Fortareata Alcatraz

Inchisoarea Alcatraz este una dintre cele mai populare atractii turistice si izvor de inspiratie pentru numeroase carti si filme. Faima se datoreaza atat datorita detinutilor (nume sonore din lumea interlopa) cat si securitatii sale, motiv pentru care a si fost poreclita "The Rock".
Intre anii '30 si pana in anii '60, Alcatraz a fost cea mai sigura inchisoare a Americii si "popasul final" pentru cei mai periculosi infractori ai SUA. Astazi este un loc al contradictiilor, care, desi are un trecut sumbru, reprezinta totusi o atractie de necontestat pentru miile de turisti care o viziteaza anual.
Alcatraz a luat fiinta ca inchisoare atunci cand guvernul federal a dorit sa demonstreze opiniei publice ca este extrem de categoric si puternic in fata crimei.
Marea recesiune economica prin care trecea societatea a marit considerabil numarul infractiunilor in anii 1920 si 1930. Crima organizata, care capatase proportii ingrijoratoare, devenea un pericol real pentru public.
Prohibitia crease adevarate retele de contrabandisti, iar autoritatile deveneau, deseori, neajutorate in fata gangsterilor violenti care actionau fara scrupule. Teama care se instaurase in tara i-a determinat pe guvernanti sa deschida o inchisoare de maxima securitate, cu privilegii minime, destinata celor mai periculosi infractori. Astfel, in anul 1934, vechea fortareata militara de pe insula Alcatraz a primit o "cosmetizare" si a fost securizata pentru a avea o alta destinatie.
La Alcatraz nu erau niciodata cazati mai mult de 275 de prizonieri (desi capacitatea maxima era de 336 de locuri), asa ca nu s-a pus niciodata pericolul unei aglomerari. Lipsa de intimitate, atat de des intalnita in alte inchisori, nu exista la Alcatraz, unde celulele cu un singur pat o transformau intr-un loc mai "agreabil" decat alte puscarii. Desi existau aceste conditii mai umane, Alcatrazul avea cu certitudine si partea sa dezagreabila. Detinutilor nu li se permitea sa vorbeasca intre ei decat in timpul meselor sau in momentele de recreere.
Apele reci care inconjurau inchisoarea faceau imposibile eventualele evadari si transformau puscaria insasi intr-un loc rece, neprietenos, in special la etajele inferioare. Unele dintre celulele din "Blocul D" (poreclite "Gaurile") erau special create pentru a-i tortura psihic si emotional pe cei trimisi acolo. Se spune ca presiunea emotionala a detinutilor inchisi in Blocul D atingea asemenea niveluri incat depasea orice pedeapsa fizica.
Gardienii de la toate inchisorile din tara ii puteau trimite oricand la Alcatraz pe "detinutii problema". Pana in august 1934, "The Rock" primise detinuti ca Al Capone, George "Machine Gun" Kelly, Robert "Birdman of Alcatraz" Stroud, Floyd Hamilton (soferul lui Bonnie si Clyde), si Alvin "Creepy" Karpis. Urmatorii 1576 de detinuti nu erau gangsteri notorii, insa erau puscariasi care refuzasera sa se conformeze regulilor, erau considerati periculosi sau necesitau supraveghere atenta din cauza tentativelor de evadare. De fapt, o data ce un puscarias nu mai era considerat periculos (si acest lucru se intampla cam dupa cinci ani de stat la Alcatraz), el pleca de pe insula si era transferat la alta inchisoare federala.
Fara scapare
Au existat detinuti care au decis sa nu astepte sa fie transferati. In 29 de ani (1934-1963), cat a functionat inchisoarea, 38 de oameni (inclusiv doi care au incercat sa scape de doua ori) au fost implicati in 14 tentative separate de evadare. 23 de evadati au fost prinsi, sase au fost impuscati si ucisi in timpul evadarii si doi s-au inecat.
Doi dintre cei care au fost prinsi au fost executati ulterior in camera de gazare pentru rolul pe care l-au jucat in uciderea unui gardian in timpul a ceea ce s-a numit apoi faimoasa "Batalie de la Alcatraz". Atunci, sase prizonieri au preluat controlul asupra gardienilor, au luat cheile de la rastelurile cu arme si de la celule si au vrut sa evadeze. Planul lor a inceput sa se destrame cand au descoperit ca le lipsea cheia cu care sa deschida portile inchisorii. La scurt timp, oficialii puscariei au descoperit ca cei sase voiau sa evadeze. In loc sa se predea, detinutii au preferat sa lupte. Tentativa a fost inabusita, iar majoritatea celor implicati au fost condamnati la moarte. 18 gardirni au fost raniti.
Oficial, nimeni nu a reusit sa evadeze din "The Rock", desi in dreptul numelor a cinci detinuti este mentionat: "disparut, probabil inecat".
Filmul "Evadare din Alcatraz"
Facuti faimosi de catre Clint Eastwood in filmul "Evadare din Alcatraz", Frank Morris si fratii John si Clarence Anglin au disparut din celulele lor si nu au mai fost vazuti niciodata. Cel de-al patrulea, Allen West, despre care se crede ca ar fi fost creierul operatiunii, a fost gasit in celula sa in dimineata in care gardienii au descoperit evadarea.
Se spune ca daca ar fi existat un detinut care sa fi putut vreodata evada din Alcatraz, acesta ar fi fost Frank Lee Morris. In filmul in care joaca Clint Eastwood, Morris a fost portretizat ca avand o inteligenta sclipitoare, creierul celei mai renumite evadari din istorie. Elaborarea planului de evadare a durat sapte luni si a necesitat fabricarea unor capcane inteligente, precum si a unor echipamente necesare supravietuirii in apele reci. Frank Lee Morris era un infractor innascut. Prima condamnare a obtinut-o cand avea abia 13 ani, iar ulterior parea ca nu a scapat nici o infractiune. Cu toate acestea, oficialii inchisorii il creditasera pe Morris ca avand un grad superior de inteligenta.
Si complicii lui Frank erau renumiti in lumea intunecata a crimei organizate. Fratii John si Clarence Anglin, condamnati pentru jaf armat, se aflau la Alcatraz pentru ca incercasera in repetate randuri sa evadeze. Se pare ca in planul de evadare a fost inclus si "vecinul de celula" Allan West, care avea reputatia unui criminal arogant si care, mai tarziu, a fost creditat ca unul dintre cei care au pus la punct schema de evadare.
Faimosul plan de evadare a inceput sa prinda contur in decembrie 1961, cand West a gasit din intamplare niste lame vechi de fierastrau, in timp ce facea curat in niste incaperi. Planul a fost extrem de complex si a implicat crearea si fabricarea unor manechine, a unor segmente de zid fals, si a unor plute si costume. Acestea au fost confectionate din peste 15 pelerine de ploaie, unele donate de alti detinuti, unele furate. De asemenea, detinutii au mai avut nevoie si de unelte cu care sa sape si cu care sa confectioneze "recuzita".
Evadarea perfecta
Pana in mai 1962, Morris si fratii Anglin sapasera deja niste tunele destul de mari incat sa incapa prin ele. Sapau cate doi, in schimburi, iar un al treilea tinea de sase. Ziua, gaurile erau mascate de bucati de zid fals.
In acel timp, John si Clarence incepusera sa fabrice niste capete de manechin, carora chiar le dadusera si nume: "Oink" si "Oscar". Capetele erau lucrate grosolan, insa puteau trece drept capete de om. Acestea au fost construite dintr-o pasta facuta din materiale inofensive, ca sapun sau hartie igienica. Oink si Oscar au fost apoi pictati ca sa aiba culoarea pielii (cu vopsele de la atelierul de pictura) si au capatat si par, luat de la barbierul inchisorii. Aceste manechine au fost puse apoi in paturi, astfel incat detinutilor sa nu li se observe lipsa in timpul numaratorii de noapte.
Gardienii nu au mai gasit decat manechinele, uneltele, bucatile de zid, iar in apa s-au descoperit doua veste de salvare si vasle. Tot in apa s-au gasit si cateva scrisori si fotografii impachetate cu grija ca sa nu fie stricate de apa. Acestea apartineau fratilor Anglin. Cu toate acestea, nu s-a descoperit nici o urma a fugarilor.
Cateva saptamani mai tarziu, s-a descoperit cadavrul unui barbat imbracat in uniforma de inchisoare, insa acesta era atat de deteriorat incat nu a putut fi identificat. Oficial, Morris si fratii Anglin au fost declarati oficial disparuti, probabil inecati. Din cauza costurilor ridicate pentru intretinerea inchisorii, in anul 1963 Alcatraz a fost inchisa. "The Rock" a fost cea mai costisitoare inchisoare din SUA. Ulterior s-a stabilit ca si alte inchisori puteau oferi aceleasi conditii de siguranta, la costuri mult mai mici. (M. BICA)

---

Despre autor: