S-a intamplat asadar: avem Tratat! Romania a semnat in Luxemburg Tratatul de aderare la Uniunea Europeana. Mai posomorata decat figurile oficialilor europeni n-a fost decat atmosfera acestei ceremonii prin care Uniunea n-a facut decat sa adauge o alt
S-a intamplat asadar: avem Tratat! Romania a semnat in Luxemburg Tratatul de aderare la Uniunea Europeana. Mai posomorata decat figurile oficialilor europeni n-a fost decat atmosfera acestei ceremonii prin care Uniunea n-a facut decat sa adauge o alta grija la multele ce o macina: euroscepticii sunt foarte sonori, Constitutia europeana se pregateste sa treaca in Franta ca o camila prin urechile acului, economia germana nu mai duduie ca pe vremuri, ultimul val al extinderii a transformat Uniunea intr-o alternanta dezordonata de frane si acceleratii etc. Aterizarea romano-bulgara s-a produs in acest context dilematic, cu o Uniune care s-ar fi putut dispensa de importul involuntar de nelinisti aduse de cei doi aproape membri. Incurajat cu argumente inexistente in ideologia Uniunii Europene cu cativa ani in urma, tandemul rulase insa, incarcat de stegulete si alte insemne euroatlantice, din adancurile Balcanilor si nu era OK sa fie oprit la bariera tocmai in inima Marelui Ducat. Asa incat, plecandu-se in fata unei noi fatalitati, adunarea posaca a Uniunii s-a mai inghesuit putin ca sa faca loc noilor tacamuri. Fetele palide ale oficialilor UE au asistat in continuare la dezlantuirea folclorica romano-bulgara. Sa-i lasam in pacea lor pe bulgari carora, in treacat fie spus, statul le-a dat o zi libera pentru digestia acestui moment, desigur, epocal. Noi, romanii, am intrat din nou in traditionala transa care ne apuca atunci cand ni se pare ca am ajuns metagalactici. La fel s-a intamplat de eclipsa ori la vizita fostului Papa. Sunt momente in care natiunea romana se simte conectata la toate armoniile celeste. Ceea ce ni s-a intamplat luni a fost spontan fixat in categoria evenimentelor cu rezonanta cosmica. Beatitudinea a tasnit din nou prin porii poporului pe ritmuri muzicale. Cele mai multe transmisii directe din Luxemburg au fost acompaniate de melodii. Energiile natiunii s-au dezlantuit: ideea ca semnarea Tratatului ne-ar fi legitimat definitiv ca europeni sadea a dus la o sarabanda de manifestari - discursuri insufletite, simpozioane, intalniri cu cetatenii, concursuri etc. Asemenea ofrande ale universului nu pot fi traite decat impreuna cu familia si prietenii. Asa e pe la noi. Astfel ca in Luxemburg au aterizat doua avioane ticsite. Cea mai mare densitate demografica s-a consemnat in aeronava guvernamentala unde au fost desfiintate cateva paturi din compartimentul de odihna pentru a suplimenta spatiul de sezut. Un membru al delegatiei romanesti citat, sub semnul anonimatului, de cotidianul "Adevarul" a spus: "...in Luxemburg o coloana lunga este formata din trei masini. In cazul nostru coloana delegatiei se intindea de la Aeroport pana la Hotelul Hilton unde am fost cazati". Cotroceniul si Palatul Victoria au fost golite de demnitari. Cei mai multi n-au fost invitatii gazdelor, ci invitatii invitatilor gazdelor. Zeci de barbati politici, cei mai multi impreuna cu sotiile aferente, au venit la serbarea din Luxemburg. Chestiunea sotiilor a fost intoarsa pe toata fetele: emotia era insa prea tare si dintr-o prima precizare a guvernului s-a putut intelege ca seful statului ar avea mai multe sotii. Ceea ce nici macar n-ar fi fost nespus de socant pentru emisarii unei tari cu inradacinate apucaturi orientale. Sotiile iesite din protocol puteau savura in direct ceremonia intr-o sala speciala. N-a fost cazul: s-au napustit in vizitarea orasului, revenind la baza incarcate cu pungi. Fluxul masiv de romanitate s-a soldat cu o zapaceala colectiva. Cadrul era prea stramt pentru cantitatea de euforie transportata de la Bucuresti. Premierul Tariceanu s-a intalnit pe holuri cu fostii Presedinti Iliescu si Constantinescu. Furat de peisaj, Iliescu a recunoscut ca nu reusise pana atunci sa-si faca timp pentru vizitarea Luxemburgului. Plecarea nabadaiosului alai de romani mai mult sau mai putin oficiali a fost la fel de spectaculoasa. Ministrul Integrarii Europene Dinga a fost ridicat de la masa, dus la aeroport si adus inapoi: asta reiesise din protocol. O parte din "guvernamentali" s-a lipit de "prezidentiali": eroare capitala, avionul Presedintelui avea ca destinatie Timisoara, nu Bucurestiul, de unde alta harababura...
Ce vor fi pricepand europenii din acest profil comportamental al omului politic romanesc? Sentimentul trebuie sa fie foarte confuz. Ma bate gandul hazliu sa-l compar cu senzatiile traite, cu vreo doua sute de ani in urma, de un invitat al Marelui Spatar Ienachita Vacarescu. Omul, educat si cu stiinta uzantelor, vine in vizita la acest inalt dregator si iata ce pateste: "... cand ma apropiai de poarta cea mare, deodata ma oprii, vazui o multime de oameni inarmati cu tot felul de arme, Seimeni, Slujitori, Arnauti, Panduri; fel de fel de strigari se-auzeau, deodata rasunand trambitele, surlele si tobele, multime de cai, multi armasari nechezand, povolnici, iedecuri cu harsale de sus pana jos stralucind de aur si de argint. Ma strecurai cum putui pana langa poarta scarii; acolo intampinai pe altii, inarmati cu sulite lungi, cu buzdugane groase, cu pusti, cu pistoale; tare inspaimantat pasii tot inainte, nevazand pe cineva care sa ma opreasca, ajunsei la usa salii cei mari; acolo imi strapunse vederile lumina flacarilor de niste mangale de tombak poleit; un sunet placut de viori, de naie, de tambure, amestecat cu glasuri femeiesti, dulci si patrunzatoare, ma fermecara si pare ca imi legara mainile si picioarele in fiare; nu mai stiu cum deodata ma aflai sculat repede, si, in fuga mare, trecand peste cate spusei, abia am nemerit poarta cea mare a curtii si am multumit lui Dumnezeu, caci m-am vazut cu picioarele slobode scapat din asemenea ispite".
PS. Acesta este ultimul editorial pe care il semnez in cotidianul Ziua. Nu vreau sa ma despart de cititorii mei fara a le marturisi si lor placerea de a fi avut o relatie impecabila cu intreaga redactie de la Ziua. Ma despart asadar cu gandurile cele mai bune de un loc foarte prietenos, telepurtandu-ma spre noul cotidian "Averea" unde vor fi gazduite de aici incolo editorialele subsemnatului.
Despre autor:
