever pe ale altora. Aliindu-se cu comunistii, el vrea sa impuna imaginea unui Voronin democrat si reformator, in contrast cu un Serafim Urechean, liderul Aliantei Moldova Noastra, pe care il prezinta doar ca pe "un om al Moscovei". Rosca trece peste faptul ca noii sai parteneri, comunistii, se declara adversari ai Moscovei, dar ei au luptat metodic cu tot ce-i romanesc de-a lungul mandatului lor. Urechean, in schimb, care nu este, bineinteles, o figura politica univoca, a promovat valorile romanesti si a colaborat cu intelectualii unionisti, multi dintre acestia fiind alaturi de el la ultimele alegeri parlamentare. Mai multi politicieni si intelectuali moldoveni considera ca a-l justifica in totalitate pe Iurie Rosca, cum procedeaza adesea Bucurestiul, inseamna a incuraja in continuare dezbinarea din sanul partidei unioniste de la Chisinau.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.