In noaptea de 21-22 aprilie 2005, PSD a inteles ceea ce era deja clar pentru toata natiunea: Epoca Iliescu a luat sfarsit. Nu conteaza ca la vot a invins Geoana sau altcineva, esential este ca fondatorul Partidului Social Democrat (fost PDSR, fost FD
In noaptea de 21-22 aprilie 2005, PSD a inteles ceea ce era deja clar pentru toata natiunea: Epoca Iliescu a luat sfarsit. Nu conteaza ca la vot a invins Geoana sau altcineva, esential este ca fondatorul Partidului Social Democrat (fost PDSR, fost FDSN, fost FSN) nu mai este si conducatorul formal sau informal al partidului. Iliescu a fost liderul informal cata vreme ocupa functia de Presedinte al Romaniei, iar Constitutia nu ii permitea, chipurile, sa conduca partidul. A fost liderul formal cata vreme PDSR era in opozitie (in perioada 1996-2000), iar acum se pregatea sa devina din nou presedinte de partid cu acte in regula. N-a mai mers. Epoca Iliescu s-a sfarsit cand legal-constitutional nu mai era posibil ca fostul activist comunist de rang inalt sa mai ocupe functia executiva suprema in stat. Cu toate acestea, el s-ar fi multumit sa conduca cel mai important partid al opozitiei (si cel mai mare partid din Romania, atat ca numar de membri, peste 600.000, cat si ca numar de voturi), stiind de pe acum ca acest partid va reveni la putere: putea fi seful viitorului partid de guvernare.
De-abia acum, cand nu mai poate influenta direct istoria si nici analistii politici, Iliescu va intra in cartile de stiinta politica si istorie. De-abia acum vor incepe sa iasa la iveala o serie de adevaruri cu privire la ce s-a petrecut in decembrie 1989, in mineriadele din ianuarie, februarie si iunie 1990, septembrie 1991, ianuarie si februarie 1999, la modul in care a functionat puterea cata vreme el a fost presedintele tarii, precum si cu privire la comunism. Iliescu a fost cel mai important si mai influent politician din perioada postcomunista. Nimeni nu poate nega rolul sau decisiv in momentele definitorii din ultimii 15 ani. A fost cel mai important, iar pentru unii a fost si omul care a facut cel mai mare rau propriei natiuni. Prima este o judecata descriptiva, a doua este o judecata de opinie, care ramane a fi demonstrata sau infirmata. Tocmai de aceea este esentiala aflarea adevarului cu privire la propria noastra istorie politica.
Scriu o carte despre Epoca Iliescu si mostenirea politica a Frontului Salvarii Nationale (care include in primul rand actorii colectivi, PDSR, PD, ApR, dar si actori individuali a caror cariera a fost indisolubil legata de Iliescu si FSN, Roman, Basescu, Stolojan, Melescanu, etc.). Sper ca la publicarea ei sa nu faca si Iliescu sau Basescu crize de nervi, asa cum s-a petrecut cand am publicat volumul despre Conventia Democratica, iar fostul presedinte Constantinescu nu si-a putut ascunde resentimentele pentru ca i-au fost analizate actiunile politice, succesele si esecurile. Biografia lui Iliescu este plina de certitudini si realizari, dar si de umbre, incertitudini: omul a avut multe de ascuns cu privire la sine. De aceea, trebuie cantarit atent intre intrebarile si marturisirile facute de acest om politic lui Vladimir Tismaneanu (in cartea care i-a intrigat pe oamenii care nu pot fi analitici, ci doar resentimentari si partizani) si dezvaluirile din scrieri cu caracter profund conspirationist, cum ar fi cartea lui Vladimir Alexe, care scot, insa, la iveala anumite lucruri pe care respectivul politician ori le-a ascuns, ori despre care nu a spus tot adevarul. Iliescu a fost un politician idealist, care a fost educat in familie in spiritul comunist al luptei de clasa impotriva oligarhilor, aristocratilor si monarhilor care condusesera Romania in interes propriu, in timp ce o mare parte din popor (80% tarani) traiau in mizerie. Educatia si activismul comunist nu au mai avut insa caracterul idealist si sincer din momentul in care tanarul Iliescu a devenit complicele maleficelor forte care comiteau marile crime impotriva natiunii romane si a reprezentantilor individuali ai tuturor claselor, grupurilor sau categoriilor sociale considerate inamice. Sunt multe de explicat despre Iliescu inainte de 1989: trebuie sa intelegem cum gandea si actiona omul care ne-a influentat ulterior intreaga viata politica.
O cheie privind evaluarea lui Iliescu in cartile de stiinta politica si manualele de istorie se afla la Basescu. Daca nu se va amesteca in desfasurarea anchetelor procuraturii privind evenimentele controversate avandu-l in centru pe Iliescu, si nici nu va interveni in vreun fel in judecarea si verdictul respectivelor procese, avem sanse de a afla adevarul. Daca justitia ar fi devenit deja independenta si neinfluentabila politic, s-ar fi putut spune ca toate cheile se afla la justitie. Dar presa scrie ca procurorii si judecatorii cu functii decisive ar fi controlati sau influentabili tot de catre oamenii lui Iliescu. Este si Basescu controlabil din aceeasi directie? Dupa cum se vede, chiar viitorul apropiat cu privire la soarta lui Iliescu este afectat de aceleasi incertitudini si ambiguitati ca si trecutul sau apropiat sau indepartat.
A fost Iliescu un reformator sau un conservator? Un moderat sau un "dur"? Raspunsul este simplu doar pentru cei care-l iubesc sau urasc. Ceea ce nu inseamna ca din punct de vedere metodologic trebuie cautat "la mijloc": ar fi tot o situare in ambiguitate. Cata vreme Iliescu a condus direct sau indirect FSN/PSD, dominatia partidului a fost hegemonica (nu a fost un partid-stat, existenta aceluia a incetat pe 22 decembrie 1989). De acum incolo, cu Geoana sau fara el, PSD nu va mai putea fi un partid hegemonic. Cu cat castiga PSD in credibilitate, cu cat tinde spre normalitate, cu atat va fi mai aproape de un partid social-democrat obisnuit, un fel de PD (fratele provenit din acelasi trunchi FSN). Cand vor fi amandoua partide normale, se va produce si unificarea social-democratiei, mai ales dupa ce Iliescu nu va mai fi un obstacol. Iliescu se simtea "tradat" la Congresul PSD, pentru ca politicienii pe care el i-a creat si promovat s-au inteles cu oportunistii si clientela pentru varianta Geoana. Iliescu nu trebuie sa uite ca-si datoreaza cariera de exceptie celor care l-au tradat pe Ceausescu.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.